* * *
Prin somn auzi cum ramuri mari se scoală
Și-ți cresc pe umeri ca pe crengi de foc.
E ceasul când, zvâcnind în noaptea goală,
mai sus de ramuri, tainele se coc.
Se-ntind pe lume drumuri de miresme,
nu pentru pași, ci poate pentru sfinți.
E ceasul când răsar catapetesme
la capătul potecilor fierbinți.
Hai! Rupe-ți lanțul! Calcă-n lut parâmii
Și inima, să mergem amândoi...
E ceasul când foșnesc în cer salcâmii
Și când miroase luna a trifoi.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestemul Aiudului
Aiudule, Aiudule,
temniță cruntă,
fă-te, zăludule,
piatră măruntă.
Focul mănâce-te,
că nu te saturi.
Mereu vrei scâncete
și bei oftaturi.
Vântul destramă-te,
că nu-ți ajunge
- și-n marea-ți foamete -
mereu vrei sânge.
Apele facă-te
ape ca ele,
lacrimi din lacăte
plâns de zăbrele.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Aș vrea
Aș vrea-n uitare să cobor
și iar mi-e dor de umbra ta....
De cate-ncerc să uit mi-e dor,
de cate n-am putut uita.
M-aș vrea la fel cu pomii goi,
aș vrea ca frunza-n vant să pieri....
Dar din zăpadă vii-napoi
cum se re-ntoarce floarea-n meri.
Adanc aș vrea-n paharul plin
și-n cantec zambetul să-ți pierd
dar crești din orice strop de vin,
din orice strună ce-o dazmierd....
Și cand in flacără și-n fum
aș vrea să spulber urma ta,
tu te-ntorci ca un parfum,
din tot ce n-am putut uita.....
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unui saltimbanc
Ca-n orice fel de iarmaroc,
un saltimbanc pornit să-nșele
scotea luceferi din pingele,
grădini de flori din cozoroc.
Știam că-s mofturi și vopsele,
plecam și suduiam cu foc.
Ca-n orice fel de iarmaroc,
un saltimbanc pornit să-nșele.
Plecam și iar veneam la ele,
și ne rugam, vrăjiți de joc,
să ne mai facă flori și stele
Un saltimbanc pornit să-nșele,
ca-n orice fel de iarmaroc.
rondel clasic de Radu Gyr
Adăugat de Gabriel Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prefață la cântece din temniță
În aprigele mele belciuge,
piatra mă-nfulecă, fierul mă suge.
În bezne m-afund, zi de zi, și-n urât,
întâi pân-la glezne, apoi pân-la gât.
Curând, o să-mi treacă de gură, de frunte,
lespedea temniței, cu gângănii mărunte,
și-am să dispar în grozava ei gușă,
în mugetul ei subteran și-n cenușă...
Dar, hămesit, sub lacăte, chei și zăvoare,
de tine, sălbatice, viule soare,
din carne îmi rup, din dogorâta mea smoală,
aceste cântece în pielea goală,
și-n tine le-arunc, în năpraznice-amieze,
s-alerge, să tropăie și să necheze,
slobode, aspre, nețesălate deloc,
ca niște cârlane fugare în stepe de foc...
poezie celebră de Radu Gyr din Sângele temniței
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la foc, dar cu o relevanță mică.
Mormântul căpitanului
De-aici-nainte, vremea se măsoară
cu trudnicile tale oseminte,
și veacul care curge peste țară
începe din cenușa ta fierbinte.
Mergi printre noi cu sfânta-ți moarte vie,
ne tămâiezi cu marea ta tăcere...
Mormântul tău e numai înviere,
prin tine luminăm de veșnicie.
Prin tine bem, setoși, din Mântuire,
prin tine doar, ne-am curățit de zgură...
Izvor ne ești și cină și zidire
și patrafir și cuminecătură...
Ești azima pe care-n plâns o cere
inima noastră pururea flămândă.
Ești drumul nostru către zări de miere,
ești perna pentru tâmpla fumegândă...
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Radu Gyr despre foc, adresa este: