Sigmund Freud despre interdicţii

Interdicţia tabuistă se lipseşte de orice întemeiere; aceste interdicţii au o provenienţă necunoscută, neînţelese pentru noi, ele par de la sine înţelese pentru cei care se află sub dominaţia lor.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea nu interzice omului decât ceea ce el ar fi capabil să facă sub presiunea unora dintre instinctele sale... Dacă nu ar exista înclinaţii rele, nu ar exista crime, iar dacă nu ar exista crime, ce nevoie ar fi să le interzicem?

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabu-ul animalelor, care esenţialmente constă în interdicţia de a le omorî şi mânca, reprezintă nucleul totemismului.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnificaţia termenului tabu ne-a parvenit prin două sensuri opuse. Pe de o parte, pentru noi înseamnă sacru, consacrat, iar pe de altă parte dezagreabil, periculos, interzis, necurat.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabu-ului i se ataşează, în consecinţă, ceva cu ideea de reţinere şi evident, se manifestă esenţialmente în interdicţii şi restricţii. Expresia "teama de cele sfinte" corespunde adesea sensului tabu-ului.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele interdicţii sunt, în intenţionalitatea lor, uşor inteligibile, pe când altele, dimpotrivă, ne apar de neînţeles, stupide, lipsite de sens. Includem asemenea porunci în ceea ce denumim "ceremonial" şi considerăm că practica tabu-ului cunoaşte aceleaşi variante.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restricţiile legate de tabu sunt întrucâtva altele decât înterdicţiile religioase sau morale. Ele nu pot fi raportate la porunca unui zeu, ci de fapt se impun de la sine; se disting de interdicţiile morale, caz în care greşelile se orânduiesc într-un sistem care dclară renunţările universal valabile drept necesare şi fundamentează această necesitate.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Investigaţiile psihanalitice au arătat clar că interdicţii provenind din conştiinţa morală împiedică individul să fructifice fericita modificare externă. Dar este o sarcină mult mai dificilă să aflăm care este natura şi originea acestor tendinţe justiţiare şi punitive care se manifestă, spre surpriza noastră, acolo unde ne-am aştepta mai puţin.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tutorele care se scuză în faţa copilului său că a uitat să-i îndeplinească dorinţa, nu este deloc absolvit în ochii acestuia, care imediat gândeşte: "nu-i nici o iotă de adevăr în ceea ce spune tutorele meu, pur şi simplu el nu vrea să-şi ţină promisiunea făcută." Tocmai de aceea, uitarea este interzisă în anumite împrejurări ale vieţii, iar diferenţa dintre concepţia populară şi concepţia psihanalitică despre actele ratate este anulată.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă leşul persoanei iubite nu au luat naştere doar ştiinţa sufletului, credinţa în nemurire şi o puternică rădăcină a conştiinţei vinovăţiei umane, ci şi primele sale porunci etice. Prima şi cea mai importantă interdicţie a conştiinţei trezite este: Să nu ucizi. Ea a fost dobândită ca reacţie la satisfacerea urii ascunse în spatele doliului după morţii iubiţi şi a fost în final extinsă asupra străinilor neiubiţi şi asupra duşmanului.

Sigmund Freud în Opere IV, Consideraţii actuale despre război şi moarte, Studii despre societate şi religie (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Conţinutul manifest" al visului şi substitutul alterat al "ideilor onirice latent" ca şi alterarea reprezintă opera unui "eu" care se apără; ea naşte rezistenţe ce interzic cu totul dorinţelor inconştiente să intre în conştiinţă în stare de veghe; dar în neputinţa somnului, forţele au destulă putere pentru a impune cel puţin dorinţelor o mască ce le ascunde. Cel ce visează nu mai descifrează sensul viselor sale, aşa cum istericul nu pătrunde semnificaţia propriilor simptome.

Sigmund Freud în Despre psihanaliză. Cinci prelegeri ţinute la Universitatea Clark, A treia prelegere (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frustarea exterioară, prin sine însăşi, nu are consecinţe, nu este patogenă, atâta timp cât nu i se asociază o frustare internă. Aceasta din urmă trebuie să-şi aibă originea în eu şi să interzică libidoului accesul la obiectele spre care acesta vrea să se reorinteze. Doar atunci se naşte conflictul şi odată cu el posibilitatea unei îmbolnăviri nevrotice, adică, a unei satisfacţii substitutive obţinută pe calea ocolită a inconştientului refulat.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevroza apare doar când există un conflict între dorinţele libidinale şi acea latură a psihicului uman pe care o numim "eu", expresia instinctelor de autoconservare a individului, eu care este totodată şi sediul idealurilor pe care acesta şi le-a propus. Un astfel de conflict patogen ia naştere doar când libidoul tinde să se angajeze pe căi şi spre scopuri pe care eul le-a depăşit şi repudiat de multă vreme şi care sunt deci interzise pentru viitor; libidoul manifestă asemenea tendinţe dacă îi este refuzată o satisfacţie conformă cu idealurile eului. În acest mod frustraţia, privaţiunea de o satisfacere reală devine condiţia principală, deşi nu singura, pentru delanşarea nevrozei.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Factori psihofiziologici cum sunt emoţia, distragerea, tulburările de atenţie, este evident că nu sunt de prea mare ajutor în explicarea actelor ratate. Sunt moduri de a vorbi, paravane îndărătul cărora nu ne putem interzice să privim. Mai bine am întreba: Care este, în cutare caz particular, cauza emoţiei, a devierii excepţionale a atenţiei? Pe de altă parte, influenţele tonale, similitudinile verbale, asociaţiile obişnuite pe care le prezintă cuvintele au şi ele, trebuie recunoscut, o anumită importanţă. Toţi aceşti factori facilitează lapsusul, îndrumându-l pe o cale posibil de urmat. Mai trebuie un mobil interior pentru a decide, o forţă care să împingă în acea direcţie.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!