Turnul (Sonet Tarot)
Fii pregătit, că a venit momentul
Să te confrunți c-o mare provocare,
Care-ți va răvăși complet prezentul
Chiar când credeai c-ai lumea la picioare.
Vei fi lovit de soartă cu putere
Și ce-ai clădit din greu, se va distruge
Ego-ul tău va geme de durere
Și inima în piept ți se va frânge.
Schimbarea este totuși necesară,
Căci azi trufia-n gheara ei te ține
Și posedând ce este în afară
Îți vei distruge sufletul din tine.
Când egoismul tău se prăbușește
Întreaga existență te slăvește.
poezie de Octavian Cocoș (26 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut, prezent, viitor
Omul tânăr, plin de viață
Și cu sufletul ușor
Se uită numai în față,
Fiindcă are viitor.
Dar omul bătrân de zile
Care viața-a cunoscut
Privește numai în urmă,
Fiindcă el are trecut.
Și aceștia, știe-oricine
Nu se împacă, evident,
De aceea-ar fi mai bine
Să trăiască în prezent.
poezie de Octavian Cocoș (26 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-am făcut?
Am intrat și noi în UE,
Este lucru cunoscut,
Dar mai bine astăzi nu e,
Și cu asta ce-am făcut?
Ne-au luat străinii totul
Bani, resurse - ce-am avut
Pe labe ne-au pus cu botul,
Și cu asta ce-am făcut?
Ne-au trimis numai deșeuri,
Ne-au mințit cât au putut,
Mâncăm fel de fel de E-uri,
Și cu asta ce-am făcut?
Nu mai stăm să facem glume,
N-avem vreme de pierdut,
Umblăm peste tot prin lume,
Și cu asta ce-am făcut?
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (1 septembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare
Parcă alergăm prea mult
N-avem timp să mai zâmbim
Suntem prinși într-un tumult
Și trăim ca să muncim.
Lăcomia ne e mare
Astăzi banul este zeu
Și-n a noastră îngâmfare
Am uitat de Dumnezeu.
Nu ne pasă de natură,
Că suntem stăpânii ei
Facem multă tevatură,
Ne dăm mari fără temei.
Și poate vedea oricine
Cât suntem noi de făloși:
Cimitirele sunt pline
Doar de oameni valoroși.
poezie de Octavian Cocoș (6 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

FCSB e Steaua
La un semn, deschisă-i calea spre peluza roș-albastră
Și în bubuit de tobe trece galeria noastră,
Tineri purtători de steaguri, stegulețe și pancarte,
Dar și oameni mai în vârstă, cu fulare colorate.
E meci mare, nebunie, în tribune-i lume multă,
Cântăm, batem din picioare, vuvuzelele exultă,
Azi, echipa joacă bine, o împingem de la spate
Cu scandări mobilizante, uneori mai deocheate,
Și avem în repertoriu multe alte ritualuri,
Huiduim, dăm cu petarde, fluierăm și facem valuri
Și aprindem fumigene, și băgăm terenu-n ceață,
Până când nu se mai vede nicio urmă de verdeață,
Iar apoi strigăm: "Hai Steaua, vrem să câștigăm trofeul!",
(Deși unii spun că astăzi noi suntem FCSB-ul).
poezie de Octavian Cocoș (30 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful meu
Din tot ce-am fost eu pe pământ
Rămas-a umbra din mormânt,
O amintire de-altădat'
Și-un nume scris pe-un lemn uscat.
Drumeț ce te-ai oprit din drum,
Chiar dacă azi sunt praf și scrum,
M-aș bucura să mă cinstești
Și al meu nume să-l citești.
poezie de Octavian Cocoș (20 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la prezent, dar cu o relevanță mică.
Detașare absolută
Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea
Coală albă ca o spumă,
Stilou, pix, creion și gumă,
Ce ștergeai cu îndârjire,
Astăzi sunteți amintire.
Nu mai scriem cu migală,
Cum făceam cândva la școală,
Ci cu ochii în ecrane
Scriem astăzi la butoane.
O fi bine? Cine știe...
Sigur sunt păreri o mie,
Dar e limpede că cheia
Nu e scrisul, ci ideea.
poezie de Octavian Cocoș (12 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaxare
Azi nu mai plănuiesc să schimb nimic,
Mă mulțumesc din toate cu un pic,
Nu mai îmi fac probleme permanent,
Ce crede lumea mi-e indiferent,
Am renunțat să-ncerc să epatez,
Planeta nu mai vreau să o salvez,
Nu mă mai lupt să mă îmbogățesc,
Mă doare-n cot ce spun și ce gândesc,
Nu mai râvnesc la faimă și onor,
Am înțeles că totu-i trecător.
poezie de Octavian Cocoș (22 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranță
Măi, române, frate dragă,
Ce se întâmplă nu e bine
Trădători de neam și țară
Azi au pus șaua pe tine.
Ți-au băgat zăbala-n gură,
Și din armăsar ce-ai fost
Ce mușcai din toți dușmanii
Ai ajuns un biet cal prost.
Și te plimbă de căpăstru
Unde vor, că ești molâu
Nu mai știi ce-i demnitatea
Ai respect doar pentru frâu.
Nu mai zburzi ca altădată
Ești de nerecunoscut
Priponit stai pe moșie,
Libertatea ți-ai pierdut.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (16 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate...
Poate nu ești un falnic împărat
Poate nu ești un filozof de marcă,
Dar dacă tu nu ai fi existat
Azi lumea ar fi fost mult mai săracă.
Poate nu ești o mare cântăreață
Poate nu ești model și nici artistă
Dar fără râsul tău de dimineață
Azi lumea ar fi fost cu mult mai tristă.
Poate nu sunteți buni și plini de-avânt
Poate că-n suflet nu aveți tărie
Dar fără voi aicea pe Pământ
Azi lumea ar fi fost mult mai pustie.
poezie de Octavian Cocoș (5 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinții
Trecut-au anii peste voi
Azi vă privesc și-mi vine a plânge
Căci vă iubesc pe amândoi,
Și simt cum inima se frânge.
Vă văd de fiecare dată
Cum încercați să îmi zâmbiți
Să-mi faceți ziua minunată
Și să fim iarăși fericiți.
Însă deși gura zâmbește
În ochi lumina vi s-a stins
Și-un întuneric crește, crește
Și o răceală v-a cuprins.
Eu mă prefac că nu-mi dau seama
Apoi încep să povestesc
Dar simt cum mă cuprinde teama -
Mâine când vin, vă mai găsesc?
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia care așteaptă
Ce bucurie, soarele răsare
Și raza lui vestește-o nouă zi,
Poate că astăzi, pe-un cal alb călare,
Un tânăr prinț la mine va veni.
De-atâta vreme îmi păstrez speranța,
Și plină de iubire îl aștept,
Să-i aud glasul și să-i mângâi fața,
Să simt că-mi sare inima din piept.
Sunt mulți bărbați ce mă divinizează
Și-mi spun cuvinte tandre fel de fel,
Eu îi ignor, și chiar mă deranjează,
Fiindcă tot timpul mă gândesc la el.
Dar noaptea cade iar mult prea grăbită,
Oare cu ce, O, Doamne, am greșit?
Mă simt din nou profund dezamăgită,
Că nici de-această dată n-a venit.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (10 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

6 de Cupe (Sonet Tarot)
Trecutul îți aduce bucurie
Revezi prieteni dragi sau cunoștințe
Care te-ajută, chiar fără să știe,
Să îți îndeplinești niște dorințe.
Și unele proiecte începute
Acum mult timp și nefinalizate
Renasc și sunt de toți recunoscute,
Dând roade mult dorite peste noapte.
Dar dacă gândul tău se cantonează
Doar în trecut, e o calamitate
Prezentul este timpul ce contează,
Să reînvii trecutul nu se poate.
Ia din trecut doar ce te propulsează,
Iar ce te trage-n jos, abandonează.
sonet de Octavian Cocoș (24 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristețe de toamnă
Cu mătura în mână
Privești acum pe stradă
S-au scuturat copacii
Și-s frunze o grămadă.
Iar gândurile-n minte
Din nou încep cu cearta
Și măturând la frunze
Îți blestemi aspru soarta.
Puteai să fii o doamnă
Distinsă și cu fală,
Însă ai fost săracă
Și nu ai mers la școală.
Și ai trudit de mică
Să îți ajuți părinții
Azi sufletul îți plânge,
Nu te aud nici sfinții.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (12 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 7
Tu ești Pandora, marea curioasă,
Ce o cutie ai avut în pază
Și viața ne era mult mai frumoasă
Când ochiul tău n-a vrut în ea să vază.
Dar într-o zi, crezând că o comoară
Se-ascunde în ea, te-a furnicat la piele
Și deschizând-o, ai văzut cum zboară
În jurul nostru numai lucruri rele.
Și-atunci ne-am dus în lume ca nebunii
Să le-adunăm, ca să ne fie bine,
Dar ne-am lovit de furia furtunii
Ce a luat locul zilelor senine.
Așa-i când te conduce ignoranța
Azi în cutie este doar speranța.
poezie de Octavian Cocoș (4 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 9
Sfântul Ioan a botezat cu apă
Și i-a învățat pe toți ce-i pocăința
Însă din vorba lui puțini se-adapă,
Căci omului nu-i place nevoința.
Cu firea lui cea aspră și țâfnoasă
Și-a îndeplinit prea sfânta-i misiune,
Căci i-a mustrat pe toți cu vocea-i groasă,
Din care-a revărsat compasiune.
Cei păcătoși, n-au vrut să-l mai audă
Și capul i-au tăiat în închisoare,
Însă chiar dacă soarta i-a fost crudă
La Dumnezeu găsit-a alinare.
Apa Iordanului și azi oftează
După Ioan, preasfântul ce botează.
poezie de Octavian Cocoș (6 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grâu și pleavă
Atunci când alte nații
Plecau în Cruciade,
Noi ne pășteam blând turma
Și compuneam balade.
Când cucereau orașe
Și jefuiau poporul,
Cu plugul și cu boii
Noi ne aram ogorul.
Când îi certau pe alții
Cu jale și războaie,
Noi ne lipeam bordeiul
Cu balegă și paie.
...........................................
Cei ce-au furat par astăzi
Cu inima curată,
Pe noi, poporul pașnic,
Cu degetul ne-arată.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (11 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajunul Crăciunului
Ninge iar; ce feerie!
Viscolul ne dă târcoale,
Însă în bucătărie
Fierbe oala cu sarmale.
Cozonacii mari oftează,
Căci cuptorul dogorește,
De la foc se îmbujorează,
Fața li se rumenește.
Într-un lighenaș, pe masă,
Lângă prunele uscate,
Cu înfățișare aleasă,
Stau cârnați, o bunătate.
Damigeana este plină
Vinu-i dulce și e roșu,
O să bea, când o să vină,
O cănuță chiar și Moșu.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (24 decembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trilemă
Stau ca la teatru, scena-i lumea mare,
Pe ea se mișcă oameni și popoare;
Și ce văd azi? Nevoi și neputință,
Necazuri fel de fel și suferință,
În loc de vorbe și purtări alese,
Sunt doar urzeli, trădări și interese,
Dreptatea s-a ascuns, nu se mai vede,
Și în virtute nimeni nu mai crede,
Iar viața e din ce în ce mai fadă,
Iubirile se vând la colț de stradă,
E plin de hahalere și paiațe,
De travestiți, și măscărici, și țațe...
Iar câinii pe fundal scâncesc și latră;
Să râd, să plâng sau să rămân de piatră?
poezie de Octavian Cocoș (9 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Octavian Cocoș despre prezent, adresa este:
