Mireasma nopții...
Mireasma nopții plină de jăratic,
îmi otrăvește sângele în vene,
singur sunt astăzi și văratic,
astept să curgă timpul mai alene...
Nu te mai caut, să cuget uneori,
e un calvar ce trupul îmi străpunge,
ce liniște e când nu mă-mpresori,
și dorul tău nu mă ajunge...
În urma ta doar pulbere și fum,
în ochii mei regrete efemere
și taina nopții ne sărută - acum,
în goana ei își ia la revede.
Iar am plecat spre lungă pribegie,
și nopțile vor fi pustii de azi,
nu mai rămâne nici o mărturie,
doar luna ce colindă printre brazi...
poezie de Sergiu Boian (septembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasma nopții
Mireasma nopții plină de jăratic,
îmi otrăvește sângele în vene,
singur sunt astăzi și văratic,
mă simt cuprins de-o odioasă lene...
Nu te mai caut, să cuget uneori,
e un calvar ce trupul îmi străpunge,
ce liniște e când nu mă-mpresori,
și dorul tău nu mă ajunge...
În urma ta doar pulbere și fum,
în ochii mei regrete efemere
și taina nopții ne sărută - acum,
în goana ei își ia la revede.
Iar am plecat spre lungă pribegie,
și nopțile vor fi pustii de azi,
nu mai rămâne nici o mărturie,
doar luna ce colindă printre brazi...
poezie de Sergiu Boian (24 august 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarna și....
E iarnă și soare cu dinți,
Ce mușcă parcă din amurg,
Și pașii tăi de ieri, cuminți,
Acum în mine se tot scurg...
Azi între poduri pe alei,
Era mai pustiu ca oricând,
Doar vântul sufla printre tei
Și parcă la mine în gând..
Plecași și tot încremenise
Și vechiul ceas, neobosit
Întâia oară se oprise,
În urma ta, a amuțit...
Rămase numai iarna iar,
E frig și începu a ninge,
Și mai o noapte-n calendar
Iubito, fără tine plânge...
poezie de Sergiu Boian (decembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se lasă toată noaptea...
Se lasă toată noaptea-n mine
Și iarna începu asaltul...
Gându-mi fugise către tine
Și tu fugiseși către altul...
Venise iarna între noi,
Și ninge prin mine de ieri,
Rămaseră pași tăi goi
Și azi pecete-acelei seri...
Nu dorm... și iar s-aude gerul
Din mine mușcă și trosnește
Și parcă se răstoarnă cerul
Prin tot orașul, mișelește...
poezie de Sergiu Boian (decembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito, astăzi...
Iubito astăzi e târziu...
Se-ntunecase demult clipa,
Nu mai sunt eu, să pot să fiu
Mi-am rupt și gândul și aripa...
Mi-e teamă de un ultim zbor,
Te strig din alte emisfere,
M-ai învățat că în amor,
Nu-i timp de visuri efemere...
Îți mai zăresc încă privirea,
Rămasă ofrandă și mir,
E iarnă-n mine și iubirea
Nu e nici moarte nici delir...
Și pașii tăi îi mai ascult,
Ca stropii ploii bat la geam,
E frig, e iarnă și e mult...
De când în brațe te aveam...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ghearele iernii...
În ghearele iernii astăzi voi sta
În mine vin fulgi spulberând,
Nu mai zăresc vreo urmă de-a ta,
Pe alei mai pustii ca oricând...
Te strigai din zăpezi fără glas,
Fugiseși de mult, hibernal,
Mi-e era teamă cui să te las
Iernii sau mie glacial....
Te privii ca pe a iernii ursit
Cum parcă mă strângi între dinți
Sălbatică luna și eu rătăcit,
Un demon eram intre sfinți.
Ninsese iubito prea mult,
Avalanșa ne lua pe-amândoi,
Sunt singur și încă ascult
În taină tot iarna din noi...
poezie de Sergiu Boian (decembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Sergiu Boian despre prezent, adresa este: