Amintire
Când zarva zilei se preface-n șoapte,
Și-n piețele, de liniște-acum pline,
Și-așterne umbra străvezia noapte,
Iar somnul cu răsplata trudei vine,
Atunci începe truda mea și chinul,
Și ceasurile picură-n tăcere:
În nemișcarea nopții simt veninul
Mustrărilor arzând pân' la durere.
În cugetul meu trist, noian de vise,
Sfâșietoare gânduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
Rostogolindu-și ghemul nesfârșit.
Și recitindu-mi viața mea în silă
Blestem și mă cutremur, plâng amar,
Dar rândurile triste de pe filă
Răsar prin pânza lacrimilor iar.
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Presimțire
În tăcere se-adunară
Norii deși pe chipul meu;
Soarta înciudată, iară
Mă amenință din greu...
Am s-o-ntâmpin cu răbdare?
Îi voi mai păstra dispreț?
Voi avea ne-nduplecarea
Mândrei mele tinereți?
După-o viață zbuciumată,
La furtuni nepăsător,
Poate și de astă dată
Aflu țărmul salvator...
Dar presimt de azi, și sânger,
Ceasul neînduplecat,
Și-ți strâng mâna ta de înger,
Cât e vreme, înc-o dat'.
Blând, cu-a vocii tale vrajă
Bun rămas, șoptește-mi dar,
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului
Poete, să nu cauți la dragostea mulțimii,
Căci zgomotul de slavă va trece-ntr-un minut,
Vei auzi județul si râsetul prostimii,
Dar să ramâi ca stânca posomorât, tăcut.
Esti crai: trăieste singur. Pe slobodul tău drum
Te du, unde te cheamă al minții tale zbor,
Desăvârseste-ți roada gândurilor de dor
Si n-astepta răsplata a trudei nicidecum.
Ea este-n tine. Tu-ți esti înaltul tău județ
Ce aspru-ți hotărăste al muncii tale preț.
Esti mulțumit, artiste, ne-ndoios?... Atunci
Copilăroasa gloată hulească-te-n zadar
Si clatine-ți temeiul sfintitului altar
Si pângărească-ți vatra înaltei tale munci.
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Libertatea
Regină slabă a Cytherii,
Să-mi piei din ochi! Și ieși în față,
Tu, ce pe țari cumplit îi sperii,
A libertății cântăreață!
Cununa frânge-mi mai curând
Și lira, gingașele-i tonuri,
Să fulgere viciul de pe tronuri
Și libertatea să o cânt.
Arată-mi calea-acelui Gal
Cu-avânturile-i îndârjite
Tu i-ai dat imnul triumfal
Prin aspre cumpene slăvite.
Tirani ai lumii, tremurați,
Copii ai soartei schimbătoare!
Iar voi, căliți-vă mai tare,
Sculați voi robi îngenuncheați!
Oriunde ochii mi-i arunc
Văd pretutindeni bice, fiare,
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin (1817)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară de iarnă
Suflă viforul afară
Și pătrunde-n pod avan,
Ba c-un urlet ca de fiară,
Ba c-un plâns de copilan,
Ba vuiește, ba încearcă
Să ia stuful înghețat,
Ba lovește-n geamuri parcă
Un drumeț întârziat.
E pustiu în cămăruță
Și-ntuneric... Ce gândești?
Spune-mi pentru ce, măicuță,
Stai tăcută la ferești?
Poate-al viforului vaier
Te-obosește, draga mea,
Poate fusul tors din caier
Te adoarme făr' să vrea?
Hai, prietenă-a sărmanei
Mele tinereți pustii,
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin, traducere de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la tăcere, dar cu o relevanță mică.
Către un amic versificator
Te-avânți și tu, Ariste, ca alții spre Parnas,
Râvnind, oricum, să-ncaleci pe aprigul Pegas-
Căutător de lauri pe căi primejdioase
Dai cu-ndrăzneală lupta în critici bătăioase.
Ci lasă, tu, cerneala și pana ta, Ariste,
Uitând păduri, pârâie și țintirimuri triste-
Nu cresc iubiri de flăcări în cărticica slabă.
Vezi, să nu cazi din munte! Coboară mai degrabă.
Tot sunt și fără tine prea mulți poeți, și-or fi,
Ce scot la cărți, uitarea să aibă ce-nghiti.
Poate și-acum, de zgomot când te retragi departe,
Având de-o muză proastă, de veșnicie, parte,
Aripile Minervei avându-le egidă
Ascunzi un tată pentru altă Telemahida.
Deci teme-te de soarta poeților de-ocară,
Ce cu grămezi de versuri întruna ne omoară-
Răsplata hărăzită de viitor e dreaptă
Că-n Pind așteaptă lauri, dar și urzici așteaptă.
Când gloria nu-ți vine, să te-nspaimanti! Apollo
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șalul negru
Mă uit la șalul negru ca un ieșit din minți,
Și-i sufletul meu veșted răzbit de suferinți.
Pe când fusesem tânăr și-ncrezător, trufaș,
O tânără grecoaică iubit-am pătimaș.
Fermecătoarea fată mă dezmeirda oricând,
Dar ziua cea cumplită se arătă curând.
Stam între oaspeți veseli, voios sorbind din vin,
Când îmi bătu la ușă, șoptindu-mi, un străin:
-"Petreci între prieteni și nu știi nicidecum
Că tânăra ta greacă te-nșală chiar acum".
L-am răsplătit cu aur, l-am blestemat neghiob,
Și l-am strigat îndată pe credinciosu-mi rob.
Ne-am repezit: călare, goneam spre fată drept,
Și-o crâncenă mâhnire se răsucea în piept.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin (1820), traducere de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Pușkin despre tăcere, adresa este: