Textele de mai jos conțin referiri la toamnă, dar cu o relevanță mică.
Amurguri prăfuite
Toamna ziua își scurtează
În amurguri prăfuite,
Verdele și-l mai păstrează
Frunzele nevămuite.
Soarele, încinsă rază,
Arde-n câmpuri pustiite,
Toamna ziua își scurtează
În amurguri prăfuite.
Fumegă pajiști mocnite,
Măceși pustnici sângerează,
Greieri în fracuri cârpite
Cânt-a jale și oftează,
Toamna ziua își scurtează.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul toamnei
Petalele se sting ușor,
Mai tare se ascute spinul,
Albit, într-un pudrat decor
A sărutat brumei veninul.
Roșu, înflăcărat covor
Așterne peste timp destinul,
Petalele se sting ușor,
Mai tare se ascute spinul.
E rece, nu suportă frigul,
Privind, mă trece un fior:
Se duc și anii mei în zbor,
Învăluie încet suspinul,
Petalele se sting ușor...
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
Zvon pornește dinspre crânguri
Înspre zarea cea senină,
Picură ușor în gânduri
O tristețe dulce, lină.
Raze-n alinări de îngeri
Vin din lacrima albastră,
În suavele lui curgeri
Timpu-îmi cântă la fereastră.
Săruturi de-adio, dulci,
Își pun florile-n petale,
Plesnesc cojile de nuci,
Mere roșii curg în poale.
Vântu-împrăștiind prin vie
Iz de sidefie coarnă
Mi-a stârnit melancolie
Și emoție de toamnă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe-un petec de hârtie
O lacrimă s-a scurs în călimară,
Penița frântă n-a mai vrut să scrie,
Idila începută-n miez de vară
S-a stins în toamna rece și pustie.
Ardeau iubirile de-odinioară
Și le stingeam pe-un petec de hârtie,
O lacrimă s-a scurs în călimară,
Penița frântă n-a mai vrut să scrie.
Mi-e dor de sărutarea ta târzie,
Cerneala mirosea a primăvară,
Plângea romanța-n strune de vioară
Și liniște-mi găseam în poezie,
O lacrimă s-a scurs în călimară.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg de toamnă
Amurgul arămiu din aripi bate,
Se stinge în cenușa-ntunecării,
Dulci adieri spre zările roșcate
Trimite vântu-n suflul alinării.
Cocorii obosiți se vaită-n șoapte,
Pribeag mai este dorul depărtării,
Amurgul arămiu din aripi bate,
Se stinge în cenușa-ntunecării.
Se spală luna în apa înserării
Și stelele de praf sunt măturate,
Desprinse, frunze-n pragul disperării
Veștede-adorm în liniștea uitării,
Amurgul arămiu din aripi bate...
sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul gutuiului înflorit
Fitilul lămpii galbene din toamnă
Se zămislește-n pântecul de floare,
La viață, la trăire mă îndeamnă
Steluțele aprinse-n vervă mare.
Petale aurite-ncep să cearnă
Plutind ușor în mângâieri de soare,
Fitilul lămpii galbene din toamnă
Se zămislește-n pântecul de floare.
În ladă-și strânge zestrea roditoare,
În candelă lumină vrea s-aștearnă,
Albinele în roiuri călătoare
Sfințesc în semn de binecuvântare
Fitilul lămpii galbene din toamnă.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul timpului trecut
Anii ne duc spre toamne veștejite
Si reazemele-mi sunt tot mai puține,
Tâmplele-mi ning de vremuri vămuite,
Durerile-mi alini când sunt cu tine.
Iubirile de doruri zămislite
Rămân, nu pleacă de la mine,
Anii ne duc spre toamne veștejite
Și reazemele-mi sunt tot mai puține.
Oprim amurgul pe cărări senine
Și ne păstrăm speranțele-mplinite,
Timpul ne va-nsoți prin treceri line
Chiar dacă gândurile-mi sunt cernite,
Anii ne duc spre toamne veștejite.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna cere vamă
Toamna fără milă cere iarăși vamă
Din buzunarele copacilor săraci,
Munca de-o vară, bănuții moi de-aramă
Cu lăcomie strânși sunt îndesați în saci.
Nimic nu iartă, la treabă se înhamă,
Castanii tremură și freamătă posaci,
Toamna fără milă cere iarăși vamă
Din buzunarele copacilor săraci.
La pândă-i luna, stă să prindă vârcolaci,
Lacrimi se preling din sângerie poamă,
Se plânge ramul dezgolit de-un vânt gonaci
O crizantemă deloc n-o ia în seamă,
Toamna fără milă cere iarăși vamă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de toamnă
Plecăciunile-i sunt dese,
Codrul freamătă de-amar,
În suveică vântul țese
Frunzele în pelitar.
Via-n bocet se jelește
Cu păru-n vânt desfăcut,
Nimeni nu o mai iubește
Că dulceața i-a trecut.
Lacul undă lină zbate,
Tremură pe mal scaieții,
Nunțile au fost sistate,
Au plecat petrecăreții.
Vrabia la cosoroabă
Își repară așternutul,
Frigul vine, nu te-ntreabă,
Nu ține cu amărâtul.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gutuiul
Târzie, toamna aprinde lămplle-n gutui,
Lumina lină aduce-o liniște adâncă,
În pâlpâiri plăpânde din candele gălbui
Speranța primăverii mai licărește încă.
E ultimu-n livadă, se simte-al nimănui,
Otrăvitoarea brumă veninul si-l aruncă,
Târzie, toamna aprinde lămplile-n gutui,
Lumina lină aduce-o liniște adâncă.
În odăița caldă, la geam, pe-o ferăstruică,
Smerit așază, mama, sfințitele statui
Și luna, o gutuie, culeasă-n vârf de stâncă
Străbate bolta nopții cu stelele, hai hui,
Târzie, toamna aprinde lămplile-n gutui.
sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna mea
M-aș face-un râu și cursul lin mi l-aș întoarce
Să clipocesc pe urme vechi înspre izvoare,
Să simt aproape stânca ce lacrimă își stoarce,
Nu vreau să mă prăvăl și să mă pierd în mare.
M-aș face-un pom întors la seva de-nceputuri
Să uit de toamna ce ramuri verzi mi-a văduvit,
De iarna ce-mi întinde recile-așternuturi,
Să fiu în primăvară cu ramul înflorit.
Visez frumos, mă întristez că nu se poate
Să mă-ntorc în vremuri de-nceput oricât aș vrea,
Se-nvârte roata timpului stăpână-n toate,
M-am împăcat cu gândul... Trăiesc în toamna mea...
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de toamnă
Nori împrăștiați pe cer țes maramele opace,
Așezați la rând cocorii primesc biletul de zbor,
Cu greu se despart de-acasă, pleacă-n treburile lor,
În purpură ard măceșii sus în maluri de răstoace.
Un lăstun în fracu-i negru e gătit la patru ace,
Guguștiucul își rezolvă o problemă de amor,
Nori împrăștiați pe cer țes maramele opace,
Așezați la rând cocorii primesc biletul de zbor
Nucul falnic din grădină nu-mi mai dă umbră-n pridvor,
Pădurea cu nasturi rupți la cămașă se desface,
În concertul de adio un greiere pe răzor
În duet c-o ciocârlie cânt-o arie de dor,
Nori împrăștiați pe cer țes maramele opace.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vin rândunelele!
Se-ntorc rândunele-acasă sfârșind al chemării dor,
Purtând nestinsele iubiri în drum lung, istovitor,
Cu aripi aproape frânte străbătând străine zări,
Înfruntând furtuni și vânturi pe-ale mărilor cărări.
Cuiburi vechi, părăginite, părăsite-n prag de toamnă
Plâng sub streșini, pe la case, le așteaptă și le-ndeamnă
În culcuș să se-odihnească, să își tragă răsuflarea,
Să le-aline suferința străbătând în soare zarea.
În al nopții vis lăuntric zburdă mieii pe imaș,
Puișorii umplu cuibul, cu ciocuri mânjite-n caș,
Vor începe noul ciclu în a vieții grea vâltoare,
Răzbat prin răbojul vremii generații migratoare.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de Eminescu
Mi-e dor de susur de izvor ce clipocește-n vale,
Mi-e dor de turmele ce stele li se-aprind în cale,
Mi-e dor să te privesc, să te ridic de subsuoară,
Mi-e dor de un sărut sub un salcâm cu frunza rară.
Mi-e dor de codrul cu păsărele ciripind pe ramuri,
Mi-e dor de marea ce spumegă talazurile-n maluri,
Mi-e dor de toamna ce foșnetul de frunze il așterne,
Mi-e dor de mama ce mă cheamă din negură de vreme.
Gândul mi-e curat precum nuferii ce-ncarcă lacul,
Auzul mi--e mângâiat, cântă-n codru pitpalacul,
Limpede îmi e privirea când privesc cerul albastru,
Liniște-mi aștern în suflet când citesc versul măiastru.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de vară târzie
Peste lanurile pline zburdă vara răsfățată
Cu picioarele desculțe și pe cap cu coroniță,
Soarele îi dă de veste că-n curând e alungată,
Mângâie și dă săruturi florilor din grădiniță.
Zestre bună lasă-n urmă toamnei ce încet se-arată,
Mărul s-a-nroșit la față întărind a lui codiță,
Peste lanurile pline zburdă vara răsfățată
Cu picioarele desculțe și pe cap cu coroniță.
Un fluture se-odihnește pe un fir de garofiță,
Rândunica-nvață puii cuibului să îi dea roată,
Cu drag și-a primit nuntașii gărgărița ștrengăriță,
Vântul serii-aduce-preajmă miresme de lămâiță,
Peste lanurile pline zburdă vara răsfățată.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arinii de pe maluri
Plâng arinii de pe maluri într-o liniște discretă,
Sălciile își smulg părul din cosițe despletite,
Unda lacului bătută de-o aripă de egretă
Duce clipocind pe ape dorul toamnei ruginite.
Adunați la sfat cocorii în formație completă
Fac apelul de plecare spre meleaguri pribegite,
Plâng arinii de pe maluri într-o liniște discretă,
Sălciile își smulg părul din cosițe despletite.
Vântu-aduce-n portavoce veștile din deal pornite,
În afund de stufărișuri, în locație secretă
Lebăda își țese cuibul, grațioasă și cochetă,
Lacul tremură scoțând lănci de trestii ascuțite,
Plâng arinii de pe maluri într-o liniște discretă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut ploaia ce-o să vină
Ceru-în uscăciune zace, e rămas pe mâna verii,
Norii zăvorâți adorm prin izvoarele ascunse,
Prin ținuturi siderale curge sunetul tăcerii,
Ploaia vrea să evadeze din temnițe nepătrunse.
Toamna zburdă și nu-i pasă de arsurile durerii,
Nu mai vrea să-și plângă-n taină rosturile neajunse,
Ceru-n uscăciune zace, e rămas pe mâna verii,
Norii zăvorâți adorm prin izvoarele ascunse.
Pribegesc țipând cocorii cu aripile lor unse
În dorul lăsat acasă în restriștile poverii,
Sărut ploaia ce-o să vină, îi țin brațele întinse,
Liniștit îmi va fi somnu-n dulce-i ropot al căderii,
Ceru-în uscăciune zace, e rămas pe mâna verii.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pleacă iarna...
Pleacă iarna zdrențuită, se pierde în vârf de deal,
Din frunzișul toamnei triste răsar veseli ghiocei,
Primăvara lin coboară în ținutul meu natal
Dând semnalul deșteptării în alai de clopoței.
Curg zăpezile topite clipocind în dulce val,
Colți firavi de iarbă verde dau culoare pajiștei,
Pleacă iarna zdrențuită, se pierde în vârf de deal,
Din frunzișul toamnei triste răsar veseli ghiocei.
Râul dezmorțit se mișcă mângâind rănile-n mal,
Pe-o colină-nmiresmată bănuți roșii, gălbenei,
Liniște aduc privirii țesută-n covor floral,
Soarele cu raza-i blândă încălzește anii mei,
Pleacă iarna zdrențuită, se pierde în vârf de deal.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul cocorilor
Ziua-ncepe să mijească, ușor se revarsă zorii
Prin văioaga mocirlită, printre dese stufărișuri,
În străfunduri de noroaie scotocesc de zor cocorii,
Puii sub aripa mamei au ieșit din ascunzișuri.
Nuferi legănați de valuri răspândesc mirosul florii,
Graurii treziți din somn pornesc larma prin hățișuri,
Ziua-ncepe să mijească, ușor se revarsă zorii
Prin văioaga mocirlită, printre dese stufărișuri.
Vor zbura în patru zări înspre alte luminișuri,
Vestea tristă a plecării încinge aprig fiorii,
Vor răsti dorul în glas răsunând de țipăt norii,
Toamna rece va sosi prin golașele rărișuri,
Ziua-ncepe să mijească, ușor se revarsă zorii.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ochi dulci...
Cu ochi dulci a venit toamna, trece-așa, blândă, tăcută,
Pașii lini și-i plimbă-n voie pe cărări îngălbenite,
Vântu-n liniște adoarme peste frunza așternută,
Doar în trilul ciocârliei se-ngână doruri cernite.
Cântăreții trag cortina, se plânge pădurea mută,
Un stejar aruncă gloanțe peste chipuri gălbejite,
Cu ochi dulci a venit toamna, trece-așa, blândă, tăcută,
Pașii lini și-i plimbă-n voie pe cărări îngălbenite.
Sus pe dealurile calde, în podgorii aurite,
Feți Frumoși însângerați nurii fetelor sărută,
În gutuiul de la poartă se-aprind lămpile grăbite,
Greieru-a-ncălzit arcușul sub o tufă de cucută,
Cu ochi dulci a venit toamna, trece-așa, blândă, tăcută.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Matei despre toamnă, adresa este: