Florile sunt cromatica vieții!
aforism de Ovidiu Kerekes (16 iulie 2017)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
M-am îndrăgostit!
Când te-am văzut așa frumoasă,
Mi-am zis că poate mi se pare.
Abia am așteptat să ajung acasă,
Ca să te compar cu o floare...
epigramă de Ovidiu Kerekes (13 februarie 2019)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sperăm că societatea românească va prinde culoare... și va fi frumoasă ca o floare!
aforism de Ovidiu Kerekes (8 decembrie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Ce este viața pentru cel sărac?
Ce este viața pentru cel bogat?
Oare, împreunându-le credința,
Aflăm cu certitudine biruința?
Ce este viața pentru cel aflat în suferință?
Dar pentru cel lipsit de credință?
Oare, privindu-i cu miluință,
Aflăm că provin din aceeași credință?
Ce este viața pentru cel nepăsător?
Dar pentru cel ce speranța își pierdu?
Oare, gândindu-ne la amândoi,
Aflăm cu certitudine ce scop avem noi?
Când vezi, că oamenii împraștie ură,
Este pentru că, iubirea e impură.
Când vezi că, sărăcia crește,
E pentru că, dragostea lipsește.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Kerekes (12 noiembrie 2007)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am îndrăgostit!
Când te-am văzut așa frumoasă,
Mi-am zis că poate mi se pare.
Abia am așteptat să ajung acasă,
Ca să te compar cu orice floare.
epigramă de Ovidiu Kerekes (13 februarie 2019)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă îndrăgostesc!
În orice zi și-n orice clipă,
Repede mă îndrăgostesc.
Dacă eu cad, ea mă ridică.
Cum aș putea să îmbătrânesc?
Că-i răsărit sau este apus,
Farmecul ei îmi este de ajuns.
Să rămân un suflet tânăr, mereu,
Să fiu aproape de Dumnezeu.
Ea mă face mereu să zâmbesc,
Cum să nu mă îndrăgostesc?
Iubirea ei este pentru mine,
Cum sunt florile pentru albine.
Dragostea ce zilnic o emană,
Îmi este a iubirii dulce hrană.
Frumusețea ei strălucitoare,
Îmi este lumină în reflectoare.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Kerekes (13 februarie 2019)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Un mărțișor! (1 Martie)
Atâtea ființe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.
Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.
Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.
Atâtea lucruri finuțe,
Atâtea mărțișoare drăguțe.
Atâtea doamne și domnișoare,
Azi! Un mărțișor pentru fiecare!
poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la flori, dar cu o relevanță mică.
O, Mamă!
Un izvor de viață plin de iubire,
Ce mă adapă zilnic cu fericire,
O floare de o frumusețe interioară.
O, mamă, pe tine te-am văzut întâia oară!
Un sunet minunat dintr-un glas duios,
Un zâmbet dulce ce mi-e de folos,
Un gând bun în fiecare noapte și zi.
O, mamă, pentru tot nu pot a-ți mulțumi!
Un nume ce sună atât de plăcut,
O ființă delicată ce m-a născut,
Un dar primit de la Cel de sus.
O, mamă, știi că te iubesc nespus!
Un fapt că tu ești ce am mai prețios,
O stare ce mă îndeamnă să fiu ambițios.
Un sentiment dintr-o dragoste aleasă.
O, mamă, tu pentru mine însemni acasă!
poezie de Ovidiu Kerekes (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre Morminte!
Oameni care au fost și nu mai sunt,
Cei care au rămas le-au făcut câte un mormânt.
Ei sunt morți, și nu-și mai aduc aminte,
De cei vii, care merg printre morminte!
Au adormit într-un somn adânc și nu au vise,
Noi am rămas să visăm în continuare la uși deschise!
Cei ce au dispărut ne-au lăsat câte un gând,
Noi am rămas ca să le ducem flori la mormânt.
Suflete vii ce acuma nu mai sunt,
Iar unii dintre noi îi vom urma curând.
La câțiva dintre ei istoria le păstrează amintirea vie,
În timp ce unii dintre noi se pregătesc să nu mai fie!
Noi, toți ne-am născut rând pe rând,
Ei au plecat dintre noi vrând-nevrând.
Cei care au rămas vor să umple și să conducă pământul,
Iar pe cei care sau dus i-a înghițit mormântul!
poezie de Ovidiu Kerekes (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara!
Cântă cucul pe la porți
Și miroase a primăvară,
Parcă ne-am dori cu toți
Să transformăm iarna în vară!
Bâzâitul insectelor, mugurii copacilor,
Zumzetul albinelor, ciripitul păsărelelor,
Mireasma și frumusețea florilor,
De toate acestea ne-a fost nouă dor!
Natura parcă învie, și e mai multă gălăgie,
Prin codru, în ape, pe dealuri mici și înalte,
E minunată această gălăgie, totul e o armonie,
Zici că este o poveste dintr-o minunată carte!
Soarele cu a lui lumină și căldură,
Ne dă startul la admirat și privit,
Toate sunt făcute de așa natură,
Ca să zicem: "Primăvară bine ai venit!"
poezie de Ovidiu Kerekes (20 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele plutesc!
Primăvara, copacii se înverzesc,
Crengile prind viață, înmuguresc.
Mai apoi mugurii crengilor înfloresc,
Frunzele sunt ascunse, zâmbesc!
Vara,
Copacii de la soare se încălzesc,
Poamele se dezvoltă mult și cresc.
Crengile sunt acoperite și umbresc,
Frunzele așteaptă toamna, gândesc!
Toamna,
Cad frunzele și se veștejesc,
Copacii rămân și-n bătrânesc.
Crengile lor nu mai strălucesc,
Rămân și ele goale, așa e firesc!
Iarna,
Copacii cu o plapumă albă se învelesc,
Crengile sunt pline de nea, se îndoiesc.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Kerekes (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ovidiu Kerekes despre flori, adresa este: