Blestemul Aiudului
Aiudule, Aiudule,
temniță cruntă,
fă-te, zăludule,
piatră măruntă.
Focul mănâce-te,
că nu te saturi.
Mereu vrei scâncete
și bei oftaturi.
Vântul destramă-te,
că nu-ți ajunge
- și-n marea-ți foamete -
mereu vrei sânge.
Apele facă-te
ape ca ele,
lacrimi din lacăte
plâns de zăbrele.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aș vrea
Aș vrea-n uitare să cobor
și iar mi-e dor de umbra ta....
De cate-ncerc să uit mi-e dor,
de cate n-am putut uita.
M-aș vrea la fel cu pomii goi,
aș vrea ca frunza-n vant să pieri....
Dar din zăpadă vii-napoi
cum se re-ntoarce floarea-n meri.
Adanc aș vrea-n paharul plin
și-n cantec zambetul să-ți pierd
dar crești din orice strop de vin,
din orice strună ce-o dazmierd....
Și cand in flacără și-n fum
aș vrea să spulber urma ta,
tu te-ntorci ca un parfum,
din tot ce n-am putut uita.....
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Radu Gyr despre foc, adresa este:
