Paulo Coelho despre creştere

Îşi sacrifica multe dorinţe pentru ca părinţii ei să o iubească şi mai departe la fel cum o iubeau când era micâ, deşi era conştientă că adevarata dragoste se schimbă cu trecerea timpului, creşte şi descoperă noi moduri de a se exprima.

Paulo Coelho în Veronika se hotărăşte să moară (1998)
Adăugat de Ralu C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să iubim, fiincă suntem iubiţi de Dumnezeu. Ne trebuie conştiinţa morţii, ca să înţelegem bine viaţa. Trebuie să luptăm ca să creştem - dar fără a cădea în capacana puterii, astfel obţinute, fiincă ştiu că nu înseamnă nimic. Şi, în sfârşit, trebiue să acceptăm că sufletul nostru chiar dacă e veşnic - este în acest moment prins în plasa timplui, cu avantajele şi limite lui.

Paulo Coelho în Învingătorul este întotdeauna singur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferim fără rost: pentru că în dragoste se află sămânţa creşterii noastre. Cu cât iubim mai mult, cu atât suntem mai aproape de experienţa spirituală. Adevăraţii iluminaţi, cu sufletele lor incendiate de Iubire, învingeau toate prejudecăţile vremii. Cântau, râdeau, se rugau cu voce tare, dansau, participau la ceea ce Sfântul Pavel numea "nebunia sfântă". Erau veseli - pentru că cine iubeşte învinge lumea, nu-i e teamă că pierde ceva. Adevărata iubire este un act de total abandon.

Paulo Coelho în La râul Piedra am şezut şi-am plâns (1994)
Adăugat de sy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am născut singuri şi murim singuri. Dar, cât timp suntem pe lumea asta, trebuie să acceptăm şi să slăvim actul nostru de credinţă în alte persoane. Comunitatea înseamnă viaţă: de la ea ne vine puterea de a supravieţui. Aşa era când locuiam în peşteri, la fel este şi astăzi. Respectă-i pe cei care au crescut şi au învăţat împreună cu tine. Respectă-i pe cei care te-au învăţat. Când va veni ziua, spune la rândul tău poveştile lor şi du-le mai departe – astfel comunitatea poate dăinui iar tradiţiile vor rămâne aceleaşi.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Unitatea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desigur, era un proiect ambiţios, dar era sigură că încăpăţânarea ei o s-o ajute să-l ducă la bun sfârşit. Pentru asta trebuia să-şi purifice sufletul, şi totdeauna recurgea la cele patru forţe care o călăuzeau: Iubire, moarte, putere şi timp. Trebuie să iubim, fiindcă suntem iubiţi de Dumnezeu. Ne trebuie conştiinţa morţii, ca să înţelegem bine viaţa. Trebuie să luptăm ca să creştem – dar fără a cădea în capcana puterii astfel obţinute, fiindcă ştim că nu înseamnă nimic. Şi în sfârşit, trebuie să acceptăm că sufletul nostru – chiar dacă e veşnic – este în acest moment prins în plasa timpului, cu avantajele şi limitele lui.

Paulo Coelho în Învingătorul este întotdeauna singur
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiindcă prietenia e una dintre numeroasele feţe ale Iubirii, iar Iubirea nu se lasă înrâurită de opinii: ea îl acceptă pe celălalt, şi fiecare creşte în felul său. Prietenia e un act de credinţă în altă fiinţă omenească, şi nu un act de renunţare. Nu căuta să fii iubit cu orice preţ, pentru că Iubirea nu are preţ. Prietenii tăi nu sunt cei care atrag privirea tuturor, care se minunează şi spun: "Nu e nimeni mai bun, mai generos, mai plin de virtuţi...". Sunt cei care nu pot sta să aştepte să vadă ca să se hotărască după aceea care e cea mai bună atitudine de luat: decid pe măsură ce acţionează, chiar dacă ştiu că asta poate să fie foarte riscant.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Unitatea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!