Otilia Cazimir despre râs

Ţara Mea

Frumoasă mi-e ţara străveche,
Întinsă pe munţi şi pe văi,
Cu fete cu flori la ureche,
Cu mândri şi ageri flăcăi!

Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
Când râde cu râs tineresc,
Cum râde grădina când plouă
Şi florile când înfloresc.

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"N-aş fi vrut să te las aşa..." şi "Cui te las?", mi-a spus de-atâtea ori! Eu râdeam, ştii că am râs până la sfârşit, ca să-i dau curaj?

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate fetele se uitau la mine. Încă nu râd, dar ochii lor împung şi dor. Şi dintr-o dată mi-e ruşine de numele meu, mi-e ruşine de mine, mi-e ruşine de tot.

Otilia Cazimir în A murit Luchi...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oaspete pe drum de seară

Focul tremură-n oglindă
Şi, de cine ştie unde,
Pân' la patul tău pătrunde
Cântec dulce de colindă.

Adormitele colinde
Cată drumul îndărăt
Să se-ntoarcă zgribulite,
Prin căsuţele pitice,
Sub căciula de omăt.

Peste deal cu săniuş,
Moş Crăciun vine acuş'.
Trupu-i vechi şi puţinel,
Tremură sub cojocel,
Iar sub cuşmă-i râd ghiduş,
Barba-n cetini pieptănată
Şi mustăţile de vată.

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge!

Ssst! Micuţa gerului,
Cu mânuţa îngheţată,
Bate-n poarta cerului
Şi întreabă supărată;

– Unde-s stelele de sus?
– Iaca, nu-s!
Vântul rău le-a scuturat
Şi le-mprăştie prin sat.

Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Şi coboară-ncetişor...
– Oare-a nins?

E un fulg şi-i cel dintâi
Şi aduce-n vânt, ninsoare,
Drumuri albe peste văi,
Râs curat în ochii tăi,
Sănioare,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poza veche

Sunt eu, fetiţa asta serioasă
Ce stă pe-un scăuieş, cuminte,
Strângând la piept, cu mâinile-amândouă
Păpuşa nouă,
De care încă-mi mai aduc aminte?
(Avea rochiţă albă, de mătasă.)

Mi-e milă de mânuţa ei,
De trupul mic, şi firav, şi puţin:
Mi-e milă ca de-un copilaş străin
Ce-ar fi murit, demult, sub ochii mei...

Pe vremea ceea nu mă cunoşteam, -
Oglinzile erau aşa de nalte!
O dată doar, în luciul unui geam
Am bănuit o clipă chipul meu,
Am prins în ochi surâsul celeilalte
Şi n-am ştiu că-s eu.

Dar într-o zi am coborât din cui

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!