Epigraf unei tinere fete
Ne mai amintim.
De parc-a fost odată
și toate ce din nou o să mai fie.
Ca și lămâii cruzi purtai sânii de fată
de a lui sânge clocotind legată.
- Acelui zeu.
Acel refugiat
acela ce răsfață sânii de fecioară.
Dulce ș-aprins ca visul tău curat
umbrindu-ți tinerețea preacurat
și aplecat ca geana-ți stinsă în afară.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor (1926), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Epigraf unei tinere fete
Ne mai amintim.
De parc-a fost odată
și toate ce din nou o să mai fie.
Ca și lămâii cruzi purtai sânii de fată
de a lui sânge clocotind legată.
- Acelui zeu.
Acel refugiat
acela ce răsfață sânii de fecioară.
Dulce ș-aprins ca visul tău curat
umbrindu-ți tinerețea preacurat
și aplecat ca geana-ți stinsă în afară.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Atât de tânăr
Atât de tânăr sunt. Vreau fiecărui sunet,
ce trece lângă mine, să-i dau a mea ființă,
și în a vântului atât de dulce tunet,
asemenea cățărătoarei plante zvâcnet,
vreau dorul să se-anine-n cuviință,
De orice armură ființa-mi dezgolesc
să simt cum pieptu-mi se lărgește,
căci este vremea să mă pregătesc
de drumul mării unde-o să găsesc
acele țări spre care mă gonește.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (28 noiembrie 1897, Berlin-Wilmersdorf), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Atât de tânăr sunt
Atât de tânăr sunt. Vreau fiecărui sunet,
ce trece lângă mine, să-i dau a mea ființă,
și în a vântului atât de dulce tunet,
asemenea cățărătoarei plante zvâcnet,
vreau dorul să se-anine-n cuviință,
De orice armură ființa-mi dezgolesc
să simt cum pieptu-mi se lărgește,
căci este vremea să mă pregătesc
de drumul mării unde-o să găsesc
acele țări spre care mă gonește.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Am mulți frați în sutane
Am mulți frați în sutane
în sud, unde în mănăstiri lauri cresc.
Eu știu cum ei Madone zugrăvesc
cu visul tineri Tiziani privesc
prin care Domnul va intra-n saloane.
Dar, pe măsură ce mă înclin în mine:
Domnul mi-e-ntunecat și-i ca o țesătură
de rădăcini ce beau tăcute seva.
Eu mă înalț din din dulcea Lui căldură,
mai mult nu știu, căci ramurile mele
adânc se odihnesc și-n vânt adie.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (20 septembrie 1899, Berlin-Schmargendorf), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Atât de tânăr
Atât de tânăr sunt. Vreau fiecărui sunet,
ce trece lângă mine, să-i dau a mea ființă,
și în a vântului atât de dulce tunet,
asemenea cățărătoarei plante zvâcnet,
vreau dorul să se-anine-n cuviință,
De orice armură ființa-mi desgolesc
să simt cum pieptu-mi se lărgește,
căci este vremea să mă pregătesc
de drumul mării unde-o să găsesc
acele țări spre care mă gonește.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mormântul unei tinere fete
Încă ne-amintim. Parcă odată,
toate-ar mai putea să fie iar.
Ca lămâiul crud, într-o livadă,
sânii tăi cei mici, ușori, de fată,
i-aduceai, pe zvon de sânge-n dar;
zeului acela.
Zvelt, nainte
pribegind, de fete răsfățat.
Dulce-aprins, ca gândul tău fierbinte,
umbră coapsei tinere, cuminte,
și ca și sprânceana-ți aplecat.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la tinerețe, dar cu o relevanță mică.
Sonetul XXII
Cu noi viața-și mâne
imboldul, dar clipa
măsoară și pripa
și-n veci ce rămâne.
Ce trece-n neștire
curând irosit,
nu e plăsmuit
spre sfânta rodire.
Tineri, cutezanța
nu-i izbânda plină
în zbor să vă poarte.
Cumpănă-i speranța,
beznă și lumină,
și floare și carte.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Să nu-ncerci viața s-o pricepi
Să nu-ncerci viața s-o pricepi,
atunci se face sărbătoare.
Și fiecare zi s-o-ncepi,
ca un copil ce, pe cărare,
primește darul, numai floare,
al adierilor ce trec.
S-adune florile-n buchet,
Nu-i trece pruncului prin minte.
Din păr el le desface-ncet,
Întinde mâinile-nainte,
Si cere altele, fierbinte,
La anii tineri, care-ncep.
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Am frați în sud, am mulți și în sutane
Am frați în sud, am mulți și în sutane,
în mânăstiri în care laur crește.
Știu, ei zugrăvesc madone omenește,
visez adesea despre tineri tiziani,
prin care domnul în văpăi gonește.
Dar când am gândurile-n sinea mea plecate,
e sumbru domnul meu, o-mpletitură
de rădăcini, fără de zgomot bând.
Atâta știu, că dintr-a lui căldură
eu mă înalț, căci ramurile-mi toate
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ce tânăr sunt. M-aș dărui cu-nfiorare
Ce tânăr sunt. M-aș dărui cu-nfiorare
oricărui zvon ce calea mi-o aține;
supus, în blânda vântului strânsoare,
precum în parcuri plante suitoare,
vrea doru-mi vrejurile să-și anine.
Și-oricărei arme pieptu-mi dezgolesc,
atât cât simt că pieptul se lărgește.
Căci este timp de drum să mă gătesc,
când din răcoarea-acestor maluri,
ziua în țări fără de țărmuri mă gonește.
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


În desăvârșita noapte
În desăvârșita noapte
când ridic privirea din carte,
din numerabilele clare rânduri,
o, ce stelar de limpede se-mparte,
ca un buchet de rustice flori,
îngrămădirea de gânduri:
Tinerețe a sprinten legănatei prore,
cu șovăieli, duioșii, mângâieri.
Pretutindeni bucuria de-a fi mână-n mână,
dorință însă nicăieri;
prea mult univers și destulă țărână.
Din Poeziile către noapte
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul XXIII
Mă cheamă dar în clipa ta de mâine
vrăjmașă ție ne-mpăcat;
Mă roagă tainic, cu priviri de câine
din nou apoi înstrăinat.
Ce nu s-a dăruit, îți aparține,
cuprins îți pare în sfârșit.
Dar te dezleagă vorba: mergi cu bine
când semn aștepți de bun sosit...
Spre reazăm temători vom năzui
prea tineri pentru vechea seamă,
prea vârstnici pentru ce n-a fost.
Noi, preț dăm cui îl vom slăvi,
suntem, ah, creangă și aramă
și rod, primejdii, mreji cu dulce rost.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pe strada-nvățată cu soarele
Pe strada-nvățată cu soarele, din
jumătatea goală de scorbură prefăcută
de multă vreme în jgheab, adăpostind
un ochi de apă reîmprospătată pe încetul, îmi potolesc
setea: luând în căușul mâinii
bucuria și-obârșiile apei.
A bea mi se pare prea mult, prea întreg,
dar acest chip în așteptare
mi-aduce în conștiință apă cu lumină.
Dacă, așadar, ai veni, s-ar cădea, spre a-mi fi liniște,
doar o ușoară odihnire a mâinilor
fie pe rotunjimea tânără a umerilor, fie
pe zvâcnetul sinilor tăi.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Ion Caraion și Petronela Negoșanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul XXV
Auzi dar, sună-întâia hărnicie
a greblei; iarăși ritmu-i omenesc;
în frâu ținută, prea tăcuta glie
puteri, în prag de primăvară-i cresc
dând gust, nu crezi? la tot ce vine;
acel ce-ades spre tine merge, iată
nu crezi că-i noul? Niciodată
cuprins, el te-a cuprins pe tine!...
Stejarii ce prin iarnă străbătură
vestesc în seară, castaniul verii
și semne-și fac în suflul adierii.
Par negre tufele din bătătură,
în negru mai deplin zac bălegare,
și fiecare ceas mai tânăr pare.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul III
Tot poate zeul. Dar am întrebat
cum te strecori prin corzi de liră
tu, cuget dezbinat? Răscruci se-nșiră
și-n inimi, temple, zeul n-a durat.
Un cântec învățat nu-i râvnă dreaptă
nici dibuiri, nici sârg greu răsplătit;
ființa noastră-i cântecul rostit
ce lesne-i pentru zei. Dar când îndreaptă
pământ și stele zeii către noi?
Iubirea, tinere, nu e ființă
chiar vorbe de rostești cu glas șuvoi.
Învață cântecul să-l uiți de neființă.
Alt suflu-i cântul; iar în jur, părere,
nimic... Zeiescul suflu; adiere.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


A șasea elegie
De câtă vreme stau, smochinele, privind
cum înflorirea-ți nimicești aproape-ntreagă,
și cum, nelăudată, pura taină-ți treci
în de timpuriu roditul fruct.
Șerpuitoarele tale ca flautul fântânii ramuri
înduplecă seva: și ea țâșnește din somn
netrezită aproape, în culmea celei mai unice împliniri.
Iată aidoma dumnezeului serii în lebădă.
... Noi, însă, vai! întârziem
cu gloria dezbobocirii lovind înșelați
în zăbovitul sâmbure al pământescului rod de pe urmă.
Puțin cei ce simt atât de adânc nevoia de a purcede,
încât inima lor să ardă la zenit
când, ca o mângâietoare adiere de noapte, ispita înfloririi
le-atinge tinerețea gurii și, din pleoapele lor, prospețimea:
poate eroii și poate hărăziții din adolescență pieirii,
cărora marele grădinar moartea le-a îndoit altfel vinele.
Încumetători sunt aceia: depășindu-și propriul zâmbet
și-asemănători curtenilor din blândele vederi săpate la Karnak,
deschizând alaiul regelui învingător.
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Elegiile din Duino, traducere de Ion Caraion și Petronela Negoșanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Trebuie să mori, aflând-o.» Să mori
(«Papirus Prisse». Din maximele cuprinse în «Ptah-hetep», manuscris datând din jurul anului 2000 î.e.n.)
«Trebuie să mori, aflând-o.»
Să mori de preafrumoasa floare-a surâsului. Să mori
de mâinile ei ușoare. Să mori
din pricina femeilor.
Tânărul cânte-le pe ucigașe,
când trec prin spațiul inimii
lui. Din tânăru-i piept
să zbucnească un cânt:
o, neatinse! Cât de străine sunteți!
Peste culmile
simțirilor sale trec și revarsă
o dulce noapte
în valea pustie a brațelor lui. Și vântul
ivirii lor foșnește-n frunzișul trupului său. Ca un pârâu sclipitor
ființa-i se-ndreaptă spre ele.
Dar bărbatul
să tacă și mai înfiorat. El care
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pieta
Îți văd acuma iarăși picioarele, Isuse,
pe care tinerești eu le-am aflat
pe vremea când, sfioasă, le-am spălat;
o, cum stăteau în părul meu supuse:
un alb vânat în ierburi tupilat.
Trupul pe care nimeni nu l-a iubit vreodată
îl văd abia în noaptea aceasta de iubire.
N-am stat culcați alături niciodată,
și-acum găsesc în juru-ți doar veghe și slăvire.
Și, iată, mâinile îți sunt zdrobite,
dar nu de mușcătura mea, iubite!
Inima ta-i deschisă și intră-n ea oricine,
și-aș vrea să fie numai pentru mine.
Ești ostenit acuma și gura-ți ostenită
nu îndrăgește gura mea mâhnită...
A fost cândva, Isuse, vreo clipă pentru noi?
Cât de ciudat ne stingem deodată amândoi!
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


A cincea elegie
Dedicată doamnei Hertha Koenig
Spune-mi, însă, cine sunt ei, călătorii aceștia puțin mai
trecători ca noi înșine, pe care-mboldindu-i din vreme
îi stoarce, de dragul cui, ah! al cui
o mereu neostoită voință? Ci, iată îi stoarce,
îi încovoaie, îi răsucește și-i amețește,
îi aruncă și-i prinde din nou, ca printr-un aer
dat cu ulei, mai neted, prin care se lasă iar
jos, pe covorul subțiat, ros de
veșnica lor săritură, pe covorul acesta
pierdut în univers.
Lipit ca un plasture, parcă cerul
de mahala ar fi durut pământul. Și abia căzuți
în picioare, aici, iată-i: literă mare a prezenței... îndată bărbații
cei mai puternici sunt rostogoliți din nou, în glumă, gest
mereu repetat, ca al lui August cel Tare la masă
cu farfuria de cositor.
Ah, și-mprejurul acestui
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Elegiile din Duino, traducere de Ștefan Augustin Doinaș și Virgil Nemoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Rainer Maria Rilke despre tinerețe, adresa este:
