Pământ şi poluare

Pământul

Suportă resemnat şi cu-ntristare
Microbi şi viermi, epidemii, licheni,
Furtuni, dezastre, arme, poluare,
Suportă chiar şi politicieni.

epigramă de Marius Coge din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poluare

Pământul s-a transformat
Într-un... loc pentru fumat.

distih de David Boia (31 august 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblică

Cu felul de gândire şi de trai
pe care-l ducem, mai visăm la rai?
Adam un mic păcat a săvârşit
Şi-a fost, cândva, de-acolo izgonit.
Apoi a reuşit
Să facă o natură poluată
Dar Terra, Doamne, cu ce-i vinovată?

poligramă de Gheorghe Leu din Catrene cu trenă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poluare globală

Gaze negre trec în stol,
Răspândindu-se cu vântul
Grav, contaminâd pământul
De la un pol la alt... pol!

epigramă de David Boia (13 aprilie 2008)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vedeţi că Pământul vă reflectă calitatea propriei voastre conştiinţe? Poluarea nu este nimic altceva decât poluarea propriei voastre inimi-minte.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încotro ne îndreptăm?

Încotro se duce Lumea? Încotro ne îndreptăm?
Ce se-ntâmplă cu Planeta? Unde oare alergăm?
A-nflorit tehnologia, navigăm pe Internet,
însă am distrus natura ş-o să dispărem încet.
N-o să mai citim vreo carte, nici să scriem n-o să ştim,
dacă nu vom spune,, GATA", hai cu toţi să ne oprim.
Am ajuns în punctul critic, de nu ştim să spunem,, STOP"
o s-avem în curând parte, de-un al dilea,, Potop".
Poluarea atmosferei se produce ne-ncetat,
iar pădurea seculară, dispare şi ea treptat.
O s-ajungem, ca plămânii să respire cât mai lent
tot umplându-se într-una, cu gaz de eşapament.
Iar mâncarea, ce să spunem, pesticide cu duiumul,
fructele din pomi şi ele, le-au umplut gazul şi fumul.
Până când şi-n apă frate, poluarea a ajuns,
mama noastră,, Terra" sfântă, ajunge încet de plâns.
Oameni dragi de pretutindeni, hai să ne oprim oadată,
dacă vrem ca peste veacuri, mama Terră să străbată.
E păcat să o distrugem, că-i frumoasă ca o zână,
hai s-o protejăm cu toţii, hai să dăm mână cu mână...!!!

poezie de Florea Fane Janţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreabă Pământul

Eşti trist
pentru că te-a supărat cineva?
Te înjoseşti
dacă-ţi întorci şi celălalt obraz?
Dar el???
El care călcat în picioare de noi toţi,
mutilat şi poluat de atâtea obrăznicii
cum de rezistă?
Cum de-ţi permite după ce l-ai schilodit
să te mai primească în pântec
şi după ce nu mai exişti?
Ce-ar fi să te îngropi în propria cenuşă?
Cum ar fi dacă Soarele te-ar încălzi
în funcţie de bunătatea sufletului tău?
................
Aaaaaa!
Tu eşti cetăţean Universal şi ai drepturi!
Dar eu?
Eu, Pământul care te suport zi de zi....
Ce drepturi am??????

poezie de Octavian Lupascu
Adăugat de Octavian Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce înseamnă planeta noastră pentru Univers? Absolut nimic! Nu contează nici măcar cât un firicel de praf, de nisip, sau un microb... Dar pentru noi, oamenii, este totul! Este casa noastră. Este locul unde trăim cu toţii. Prin urmare, ar fi cazul să avem mai multă grijă de Terra, frumoasa noastră planetă, nu să o distrugem, să o poluăm, să o infestăm...

aforism de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ateii materialişti, obsedaţi de plăceri, de dorinţa de dominaţie şi egoism, au creat civilizaţia modernă, care culminează în tehnicitate. Ei au izolat natura umană şi au părăsit poruncile lui Dumnezeu. Încercarea lor de a crea un rai pământesc şi senzual a dat însă greş. Natura se epuizează şi se poluează, devenind improprie vieţii. Tehnica, la rândul ei, are mult mai mari posibilităţi de distrugere decât de construcţie.

citat din Valeriu Gafencu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul lumii?

Păsările cerului
S-au rărit şi au răguşit.
Apele, în furia lor nebună
Rup totul în cale,
Şi furia cerului s-a dezlănţuit.
Hainele vii ale naturii,
Pe nesimţite,
Îşi schimbă culoarea în gri.
Soarele nemulţumit topeşte
Minţi sclipitoare,
Răutatea e în floare,
Poluări alese
Oamenii au îmbolnăvit.
Limbile amestecate
Nu se mai înţeleg,
Chiar şi animalele au înnebunit.

Ce e cu tine, lume?
Te-apropii de sfărşit?
Doamne! Ne-ai dat viaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (19 iunie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minuni pierdute

specii vegetale la moarte-s osândite
de grindina care loveşte samavolnic
terra agonizează cu dureri inedite
timpul parcă e condus de un zeu demonic.

păduri întregi ajung bizare mobile
florile mor răstignite pe cruci
zadarnic cerul are gânduri nobile
şi iartă cu blândeţe lideri politruci.

luna îşi târăşte trena prin mizerii
în câmpii astrale năpădesc scaieţii
pe râuri năvălesc gunoaie- puzderii
se degradează-ncet minunile vieţii.

degete de lumină de zor curăţă noxe
muzică zgomotoasă răsună în boxe.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natură suferindă

furtuna nebună dezmembrează copaci
acoperişuri de case le decopertează
timpul turbat lasă-n urmă săraci
privesc oftând cum cerul lăcrimează.

sunt tot mai dese uragane, tornade
climele suferă asaltate de noxe
neputinţa-i gravă când natura decade
o muzică metalică urlă în negre boxe.

dacă ar putea cuvântul să fie vindecare
dacă ar putea iubirea să facă o minune
pământul ar simţi alean în fiecare
şi n-ar mai fi -ncolţită de genune.

de-ar putea Dumnezeu să ne facă îngeri
nu s-ar mai sui la cer milioane de plângeri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitor galactic

Nimic nu este cum a fost, o lume veche se ascunde
Şi soarele a-mbătrânit..... cu minus în secunde.....
Privind puţin spre viitor, galactici speră toţi a fi
Când Universul va deschide un drum spre stele într-o zi.

Planeta va muri încet, asfixiată-n mii de noxe....
Şi vor rămâne pe Pământ figuri scheletice în mostre.
Lugubru sună, evident, dar înapoi nu se mai poate,
Căci timpul are mersul lui şi trecătoare-s toate.

Dar, hai, să dăm puţin răgaz pustiului ce vine
Şi să privim de pe pervaz spre verzile coline,
Albastru cer, albastră mare şi tot ce încă mai respiră
Purtat de dor, purtat de gând cu vântul în grădină.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Design

sus pe plaiul mioritic, se învârte cu ochi critic
un designer diplomat, de la Amsterdam plecat.
vrea din ţară, nouă casă, să o facă mai frumoasă
- nu ne trebuie păduri, că-s pericol în furtuni.

fermele... modernizate, şi-ncă multe alte fapte
se vor legi europene, adecvate şi moderne.
munţii trebui mutaţi, frontiere? ca-ntre-fraţi...
râurile poluate le dăm şi noi mai departe.

şi să fie împăcare... două limbi oficiale.
întrebarea e cam grea, care să fie a doua?
romii ne trag tot în jos, maghiarii ne iau de moţ
saşii au plecat demult, noi pământul l-am vândut.

şi am dat şi am tot dat, şi-am schimbat, si-am tot schimbat
clasament în coadă doi, doar Bulgaria şi noi.
stă designer, se gândeşte toate cum să le aşeze....
mare bătaie de cap.... a venit şi a plecat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu carul... alegoric

În fine, avem cu ce să ne mândrim şi noi acum
Că nu mai suntem ca înainte îngrădiţi în drepturi
Şi aşa am devenit încrezători să alegem drum,
Uitând justiţia, pe drept şi, ţara ne-am făcut-o acareturi,
Chiar de lucrăm şi acum tot pe la Stat... degeaba,
Avem mai mult curaj, tupeu să ne luăm partea parte
De averi... proprietari privaţi, ne-am repezit să punem laba,
Ca niciodată în viitor vreun cineva a nu ne mai desparte.
Pe alese ne-am numit indispensabili, strânşi pe corp de ţară
Şi legile avem proprii acum, interne numai nouă, intestine,
Ne vânzolind de-o cumetreală sănătoasă şi altora adversară,
Să moştenim pe veci pământul sfânt, cu tot ce pe el ţine.
Pe patrie am curăţat-o bine de învechit, de multe fiare
Şi de păduri la fel, căci de la sine-i înţeles, nu ar mai fi de nevoie,
Cum şi atâtea poluări de fabrici, de uzine, ar fi rănit, cum gheare,
Natura noastră, un sacrilegiu, ce-am oprit... "Pe aicea nu e voie!"...
Şi, banii strânşi, anapoda puşi la ciorap din etnice cutume,
I-am scos pe piaţă, îi făcând tezaur, piramide am făcut bănci,
Ce le-am golit să facem loc la alţii noi să vină, aşa cum e-n întreaga lume
Şi tunuri grele am inventat, să spargem bun comun, obştesc... dârji, încleştaţi în fălci.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!