Început de toamnă
Semnul toamnei lin apare,
E rumoare în câmpie,
Pe coline, prin ponoare,
Trece-o pată arămie.
Emoții îmi răscolesc
Melancolicele gânduri,
Berzele își pregătesc
Rânduielile în cârduri.
Inc-o toamnă-a mai sosit,
Eu îi spun:,, Bine-ai venit ''!
acrostih de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă...
Și-a dezbrăcat frunzele toamna,
Și-a aruncat papucii Doamna,
Nimic nu vrea să țină-n poală,
Îi place-așa să umble goală.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna iubirile își cheamă,
Să le împartă nu-ntârzie,
Iubito, să nu-ți fie teamă
De iarna rea ce o să vie!
catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine-ai venit, stimată Doamnă,
Cu gând și inimă curată,
Îți mulțumesc, iubită Toamnă,
Pentru recolta cea bogată.
catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă, nu-mi goli pădurea!
Dinspre deal coboară toamna
Adusă de-un vânt pustiu,
Frunzele se țes de-a valma
În covorul arămiu.
Liniștea încet coboară
Prin poienile deșarte,
Cântăreții de-astă vară
Dau concerte-n altă parte.
În tufișuri cu ghimpari
Poamele stau în ciorchine
Colindate de bondari
Prin roșcove și gherghine.
Un stejar, străjer bătrân,
Doinește duios din ghindă
Și visează că-i stăpân
Peste-a cerului oglindă.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna cere iarăși vamă,
Doldora adună-n saci
Bănuții moi de aramă,
Copacii rămân săraci.
catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ziua mea
Numai tu, iubită Toamnă,
Faci să tremure castanii,
Te-am ales, frumoasă Doamnă,
Anotimp ce-mi numeri anii.
Cu patimă și plin de dor
Am deschis ochii-întâia oară,
Mândria mamei de-un fecior
Și-a astrelor cu o... Fecioară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foșnetul toamnei
Foșnește toamna din marama-i zdrențuită,
Franjuri jerpeliți, rupți de vânt încep să piară,
Pădurea tristă în alămuri e coclită,
Sfrijite frunze își dau duhul... Grea povară...
Foșnește toamna în clinchete de tinichea,
La geamul meu o vrăbiuță-ar vrea să-mi spună
Să-mi fie milă, s-o ocrotesc dac-aș putea
Să trecem peste iarna rece împreună.
Foșnește toamna și frunzele la ușă-mi bat,
În odăița mea tristețile pogoară,
Mi-a mai rămas arama, argintu-i terminat,
Strivită-n talpă e iubirea de-astă vară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A înflorit gutuiul...
Cu luminițe-aprinse-n vervă mare,
La viață, la trăire mă îndeamnă,
Își zămislește-n pântecul de floare
Fitilul lămpii galbene din toamnă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine toamna pe furiș
Vine toamna pe furiș,
Fură zilele frumoase,
Tremură dulce-n frunziș
Trilul păsării duioase.
Cuiburi goale-n păpuriș
Zac prin malurile roase,
Vine toamna pe furiș,
Fură zilele frumoase.
Lanuri de porumb mănoase
Ruginesc pe povârniș,
Ies mistreți din ascunziș,
Se plâng sălcii mlădioase,
Vine toamna pe furiș.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirile mă dor
Ziua a intrat la apă, de lumină-i văduvită,
Norii tuciurii se-nfruntă, se-îmbrâncesc în lumea lor,
Doar privirea ta, iubito, dulce, blândă, liniștită
Mă ajută să pot trece prin al toamnei trist decor.
Seara-încătușată-n neguri vine searbădă, sluțită,
De prin temnițe scăpate amintirile mă dor,
Ziua a intrat la apă, de lumină-i văduvită,
Norii tuciurii se-nfruntă, se-îmbrâncesc în lumea lor.
Pe umărul meu fierbinte fruntea o apleci ușor,
Mângâi toamna cea senină prinsă-n tâmpla ta albită,
Trece-n grabă peste noi cu volbura-i ruginită,
Cu-al meu trup am să te-acopăr luptând cu al iernii vifor,
Ziua a intrat la apă, de lumină-i văduvită.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul toamnei se iuțește, are mers de-accelerat,
Zarea lungă nu-i ajunge, bate drumu-n lung și-n lat,
Geme de încărcătură, trece-n goană pufăind,
L-am oprit la mine-n gară, felinarele se-aprind.
catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri
-Nu te întrista, pădure!
Toamna rău a vrut să-ți facă,
Veșmintele îți dezbracă,
Frunzele vrea să le fure.
-Nu te-ngrijora, pădure,
Iarna-i cruntă, tristă, rece,
Viscol, geruri vin, vor trece
Peste ramurile sure.
-Zâmbește din plin, pădure,
Primăvara bate-n geamuri,
Mugurii plesnesc pe ramuri,
Se duc vremurile dure.
-Să râzi veselă, pădure,
Vara trilul îl asculți,
Vin copii voioși, desculți,
Să culeagă fragi și mure.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zvon de toamnă
Vântu-își fâlfâie-o aripă,
Trece lin peste ponoare,
Se oprește pentr-o clipă
Și privește lung în zare.
Lanu-încins, galben la față,
Suferă în agonie,
Fluturele se răsfață
Pe-o floare de colilie.
Păpădia-își pierde puful
Scuturându-și pălăria,
Tremură, vine năduful,
A sfârșit călătoria.
Palidă câmpia plânge
Cu-o lacrimă arămie
Și prin vene curge sânge
În strugurii copți din vie.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ziua mea
Numai tu, iubită Toamnă,
Faci să tremure castanii,
Te-am ales, frumoasă Doamnă,
Anotimp ce-mi numeri anii.
Cu patimă și plin de dor
Am deschis ochii-întâia oară,
Mândria mamei de-un fecior
Și-a astrelor cu o... Fecioară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am împăcat cu gândul
M-aș face-un râu și cursul lin mi l-aș întoarce
Să clipocesc pe urme vechi înspre izvoare,
Stânca s-o simt aproape când lacrimă își stoarce,
Nu vreau să mă prăvăl și să mă pierd în mare.
M-aș face-un pom întors la seva de-începuturi
Să uit de toamna ce ramuri verzi mi-a văduvit,
De iarna ce-mi întinde recile-așternuturi,
Să fiu în primăvară când ramul mi-e-nflorit.
Visez frumos, mă întristez că nu se poate
Să mă-ntorc la vremuri de-nceput oricât aș vrea,
Se-nvârte roata timpului stăpână-n toate,
M-am împăcat cu gândul... Trăiesc în toamna mea.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la toamnă, dar cu o relevanță mică.
* * *
Sunt liber, dar mă simt întemnițat,
Nu plâng, nicicând n-aș vrea să mă jelesc,
Mă simt de primăvară-nstrăinat
Și sufăr că n-am voie s-o iubesc.
Păcat că am pierdut un anotimp,
-Îndură-te de noi, ai milă, Doamne!
Să-mi completeze din al vieții timp
Tristețea-mi va aduce două toamne.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul toamnei
Trenul toamnei se iuțește, are mers de-accelerat,
Geme de încărcătură, trece-n goană pufăind,
Zarea lungă nu-i ajunge, bate drumu-n lung și-n lat,
L-am oprit la mine-n gară, felinarele se-aprind.
A primit la timp semnalul și pornește supărat,
Ca o fiară se urnește, se-aud roțile scrâșnind,
Trenul toamnei se iuțește, are mers de-accelerat,
Geme de încărcătură, trece-n goană pufăind.
Peste șinele rodate urme de rugini se-ntind,
Trece prin vâltori de munte, prin tunel întunecat,
Lacrimi se strâng în cisterne de prin nouri șiroind,
Neguri se descarcă-n vale din vagonul înghețat,
Trenul toamnei se iuțește, are mers de-accelerat.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crizantema
Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară,
Nu a vrut să dea sărutul brumei reci, necruțătoare,
Surâde, învinge frigul înfruntând vremea de-afară,
Soarele-i trimite-o rază blândă și ocrotitoare.
Între flori biruitoare, ploaia, vântul n-o doboară,
Izbândește-a ei iubire, luptă fără încetare,
Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară,
Nu a vrut să dea sărutul brumei reci, necruțătoare.
Dinspre deal vine tristețea împroșcând a ei vâltoare,
Curg petale, albe lacrimi, într-o plângere amară,
Suferă și nu renunță, e o bravă luptătoare,
Sfârșește ca o martiră printre flori nemuritoare,
Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zvăpăiată toamnă
Zburdă toamna zvăpăiată
Peste câmpuri năclăite,
Răsuflarea-i e tăiată,
Gândurile-s răvășite.
Sus în vârfuri dezgolite,
În sumbră plantație
Țipă ciorile smolite
Făcând agitație.
Ciulini căzuți la pământ
Vor să dea petrecere,
Se rostogolesc în vânt,
Se iau la întrecere.
Grauri-au avut pe-alese
Din ce să-și aleagă hrana,
Viile-s acum culese,
Li s-au terminat pomana.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Matei despre toamnă, adresa este: