Scoţia şi celebritate

Nume renume

Zice mama, plictisită:
Măi copile, plângi în van,
Informaţia-i greşită,
Moş Crăciun, nu-i Scoţian...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 26 iulie 1864, zi în care bătea o briză puternică de miazănoapte, un iaht minunat înainta cu toată viteza pe apele Canalului de Nord. Pe arborele artimon fâlfâia steagul Angliei; în vârful cartargului cel mare, pe un alt steguleţ, fluturau iniţialele E. G., brodate în aur şi cu semnele ducale. Iahtul se numea Duncan şi aparţinea lordului Glenarvan, unul din cei şaisprezece pairi scoţieni din Camera Lorzilor şi totodată membrul cel mai distins al Royal-Thames-Yacht-Club-ului, club cu mare faimă în întreg Regatul Unit.

Jules Verne în Copiii căpitanului Grant
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întorcându-mă acasă foarte obosit

Când mă lungesc pe margine drumului,
iar apa devine lăptoasă,
simt că
dacă aţipesc
nu mă voi mai trezi din somn şapte ani.

Nu vreau să mi se întâmple
ceea ce i s-a întâmplat lui Thomas the Rhymer –
adică nu vreau să mă trezesc
cu o limbă
care nu poate spune niciodată minciuni.

Ce m-aş face cu prietenii mei?
Şi cum aş suporta
strigătele triumfătoare
ale duşmanilor?

*Thomas the Rhymer (cca 1220 – 1298) sau Thomas Learmont, sau True Thomas a fost un moşier şi-un cunoscut profet scoţian având harul poeziei şi rivalizând ca reputaţie cu celebrul Merlin. Darul profeţiei a fost primit împreună cu darul de-a nu putea minţi niciodată.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-aşa o gaşcă de pungaşi în acest neam*

Adio scoţianului renume,
Adio străvechii noastre glorii!
Adio celticelor noastre nume,
Atât de faimoase-n ostăşeşti istorii.
Azi Sark curge vegheat de berze
Către Salway, iar Tweed către ocean,
Marcând hotarul provinciei engleze*...
E-aşa o gaşcă de pungaşi în acest neam!

Ceea ce forţa sau minciuna n-au putut supune
De-a lungul veacurilor de luptă necurmată,
A reuşit acum o mână de mişei răpune
Trădând pentru treizeci de arginţi răsplată.
N-am căzut loviţi de-oţelul englezesc în ţeastă,
Apăraţi fiind de valorile în care noi credeam,
Dar aurul englezesc a fost otrava noastră...
E-aşa o gaşcă de pungaşi în acest neam!

O, decât să fi văzut, cum am văzut,
Trădarea, vânzarea aceea care s-a comis,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Robert Burns, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tipul din Orkney

"Am navigat odată c-un tip din Orkney, scoţian,
Acu', hă-hă, mulţi ani," a zis Dan,
"E-mpachetat binişor în lut
Kubla Khan* ".

"Un gagiu plin ochi de poveşti ciudate
Despre foci care cântă şi balene eşuate
Iarna pe ţărm, când bat furtuni înverşunate."
"Mort... coechipier bun, îşi făcea treaba,
A căzut la baltă lângă Capul Java
Acu', hă-hă, mulţi ani," a zis Dan frecându-şi barba.

* Trimitere la celebrul poem al lui Samuel T. Coleridge, Kubla Khan.

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul Corsar

Vânturile urlau, valurile se umflau,
Cerul era înnorat, de-un gri murdar,
Când echipajul cu ochii-n flăcări, pe-o navă fără nume,
A tras alături de ultimul corsar.

"De ce-aleargă velierul cu velele întinse-n furtuna hohotitoare,
Când celelalte nave le ţin de vergă strâns înfăşurate?
Spune, veniţi de pe coastele Salvadorului* cel sfânt
Sau din golful Caraibelor îmbelşugate?"*

"Venind de pe-un ţărm necunoscut, dintr-un golf de sondă* neatins,
Navigăm fără compas şi cârmă pe unde lipsite de hotar;
Deasupra, dedesuptul navei noastre mor păsările mării şi rechinii –
Iar ea-i condusă de ultimul Corsar."

"Pe stâncile Capului Verde se vor auzi-n această noapte
O izbitură straşnică şi-un muget infernal;
Iar mâine apele, gemând, vor trage din străfunduri
Epava şi cadavrele la mal."

[...] Citeşte tot

poezie de Thomas B. Macaulay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoarea lucrurilor: Un înţelept l-a întrebat odată pe un tânăr, care a moştenit pe neaşteptate din partea unui unchi o avere fabuloasă, care sunt lucrurile pe care le are. Acesta a început să enumere: aur, bani, bijuterii şi pietre preţioase, 3 castele în Franţa ‒ pe Valea Loarei, 3 în Spania, 2 în Anglia, 1 în Scoţia şi 1 în Italia, numeroase vile la munte şi la mare (inclusiv pe Coasta de Azur) şi în marile capitale ale lumii (Atena, Beijing, Berlin, Cairo, Israel, Lisabona, Londra, Madrid, Moscova, Paris, Praga, Roma, Washington D. C. ş. a.), mari suprafeţe de pământ şi de păduri, multe lacuri, maşini de lux, avioane, iahturi, o bibliotecă uriaşă cu cărţi rare, o imensă colecţie de artă ‒ cu picturi şi sculpturi celebre... La fiecare lucru spus, înţeleptul scria câte un zero, unul după altul. În sfârşit, intrigat, tânărul a spus că are o sănătate de fier; atunci înţeleptul a scris un 1 înaintea tuturor zerourilor, care astfel au căpătat valoare.

George Budoi în Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (10 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşind în compania altora

Motto: "Dacă am greşit, am greşit în companie cu Abraham Lincoln" – Theodore Roosevelt

Dacă înşir rime oarbe sau care sună anacronic,
Dacă scriu ameţit de-al drogului sirop
Şi-astfel poezia respiră-aritmic, cacofonic,
Păcătuiesc, dar împreună cu-Alexander Pope.

Dacă gramatica mea o mai ia pe arătură,
Şi limbii engleze i se mai rupe pe la tivuri câte-un fir,
Am un alibi care mă scuză cu-asupra de măsură:
Asta i se întâmpla şi bardului din Avon, Shakespeare.

Când, nu rareori, la strugurele din sticlă
Poftesc, uitând ispitei să-i trag frâna,
Recunosc, cârtitori pizmăreţi, că, la o adică,
Greşesc, dar oare-alături de Burns nu-mi dă mâna?!

Dacă din când în când oftez "Vei fi a mea! "
Pe nevasta altuia tânjind s-o văd fără jupon,
Amintiţi-vă, a învins şi pe-alţii dragostea –

[...] Citeşte tot

poezie de Franklin P. Adams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!