Țara Mea
Frumoasă mi-e țara străveche,
Întinsă pe munți și pe văi,
Cu fete cu flori la ureche,
Cu mândri și ageri flăcăi!
Frumoasă mi-e țara cea nouă,
Când râde cu râs tineresc,
Cum râde grădina când plouă
Și florile când înfloresc.
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub iarba câmpului
Am pus să moară-n umbră, într-o carte
Pe care-o știu cuvânt după cuvânt,
Petale vii și tinere de flori,
Să-mi mai aduc aminte uneori
De cei plecați departe,
De cei ce nu mai sunt.
Și răsfoind cu mâini șovăitoare,
Într-un târziu, de dorul nimănui,
Din cartea veche-mi cade-o floare:
Suntem mereu tot mai puțini sub soare,
Și tot mai mulți sub iarba câmpului...
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi am fost la cimitir, întâia oară de atunci. I-am dus și din partea matale garoafe (nu terminasem încă banii de flori).
Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gerul
Astă noapte gerul
A bătut la geam.
Cine să-l audă?
Dacă eu dormeam.
A căzut zăpadă
și s-a luminat...
Vai! Ce flori frumoase
Gerul a pictat.
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ta
Iubirea ta de-a pururi schimbătoare
Împrăștie pe vânt otrava-i fină,
Că nu-i albină numai pentru-o floare,
Nici floare pentru-o singură albină...
epigramă de Otilia Cazimir din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua lui, în fiecare martie își cumpăra și-i plăcea să primească zambile, flori viguroase și delicate în același timp, cu parfum violent și suav. «Îmi seamănă», zâmbea...
Otilia Cazimir în Scrisoare către o prietenă - Dor de Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumini și umbre
Ai ochii negri, mincinoși și răi
Fântânile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licărind în fund,
Ce mă atrag spre-adânc ca ochii tăi.
Când vreau să plec, mă ții în loc cu un cuvânt
Așa se zbat copacii în furtună;
Ca pentru fugă crengile-și adună,
Dar rădăcina-i leagă de pământ.
De azi încolo n-am să-l mai iubesc...
Dar când îi văd privirile păgâne
Și zâmbetul copilăresc,
Mă jur că n-am să-l mai iubesc - de mâine.
Pe zi ce trece-ți semăn tot mai mult;
Așa izvorul ce se-aruncă-n baltă,
Se-nvăluie cu mâlul laolaltă
Și-n loc să-i spele apele verzui, își tulbură izvorul apa lui.
[...] Citește tot
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A-nflorit o păpădie!
Nici o floare:
Numai pete mari, de soare...
Doar din frunza cafenie
Putrezită-n umbra rară,
Iese-un pui de păpădie
Să mai vadă ce-i pe-afară.
Se întinde drept spre cer
Pe codița lui de gumă.
Dar când vede că nu-i glumă,
Că-i tot brumă
Și-i tot ger
Își adună pămătuf,
În tecuța-i vătuită,
Pentru-o zi mai potrivită,
Soarele călduț, de puf!
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la flori, dar cu o relevanță mică.
Interior
Ramai!
Pe la ferestre a trecut un fulg: e cel dintai
-Tu stii ca, daca pleci, mi-e frica.
As vrea sa-mi spuie cineva pe nume
Ma simt asa de singura si mica
De parca numai noi am fi pe lume.
Prin geamul aburit si transparent,
Se uita-afara florile din glastre
Cu gatu-ntins spre soarele absent.
Se-ntuneca. Si focul prin unghere
Invalmaseste palpairi albastre
Cu umbre nestatornice si moi.
- Asculta oare ce s-aude?
- Cu haina rupta, plina de noroi,
Cu plete ude,
[...] Citește tot
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Otilia Cazimir despre flori, adresa este: