Tonul se naște din inițiativa omului și aparține, totodată, universului. Melodia zămislită de om aparține și cosmosului pentru că este re-câștigată. Fundamental este ca în acel ton, care este și o întruchipare spațială, să poată fi deslușită și dimensiunea ocultă a timpului. Aceasta marchează miezul relației cu omul.
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzica nu corespunde unei forme de a fi. E o devenire, e ceva care naște, crește, ajunge la un punct de maximă expansiune și moare, ca o plantă, ca un sentiment, ca orișicare activitate omenească. Deci, mata, vrei să fixezi ceea ce te-a impresionat cândva, în loc să păstrezi în matale posibilitatea de a te impresiona, de a avea la dispoziție elementele cu care iar intri în stadiul de euforie, care încă nu-i muzică.... transcenderea stadiului de euforie poate duce la ceea ce numim noi, câțiva dintre noi, muzică.
Sergiu Celibidache în interviu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezonanța reunită a sunetului de bază și a familiei sale, născută involuntar din om, nu există în lumea pe care el o denumește naiv "natură". Omul creează condiții astfel încât acestea să apară. Împrumută, fură cosmosului această singură manifestare, care, fără el, nici nu există. Însă nu pentru mult timp. Până și sunetului unic îi va fi reamintită originea sa și îi va fi rechemată neîntârziat. Până și acesta dispare. Și el trebuie să ia loc în masa materiei inerte din care a fost smuls. Efectele secundare, pe care el le-a dezvăluit, nu sunt altceva decât puncte diferite, de oprire, clar delimitate, pe calea dispariției sale finale.
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la naștere, dar cu o relevanță mică.
Tonul care vibrează constant nu vibrează singur. Un șir întreg de sunete alăturate, cărora creatorul inventiv nici măcar nu le-a dat naștere, vibrează și ele laolaltă și se întrunesc într-o multitudine complet nouă și rezonantă. Acestea sunt sunete armonice, acele apariții adiacente, direct subordonate: epifenomenele imediat următoare. Coarda elastică, ce a fost întinsă între două puncte, coloana de aer care a fost închisă într-un spațiu cilindric, nu poate vibra pe de-a-ntregul. Trebuie să se împartă după legea masei inerte. Iar din aceste subdiviziuni rezultă o serie de sunete care aparțin sferei familiei sunetului de bază. Așadar, sunetul de bază nu este singur. Este mereu însoțit de familia sa, care îi aparține și îi este aproape. Și foșnetul, o sumă indefinibilă de surse ale sunetului, are armonice. Acestea sunt, însă, de neperceput pentru funcția de întemeiere a conștiinței mele, pentru că sunt nediferențiate.
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai întâi, pe om îl fascinează stabilitatea descoperirii sale: de fiecare dată când creează aceleași condiții îi e dată aceeași trăire. Mediul său, bine cunoscut lui, nestatornic, nu-i înlesnește asemenea trăiri. A înțeles cât de efemeră este lume sa înconjurătoare și tot ce se poate afla în ea. Chiar și tonul care vibrează constant este efemer. El întruchipează însă, de-a lungul dăinuirii sale, o identitate neîntreruptă, care revine continuu cumva este mereu acolo. Prin această descoperire se naște o nouă bucurie, care nu este altceva decât trăirea de sine însuși. Se produce o egalizare, la nivel emoțional, cu fenomenul sunetului dezvăluit. Pentru că până și în omul în sine acest chip atât de asemnănător imaginii divine există ceva ce este constant. Acea forță propriu-zisă ce se înnoiește și se pune în mișcare pe sine, cea care îl lasă să zăbovească în continuare asupra descoperirii sale, este noua stare de bine. Iar așa ceva nu s-a mai întâlnit până acum.
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Sergiu Celibidache despre naștere, adresa este: