Octavian Cocoş despre prezent

Trecut, prezent, viitor

Omul tânăr, plin de viaţă
Şi cu sufletul uşor
Se uită numai în faţă,
Fiindcă are viitor.

Dar omul bătrân de zile
Care viaţa-a cunoscut
Priveşte numai în urmă,
Fiindcă el are trecut.

Şi aceştia, ştie-oricine
Nu se împacă, evident,
De aceea-ar fi mai bine
Să trăiască în prezent.

poezie de Octavian Cocoş (26 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare

Parcă alergăm prea mult
N-avem timp să mai zâmbim
Suntem prinşi într-un tumult
Şi trăim ca să muncim.

Lăcomia ne e mare
Astăzi banul este zeu
Şi-n a noastră îngâmfare
Am uitat de Dumnezeu.

Nu ne pasă de natură,
Că suntem stăpânii ei
Facem multă tevatură,
Ne dăm mari fără temei.

Şi poate vedea oricine
Cât suntem noi de făloşi:
Cimitirele sunt pline
Doar de oameni valoroşi.

poezie de Octavian Cocoş (6 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaşare absolută

Stau şi privesc
Cum lumea se frământă
Cum toţi sunt trişti şi fără chef trudesc
Cum astăzi şi speranţa pare frântă...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum unii mor de foame
Cum alţii tot mai mult se îmbogăţesc
Cum pe Pământ sunt mii şi mii de drame...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum ne-avântăm spre stele

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea

Coală albă ca o spumă,
Stilou, pix, creion şi gumă,
Ce ştergeai cu îndârjire,
Astăzi sunteţi amintire.

Nu mai scriem cu migală,
Cum făceam cândva la şcoală,
Ci cu ochii în ecrane
Scriem astăzi la butoane.

O fi bine? Cine ştie...
Sigur sunt păreri o mie,
Dar e limpede că cheia
Nu e scrisul, ci ideea.

poezie de Octavian Cocoş (12 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia care aşteaptă

Ce bucurie, soarele răsare
Şi raza lui vesteşte-o nouă zi,
Poate că astăzi, pe-un cal alb călare,
Un tânăr prinţ la mine va veni.

De-atâta vreme îmi păstrez speranţa,
Şi plină de iubire îl aştept,
Să-i aud glasul şi să-i mângâi faţa,
Să simt că-mi sare inima din piept.

Sunt mulţi bărbaţi ce mă divinizează
Şi-mi spun cuvinte tandre fel de fel,
Eu îi ignor, şi chiar mă deranjează,
Fiindcă tot timpul mă gândesc la el.

Dar noaptea cade iar mult prea grăbită,
Oare cu ce, O, Doamne, am greşit?
Mă simt din nou profund dezamăgită,
Că nici de-această dată n-a venit.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (10 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

6 de Cupe (Sonet Tarot)

Trecutul îţi aduce bucurie
Revezi prieteni dragi sau cunoştinţe
Care te-ajută, chiar fără să ştie,
Să îţi îndeplineşti nişte dorinţe.
Şi unele proiecte începute
Acum mult timp şi nefinalizate
Renasc şi sunt de toţi recunoscute,
Dând roade mult dorite peste noapte.
Dar dacă gândul tău se cantonează
Doar în trecut, e o calamitate
Prezentul este timpul ce contează,
Să reînvii trecutul nu se poate.

Ia din trecut doar ce te propulsează,
Iar ce te trage-n jos, abandonează.

sonet de Octavian Cocoş (24 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turnul (Sonet Tarot)

Fii pregătit, că a venit momentul
Să te confrunţi c-o mare provocare,
Care-ţi va răvăşi complet prezentul
Chiar când credeai c-ai lumea la picioare.
Vei fi lovit de soartă cu putere
Şi ce-ai clădit din greu, se va distruge
Ego-ul tău va geme de durere
Şi inima în piept ţi se va frânge.
Schimbarea este totuşi necesară,
Căci azi trufia-n gheara ei te ţine
Şi posedând ce este în afară
Îţi vei distruge sufletul din tine.

Când egoismul tău se prăbuşeşte
Întreaga existenţă te slăveşte.

poezie de Octavian Cocoş (26 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grâu şi pleavă

Atunci când alte naţii
Plecau în Cruciade,
Noi ne păşteam blând turma
Şi compuneam balade.

Când cucereau oraşe
Şi jefuiau poporul,
Cu plugul şi cu boii
Noi ne aram ogorul.

Când îi certau pe alţii
Cu jale şi războaie,
Noi ne lipeam bordeiul
Cu balegă şi paie.
...........................................
Cei ce-au furat par astăzi
Cu inima curată,
Pe noi, poporul paşnic,
Cu degetul ne-arată.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (11 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajunul Crăciunului

Ninge iar; ce feerie!
Viscolul ne dă târcoale,
Însă în bucătărie
Fierbe oala cu sarmale.

Cozonacii mari oftează,
Căci cuptorul dogoreşte,
De la foc se îmbujorează,
Faţa li se rumeneşte.

Într-un lighenaş, pe masă,
Lângă prunele uscate,
Cu înfăţişare aleasă,
Stau cârnaţi, o bunătate.

Damigeana este plină
Vinu-i dulce şi e roşu,
O să bea, când o să vină,
O cănuţă chiar şi Moşu.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (24 decembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul Basarabiei

Prutule ce curgi grăbit la vale
Nu ţi-e milă de acest popor,
Nu te mişcă această-adâncă jale,
Nu te înfioară-al nostru dor?

Tu nu ştii că noi avem o mamă
Şi doi taţi, un dac şi un roman,
Din care-am ieşit, de bună seamă:
România, Decebal, Traian?

Şi atunci, de ce-ai privirea rea,
Când şi-aşa suntem bătuţi de soartă?
Apa ta ce-n veacuri ne unea
Acum a ajuns să ne despartă.

Astăzi nu mai vrem un pod de flori
Şi-un potop de vorbe şi poveşti
Ci sub tricolor, încrezători,
Vrem un pod de inimi româneşti.

poezie de Octavian Cocoş (9 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Pe soare, pe zăpadă, pe furtună,
Am străbătut un drum atât de lung...
Ne-am bucurat de toate împreună,
Acum stau lângă patul tău şi plâng.

Şi în această viaţă tumultoasă
M-ai mângâiat atunci când mi-a fost greu;
Ah, mamă, când văd chinul ce te-apasă
Aş vrea să pot să te alin şi eu!

Şi tata e aicea lângă tine,
Priveşte-n jos cu chipul împietrit;
Noi o să-ţi spunem astăzi, ştii prea bine,
Adio, să nu uiţi cât te-am iubit!

Acesta e poemul cel din urmă,
Dar poate că în sferele cereşti -
Căci Timpul viaţa pe pământ ţi-o curmă -
Vei vrea cândva să ţi-l reaminteşti.

poezie de Octavian Cocoş (31 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tarot

Fac cruce şi tai cu mâna,
Iar apoi cu grijă scot
Trei cărţi, una câte una,
Din pachetul de Tarot.

La întind uşor pe masă
Cu un aer visător
De prezent, puţin îmi pasă
Vreau să văd în viitor.

Şi-o întorc pe fiecare
Cu toată solemnitatea
Simt un pic de încordare
Nu cumva să cadă Moartea.

Însă văd acum o carte,
Cum să nu mă preocupe?
Că-mi place de nu se poate
E Regina mea de Cupe.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (23 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-am făcut?

Am intrat şi noi în UE,
Este lucru cunoscut,
Dar mai bine astăzi nu e,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-au luat străinii totul
Bani, resurse - ce-am avut
Pe labe ne-au pus cu botul,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-au trimis numai deşeuri,
Ne-au minţit cât au putut,
Mâncăm fel de fel de E-uri,
Şi cu asta ce-am făcut?

Nu mai stăm să facem glume,
N-avem vreme de pierdut,
Umblăm peste tot prin lume,
Şi cu asta ce-am făcut?

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (1 septembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meteorologul

Ne spune dacă ninge, dacă plouă
Sau dacă iese ursul din bârlog
Şi zi de zi dă o prognoză nouă,
Că-i om de ştiinţă, meteorolog.

Călcând pe iarbă, pe pământ, pe pietre,
Sau alteori mergând direct prin praf,
Citeşte pe platformă termometre,
Şi giruete, şi heliograf.

De eşti atent şi îi asculţi cuvântul
Când îţi vorbeşte din televizor,
Vei şti a doua zi cum bate vântul
Şi de ce simţi că oasele te dor.

Iar dacă după zile liniştite,
Urmează ploi, oraje, meteori,
Nu stă pe gânduri, ci urgent emite,
Coduri de vreme şi avertizări.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (25 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

FCSB e Steaua

La un semn, deschisă-i calea spre peluza roş-albastră
Şi în bubuit de tobe trece galeria noastră,
Tineri purtători de steaguri, steguleţe şi pancarte,
Dar şi oameni mai în vârstă, cu fulare colorate.
E meci mare, nebunie, în tribune-i lume multă,
Cântăm, batem din picioare, vuvuzelele exultă,
Azi, echipa joacă bine, o împingem de la spate
Cu scandări mobilizante, uneori mai deocheate,
Şi avem în repertoriu multe alte ritualuri,
Huiduim, dăm cu petarde, fluierăm şi facem valuri
Şi aprindem fumigene, şi băgăm terenu-n ceaţă,
Până când nu se mai vede nicio urmă de verdeaţă,
Iar apoi strigăm: "Hai Steaua, vrem să câştigăm trofeul!",
(Deşi unii spun că astăzi noi suntem FCSB-ul).

poezie de Octavian Cocoş (30 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!