Paris şi femei

Iubesc Parisul pentru supeurile cu prietenii, pentru muzee, pentru concerte şi pentru femei.

Charles Baudelaire în epistolă (1865)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există la Paris un grup de fiinţe privilegiate ce trag foloase din zbuciumul istovitor al muncii, al intereselor, al afacerilor, al artelor şi al aurului. Sunt femeile.

Balzac în Istoria celor treisprezece, Fata cu ochii de aur
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lapte - Dizolvă stridiile. Atrage şerpii. Albeşte pielea: la Paris, există femei care se îmbăiază în fiecare dimineaţă în lapte.

Gustave Flaubert în Dicţionar de idei primite de-a gata
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hepburn, Audrey

Audrey Hepburn - cea mai pariziană dintre vedetele americane... a lansat o feminitate puţin baieţească, niciodată lipsită de graţie, niciodată lipsită de atu-urile senzualităţii. Prezenţa sa e uşor intelectualizantă, dar fără atitudini de bas bleu, distinsă, dar fara morgă.

definiţie de Ecaterina Oproiu în Un idol pentru fiecare
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notre Dame din Paris (1163-1267)

Biserica Sfântul Ştefan, fiindu-i temelie,
O foarte cunoscută temelie creştină,
Arhitectura monumentală şade mărturie,
Centrul spiritual al oraşului lumină!

madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zorii zilei

Sunase deşteptarea pe la cazărmi, şi-o boare
Din vântul dimineţii sufla în felinare.
La vremea asta, visuri, cu jocul lor drăcesc
Pe-adolescenţii oacheşi în pat îi răsucesc.
Şi lampa, ochi cu rană, începe să se zbată,
Punând pe luciul zilei o sângerie pată,
Iar sufletu-n robie dat trupului şi silei,
Imită lupta lămpii cu strălucirea zilei.
Cum un obraz în lacrimi e şters de vânt, văzduhul
E-nfiorat de lucruri ce-şi dau în umbră duhul.
Şi-i frânt de scris bărbatul, femeia de iubit!

Prindeau ici colo hornuri să fumege grăbit..
Femeile de stradă, cu-nvineţite pleoape,
Plecaseră în somnul lor tâmp să se îngroape.
Calicele, târându-şi uscaţii, recii sâni,
Suflau s-aţâţe focul, şi îşi suflau în mâini.
Ca un oftat ce-l curmă un val de sânge roş,
Tăia departe pâcla un cântec de cocoş.
Mormane mari de ceaţă zăceau pe edificii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să îţi spun ceva legat de gât în tradiţia noastră, dacă nu ştii: bărbaţii japonezi, de regulă, au faţă de gâtul şi ceafa unei femei aceleaşi sentimente precum occidentalii faţă de picioarele acesteia. Astfel, gheişele poartă gulerele chimonourilor atât de decoltate la spate încât li se văd primele vertebre ale coloanei; bănuiesc că e acelaşi lucru atunci când o femeie din Paris poartă o fustă scurtă.

Arthur Golden în Memoriile unei gheişe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mai puţin de 24 de ore, cu make-up profesionist, un hair şi un fashion stylist, o femeie poate arăta de vis, ca un star de cinema într-o secvenţă romantică la New York sau Paris, dar pentru a minţii şi a sufletului înfrumuseţare sunt necesari ani de practică şi cercetare.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 5 ani, într-o zi de mai, am părăsit casa noastră pentru totdeauna. Din cauza datoriilor, bunica mea a pierdut-o. I-a fost luată şi dărâmată. Azi locul unde a fost casa e o bucată din ograda unei biserici. Ne-am dus la ţară, unde tatăl meu, în tovărăşie cu un frate al mamei şi cu altă rudă, au luat în arendă o moşioară. Ţin minte această primă călătorie a mea (căci călătoria ce am făcut-o când eram de jumătate de an, într-o iarnă, de la TârguFrumos, unde m-am născut, la Roman, nu o pot pune la socoteală). Stăteam pe scăunaşul trăsurii, iar mama mea cu bunica mea în fund. Tatăl meu nu ştiu: era pe capră, ori nu era cu noi. Era frumos, era soare. Întâiaşi dată am trecut prin păduri. Călătoream în altă planetă. Am ajuns la Poiana lui Iuraşcu, moşia noastră, pe la 5-6 seara. Acolo ploua. Într-o grădină mare, după ploaie, cântau zeci de cuci. Era casa proprietăresei, o cucoană bătrână, care fusese de multe ori cu trăsura la Paris. Am stat în casa aceea mai multă vreme. O puternică impresie mi-au făcut nişte pui de cucuveică care avea cuibul sub streaşina casei boiereşti. Cucoana aceasta avea o fiică, Eleonora, o femeie foarte frumoasă, care, la rândul ei, avea două fete de vreo 16-18 ani.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am simţit bine la Teatrul de Comedie, despre care criticul Gauthier scria la Paris: «nu e un teatru de vedete, ci un teatru-vedetă». Dacă aş fi întrebat, de un rol pe care l-aş dori, ar fi Petrucchio din "Femeia îndărătnică". În două distribuţii paralele: Mircea Albulescu – Sanda Toma, eu – Stela Popescu.

citat din Amza Pellea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu şi foamete

Femeie care te acordezi cu gura poetului, acest torent de mâl senin, tu care, pe când era doar o sămânţă captivă de lup neliniştit, l-ai învăţat tandreţea pereţilor înalţi neteziţi de numele tău (hectare de Paris, pântec de frumuseţe, focul meu urcă sub rochiile tale de fugă). Femeie care dormi în polenul florilor, depune pe orgoliul lui chiciura ta de medium nelimitat, ca el să rămână până la ora bălăriilor de oseminte bărbatul care pentru a te adora mai mult îşi amâna la nesfârşit în tine vestirea naşterii, pumnul durerii, orizontul biruinţei lui. (Era noapte. Stăteam întinşi sub marele stejar de lacrimi. Greierul cânta. Cum de ştia, singuratic, că pământul n-avea să moară, că noi, copiii fără lumină, o să vorbim curând?)

poezie de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jesse: Am auzit odată o poveste despre nemţi când ocupau Parisul şi au trebuit să se retragă. Au pus explozibil la Notre Dame ca să o arunce în aer, dar au trebuit să lase un tip care să apese pe detonator. Şi tipul, soldatul, nu a putut să o facă. A stat, pur şi simplu, acolo, năucit de frumuseţea locului. Apoi, când au venit trupele Aliate au găsit tot explozibilul acolo şi detonatorul neacţionat... acelaşi lucru au găsit şi la Sacre-Coeur, Turnul Eiffel şi cred că în alte câteva locuri...
Celione: E adevărat?
Jesse: Nu ştiu. Dar întotdeauna mi-a plăcut povestea.

replici din filmul artistic Înainte de apus
Adăugat de Cotoarbă Gina Liliana, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul iubirii

mă scriam, tu treceai
simfonie a nopţii
treceai prin mine
născând rai după rai
piciorul tău gol dezvelea întrebări
sfărâmai anotimpuri sub tăcuţii tăi paşi
sărutul tău a fost real sau eşti un vis
rătăcit pe aici, pe undeva, cândva
eu sunt Paris iar tu femeia
ce a furat o clipă pură de iubire
ce înşelător e timpul şi ce rece'i luna
ce a venit în zori rupând în franjuri crude taina
zei au plecat de aici în fugă iar eu întreb nebun de tine
femeie, eşti tot ce n'am ştiut să fiu
frumoasa mea, priveşte-mă şi pierde-te în mine
ca într-un joc pe ţărmul nemuririi
eu am rămas să scriu pe o coală goală
povestea noastră, povestea sorţii
un muritor ce a iubit odată, într-o noapte, o zână

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa alături de o femeie adevărată nu-i uşoară, n-ai şanse să uiţi de ea, să o ignori sau din contra să o "asasinezi" cu gesturile tale. Dar ce poveste minunată primeşti în schimb, vie, în continuă schimbare, te reinventezi, experimentezi, uiţi trecutul şi te dedici de parcă ziua de mâine nu ştii dacă ar mai veni, nimic nu mai contează din "ce-a fost" sau din ce credeai că înseamnă dragostea. Viaţa alături de o femeie adevarată neagă existenţa ta de până atunci bărbate, redefineşte graniţele reconstruind propriul eşafod al viselor, trăirilor, speranţelor, dorinţelor: TOTUL. Parisul femeii e inima ei, turnul Eiffel fiind bărbatul ce-şi pune pe tavă viaţa lui, îmbrăţişarea celor doua suflete hrănind bătăile de pleoape ale destinului...

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carmen Meretricis

Se cântă lent, de-o guristă obosită, cu acompaniament de acordeonist chior, într-un mediu tabagic:
"Cânta o cutră beată
În Crucea de Piatră...".

Era o poamă de paişpe bani,
Cu hoit alintat şi cu ochii tirani
Că se cordea cu fanţi caramani
În Crucea de Piatră.

Puţea a tutun, a doftorii şi a spirt.
Artiştii fraieri o-ncorona cu mirt
Când îi făcea trataţii la birt
În Crucea de Piatră.

Şi se purta numa-n liliachiu:
De oful peştelui ăl mai spanchiu
Cu care-n bombe pilea la rachiu
În Crucea de Piatră.

Stătea-n camizol, pe-nserate, la geam:

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Mademoiselle S
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hal: Matematicienii sunt nebuni. Toamna trecută am fost la o conferinţă la Toronto şi n-am fost în viaţa mea mai epuizat. 48 de ore în continuu de petreceri, băutură, droguri, referate, discursuri...
Catherine: Droguri?
Hal: De cele mai multe ori amfetamine. Adică eu nu iau, dar unii dintre cei mai în vârstă erau chiar dependenţi. Ei au impresia că au nevoie de aşa ceva.
Catherine: De ce?
Hal: Cred că se tem de faptul că la 23 de ani creativitatea lor atinge apogeul şi apoi din acel punct continuă să scadă.
Catherine: Asta credea şi tata.
Hal: Cred că toate lucrările cu adevărat originale sunt făcute de tipii tineri.
Catherine: Tipii tineri?
Hal: Adică, sigur, sunt scrise şi de femei.
Catherine: Serios, cum ar fi?
Hal: Păi, este o femeie la Stanford, dar nu-mi aduc aminte numele ei.
Catherine: Sophie Germaine?
Hal: Da, aşa. Cred că am văzut-o la conferinţe, dar nu cred că am cunoscut-o vreodată.
Catherine: S-a născut la Paris în 1776.
Hal: Atunci cu siguranţă n-am cunoscut-o.

replici din filmul artistic Dovada, scenariu de David Auburn
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orgia pariziană sau Parisul se umple din nou

Fricoşilor, priviţi-o! În gări vă revărsaţi!
Cu-ai săi bojoci de flăcări, slăvitul soare zvântă
Aceste bulevarde. Barbarii-s alungaţi.
Apusul vă arată din nou cetatea-i sfântă!

Hai, nu vă temeţi, focul năprasnic va fi stins!
Poftim pe bulevarde, poftim pe cheiuri, iată
Şi casele-ncadrate de-azurul pur, aprins
Într-un amurg, de ploaia obuzelor, roşcată.

Palatele defuncte, în scânduri le-nveliţi!
Vă-mprospătează ochii a vremii vechi lumină.
Trec târfele pe stradă, în roşu-alai, priviţi!
Fiţi veseli şi petreceţi, curaju-o să vă vină!

Căţele-nfierbântate, cu cataplasme-n dinţi!
Vă cheamă-aceste case de aur! Daţi năvală!
Mâncaţi! Aceasta-i noaptea plăcerilor fierbinţi,
Ce-a coborât în stradă. Beţivi cu burta goală,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Arthur Rimbaud (mai 1871), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Le-am mai întrebat cum se văd ele (studentele de la Litere) peste 20 de ani. Şi una mi-a spus că se vede la Paris, cu o poşetă de la Prada sau aşa ceva, lucru care m-a înspăimântat, nu Parisul, ci poşeta, mai precis curioasa asociere între un oraş al boemei tradiţionale şi conformista poşetă a "femeii de carieră". Mă tem că idealurile lor, statistic vorbind – pentru că sunt şi excepţii – au cam mult de-a face cu banii şi cam puţin cu arta, cu cartea. Să precizez că n-am nimic împotriva banilor şi nu împărtăşesc idealul de un gust îndoielnic al creatorului mort de foame. Dar dincolo de ei trebuie să mai fie ceva, neapărat, altfel te usuci pe dinăuntru.

citat din Ioana Pârvulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţializare

Maître, am amorţit nemişcată în atelier,
dar nu mai suport să-mi sfarmi, furios,
trupul croit în lut de atâtea ori...
Moidemoiselle, mă-nţelege, eu nu te
copiez, te creez, încerc să-ţi dau energie
şi expresie, îngheţând irisul privirii,
de asta zdrobesc ca nebunul toate
reprezentările-mi eşuate, încă
nu reuşesc să te pătrund...
Femeia model devenise şi mai goală,
după ce meşterul care o plătea cu ora
îi explicase alchimia savantă a sculpturii,
dar nu se simţea mai luminată, ci
mai degrabă stană de piatră uitată,
de când lumea o femeie despuiată
e sortită zvârcolirii spasmodice, nu
amorţirii până la mortificare,
chinuitor exerciţiu până când amurgul
aruncase peste ea, peste ei, peste Paris,
pledul, mai întâi bătând în albastru, apoi

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laeti et Errabundi

Voiajurile intrepide
(Ce grea odihna pare azi!)
Cu steamere şi cu rapide.
(La ce-mi slujeşte-at home-ul gras?)

Mergeam haihui – mai ţii tu minte,
Tu, călător pierit în cale –
Sorbiţi de aerul fierbinte,
Fantome, două, joviale!

Cu pasiunile hrănite –
Cu-obrăznicie – peste poate,
Cinsteam vacanţe înmiite.
Iar simţurile, ponderate,

Dau tinereţe, înfrăţire,
Şi inimile slobozite
De a muierii miluire,
Prejudecată părăsită,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!