Zic și eu
Ce multe versuri, ah! ce multe versuri
Și totuși ce puțină poezie!
Unde te uiți podoabe, panglici, dresuri,
Nicio revoltă, nicio bucurie.
O secetă imensă peste toate.
Emoții false, măști și platitudini.
Poetu-și face locul dând din coate
Și-n templu poze ia, nu atitudini.
...
Unde sunt timpii când feream urechea
De ritmuri încâlcite și vulgare,
Când șlefuiam imaginea, străvechea,
Cu noi oglinzi albastre, sublunare?
Pe-atuncea poezia, în ființă
Șoptită tainic, ca o rugăciune,
Era o profesiune de credință.
Astăzi credința e o profesiune.
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Invitație la o artistă
Astăzi va fi la mine o serbare,
Un tânăr zvelt va ține-o cuvântare
Despre iubire, moarte, datorii.
Și te întreb: nu vrei și tu să vii,
Nu vrei să fii de față, în bacantă,
La cuvântarea lui interesantă
Și să dansezi apoi, aproape goală,
Pe podiul ridicat anume-n sală?
Eu, îmbrăcat în negru, cum seniori-s
Voi recita ceva din "Ars Doloris",
Iar la sfârșit o placidă harfistă
Va încheia serbarea asta tristă.
Toți invitații mei vor fi persoane
Cu multă vază-n cer și în saloane,
Toți vor veni de sus, purtând pe-aripe,
Mantale fine, lungi, împodobite.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Radu Stanca despre prezent, adresa este:
