gânduri şi interdicţii

Gândurile interzise sunt cele mai provocatoare.

citat din Carolyn D. Wright
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu ne este interzis, dar nu trebuie să depăşim spaţiul propriei noastre persoane. Chiar sufletul şi casa gândurilor noastre, de vrem, au oprelişti puse de Dumnezeu. Să nu trecem de ele, căci numai cei răi şi urâţi la suflet le trec.

Viorel Muha (iunie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă te-aş împărţi cu întregul ai ieşi un minus adânc,
dar clar ai însemna un rest vag,
Ai însemna ceva.

Dacă te împart cu o jumatate,
Te pot întâlni în cîte o zi să afli despre adunate,
Despre urme şi umbre, despre neluate.

Dacă te împart cu mine pot spune că suntem un întreg.
Ai putea să te aduni de prin spaţii închise,
Din limite şi universuri, spre lumi interzise...
Până spre azi, prezentul infinit al gândului meu.

poezie de Silviu Petrache (11 noiembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta trăirii

Prin poarta priviri noastre
Intrăm in Rai sau Paradis
Sau în spaţiul lor interzis
Dintre gânduri alb şi negre
În fante curcubeu avatare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul gândurilor mele

Regretatului meu bunic, Leonard

L-am rugat pe îngerul gândurilor,
să-mi arate ce mă aşteaptă...
Am închis uşor ochii şi i-am întins palma...
privindu-l pe-ascuns...
el s-a uitat,
dar în locul unei călătorii spre lumi necunoscute
mi-a amintit o scurtă poveste:

"Pene negre, vânt şi încurcătură.
ţipătul cerului.
mari lamentaţii...

câţiva paşi,
trambulina raiului
interzisă acolo
vechiul
oracol
sumerian.

[...] Citeşte tot

poezie de Marzena Mackojc din Femeile şi ciocolata (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baciul (nervos, pune furca la locul ei): Te poftesc să taci! Să-ţi intre bine-n cap! La mine la stână, asemenea erezii sunt interzise!
Marghioala (cu o furie eruptivă): Să-ţi fie ruşine! N-ai decât să cenzurezi oile şi dulăii dumitale, dar nu gândirea mea cosmogonică! (Indignată.) Ah, iată pentru cine am oprit eu ploaia...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Winston Smith (scrie în jurnalul interzis): 4 aprilie 1984. Către trecut sau către viitor. Către o vreme când gândirea va fi liberă. Din epoca Fratelui cel Mare, din epoca Poliţiei Gândirii, din partea unui om mort... salutări.

replică din filmul artistic 1984
Adăugat de Chermaneanu Stefania-Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scrii nu vrei numai să fii înţeles ci, la fel de sigur, vrei şi să nu fii înţeles. Faptul că cineva consideră o carte de neînţeles nu este deloc o obiecţie împotriva acelei cărţi, poate că tocmai aceasta făcea parte din intenţia autorului său - el nu voia să fie înţeles de "oricine". Orice spirit şi gust mai distins îşi alege auditoriul atunci când vrea să-şi comunice gândurile; alegându-l, el pune în acelaşi timp stavilă în calea "celorlalţi". Aici îşi au obârşia toate legile mai subtile ale unui stil; ele îndepărtează, creează distanţă, interzic "intrarea", înţelegerea, cum am mai spus - în timp ce deschid urechile celor care ne sunt înrudiţi prin auz.

Friedrich Nietzsche în Ştiinţa voioasă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea cu vise interzise

Iubita mea... cu vise interzise,
Cu păr de cer şi stele călătoare,
Păcatele de azi îţi sunt prescrise
Şi dorurile-s toate în ulcioare.

Iubita mea, te voi iubi oriunde,
Cu frenezia clipei... de tumult,
Când pasiunea-n inimă pătrunde
Şi şoapta dulce-a iernilor... ascult.

Iubita mea, cu tainice smaralde
Ascunse în dulceaţa unui gând,
Când patimile nu pot a fi calde,
Mă-mbrăţişază tandru... peste rând.

Şi mă-nveleşte-n coala de hârtie,
În inocenţa paşilor târzii,
În clipa de amor şi de beţie
Când bate ceasul înspre erezii.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleptul ştie că nu toate gândurile sale merită scrise, nu pentru că sunt interzise, ci pentru că cele optimiste au întâietate, inspirând cu rapiditate lumea să ducă o viaţă în puritate.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te-am iubit

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Iar păru-ţi mirosea a mere coapte,
Îţi respiram în ziua aceea, doamnă,
Sărutul cald intersectat cu şoapte.

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Stele cădeau în tainice priviri,
Îţi mângâiam în ziua aceea, doamnă,
Cordul trezit de valuri şi simţiri.

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Din noi plecau pierdute trenuri,
Plângeau în ziua aceea, doamnă,
Îmbrăţişări ieşite printre sternuri.

Când te-am iubit era atâta toamnă
Şi-n gândul meu deschide-voi o nişă,
Să-nmormântez în ziua asta, doamnă,
Iubirea toamnei noastre... interzisă.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul curgea molcom în pofida şoaptelor nerostite. Mă priveai şi simţeam cum zâmbetul tău muşca cu sete dintr-o dorinţă veche. Sufletul imi era aruncat in temniţa dorinţelor interzise. Negreşit, tu cunoşteai drumul spre o inimă straină de raţiuni ipocrite, într-un amalgam de gânduri târzii. Câteodată, o furie stranie cuprinde veşmintele iubirii. Ştiu, trebuie să plec. Totuşi, in lumina proaspătă şi rece a zorilor, tu păşeşti mândru în inima mea...

Andreea Palasescu (20 ianuarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adulter

... vânt rece. Întuneric deplin. Insomnie
stropi de ploaie lovind în fereşti
miez de noapte adânc ca o glie
defrişată de cai din poveşti

gânduri negre şi involuntare
peste cap colţ de plapumă tras ca un chin
pisicuţă torcanda strident la picioare
pânze albe din trestii de în

- te visez lângă mine - avalanşă de vise
sfarmă orice stavilă esita în cale
se tranformă în lavă de mişcări interzise
şi erupe în toate esenţele tale

iarăşi vânt. Insomnie. Absolută tăcere.
stropi de ploaie lovind în fereşti
te ridici. Te îmbraci. Şi ca orice muiere
pleci la omul pe care-l iubeşti...

poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am modelat de dorul tău pământul

- Am modelat de dorul tău pământul,
Am traversat păduri şi fluvii noi,
Cu delte de-ndoieli şi estuare
De-ncredere, dar cursul înapoi

Înspre amonte-al timpului ce trece
N-am reuşit vreodată să-l învăţ,
Mi-e imposibil să închid sub pleoape
Minutu-acesta unic de răsfăţ

Când ne-ntâlnim la marginile Terrei
Lângă oceanul versului nescris
Şi-ngenuncheaţi sub zodia speranţei
Cerşim măcar o zi în paradis.

- De dorul tău mă-nchid în poezie,
Cu fiecare vers te inventez,
Când eşti aproape, trupul de vioară
Suav ţi-l port prin valsul vienez

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă!

Plouă pe suflet, teribil mai plouă
Şi-n mine se-adună o mare de ploi
Inima mea se împarte în două
Când amintirile-s pline de noi, amândoi.

Plouă, dar plouă cu doruri ce dor
Şi curg peste anotimpuri, şiroaie
Avem sentimente care nicicând nu mai mor
Când vine dorul de tine, de mine, de ploaie.

Plouă cu flori, cu gânduri, cu vise
Straşnic mai plouă peste grădini
Plouă în noi cu orgolii şi mândrii interzise
Dar zarea mai poartă încă lumini!

Plouă cu fluturi, cu păsări, cu viaţă
Fantastic mai plouă peste pământ
E-o stare de bine ce-mi dă o speranţă
Că poate fi totul ca un nou legământ!

poezie de Lucia Guriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire interzisă

iubire interzisă,
sculptată-n inima mea, scrisă
cu litere de dor şi fericire,
şoptită-n suflet, rostită în neştire,
secretă şi năvalnică iubire,
ce doare, fericeşte şi-ntristează...

când se-nserează,
şi depărtarea se acutizează,
aş plânge un ocean de gânduri triste,
şi dorul meu spre tine emigrează...

iniţiale sacre, interzise,
sculptate-n inima mea, scrise
cu litere de dor şi fericire,
secretă şi năvalnică iubire...

rondel de Elena Vlădescu (3 mai 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ochii

ţi-aş reclădi în suflet un castel,
cu turnuri mari de rouă şi de vise
şi aş păşi cu pasul meu fluid
cu toc înalt şi pleoapele închise.

eu sunt frumoasa oarbă care vede,
prin lacrimi şi prin ceţuri fumurii
tu eşti acel care distrugi castele,
iubirea o închizi în colivii.

doar oarbă eu te văd într-adevăr,
acum, când te ating, te pot simţi
sub palma mea renaşti a câta oară...
dar nu mai văd, iar tu nu poţi vorbi.

eu n-am ştiut atunci să te iubesc,
tu n-ai ştiu de graniţe şi legi
suntem străini cu vize expirate.
o oarbă şi un mut. cum să alegi?

[...] Citeşte tot

poezie de Nuţa Istrate Gangan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închidem uşa, facem ordine şi nu ne uităm pe gaura cheii. Am promis cuiva cu aripi de Rai că voi fi corectă cu mine. De azi, de mâine, pentru prima dată. Ne-am mai întâlnit. Am hibe, principii şi gânduri interzise. Dar nu-mi încalc niciodată promisiunile.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În umbra Măriei Sale

Mă iartă, Măria Ta, că-ţi bat în poartă,
Îţi cer povaţă, să îmi dai, de vrei,
Sătul să văd cum se pierde-a noastră vatră,
Să-mi curăţ ţara de hoţi şi de mişei.

Ne pleacă fraţii şi copiii-n depărtare,
Am ajuns paznici pe propriul pământ,
Minciuna, circul au mare căutare
Şi plânge toaca mănăstirilor în vânt.

N-avem voie să murim, nici să trăim,
Gândirea e şi ea o stare interzisă
Şi suntem blestemaţi să suferim
Prostiţi de-o oboseală mult promisă.

Măria Ta, ascute-mi săbiile Tale
Să se trezească glia, cu pumnul încleştat,
Să punem capăt acestei sorţi fatale
Să fim din nou Români cu-adevărat!

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa interzisă

Îmi place, şi m-atrage, şi aş vrea
din gânduri să-mi dispară şi să-mi fie
uitată ca un vers de poezie
ce ritmul reuşeşte a-l strica.

Nu vreau nici s-o alint, nici s-o sărut,
iar gândul la aroma-i cunoscută,
aş vrea s-o ia pe-o cale neştiută,
ca eu să-i uit şi gustul cel plăcut.

Acum, cred că am febră, simt un cald,
un dor ce mă frământă la stomac
şi trebuie s-admit că o cam plac,

dar eu sunt hotărât, n-am cum s-o scald:
o iau -mai delicat ca un herald-
şi gust... un strop din sticla de cognac.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!