Cel care citește o povestire comică sau se duce la teatru să vadă o farsă va râde datorită intenției comice, de lucruri pe care în viața obișnuită nu le-ar considera comice. El sfârșește prin a râde, datorită amintirii de a fi râs, datorită așteptării de a râde, de la prima intrare în scenă a actorului comic, înainte ca aceasta să fi încercat să stârnească râsul. Iată motivul pentru care, ulterior, îți este rușine de ușurința cu care ai râs la teatru.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru ca omul naiv să ne provoace râsul trebuie să știm că în cazul lui nu funcționează nicio inhibiție; în caz contrar, nu-l mai considerăm naiv, ci obraznic, nu ne mai face să râdem, ci ne indignează.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi nu scăpăm de greșelile pe care le fac alții, iar noi râdem de ei.
citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recunoaște naivul, trebuie să avem cunoștință de absența inhibiției interne la persoana producătoare. Doar în acest caz râsul ia locul indignării. Din această transpunere și comparație rezultă o economisire a efortului psihic, care se descarcă prin râs.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Examinatorul nu va găsi comic nonsensul produs de ignoranța examinatului; el se va enerva, în timp ce colegii examinatului, care sunt mai curând preocupați de soarta acestuia decât de cunoștințele sale, vor râde din inimă de același nonsens. Profesorul de gimnastică sau de dans este doar rareori receptiv la comicul mișcărilor elevilor săi, iar predicatorul nu sesisează comicul defectelor de caracter, pe care autorul de comedii știe atât de bine să-l pună în valoare.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât comicul produs de un consum disproporționat de mare pentru actele fizice, cât și comicul rezultat dintr-un consum prea mic pentru procesele psihice se subordonează aceluiași principiu; incontestabil, în ambele cazuri, râsul nostru exprimă plăcuta superioritate pe care ne-o atribuim față de altcineva. Dacă raportul se inversează și constatăm la altă persoană un consum somatic mai mic și un consum psihic mai mare decât al nostru, atunci nu mai râdem, ci ne mirăm și devenim admirativi.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată un exemplu impresionant de umor; dacă el nu ne provoacă râsul, aceasta se întâmplă pentru că admirația anulează în noi plăcerea umorului.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ar fi să generalizăm, am fi tentați să susținem că specificul comicului căutat rezidă în redeșteptarea dimensiunii noastre infantile; comicul este "râsul de copil" regăsit.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă mi-ar fi permis să generalizez, aș fi tentat să susțin că specificul comicului rezidă în redeșteptarea dimensiunii infantile: comicul este "râsul de copil" regăsit.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ne-ar fi permis să generalizăm, am fi tentați să susținem că specificul comicului rezidă în redeșteptarea dimensiunii noastre infantile: comicul este "râsul de copil" regăsit.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar cum se produce râsul atunci când vedem mișcări exagerate și fără sens ale altei persoane? Cred că el se naște prin compararea mișcării observate la altul cu mișcarea pe care am fi făcut-o noi în locul lui.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nonsensul și prostia, care au adesea un efect comic, nu sunt resimțite în toate cazurile ca fiind comice (ca și caracterele care odată ne provoacă râsul, în timp ce altădată disprețul sau ura). Acest fapt nu arată decât că efectul comic depinde și de alte condiții, nu numai de comparație.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă mișcarea celuilalt este exagerată sau inadecvată scopului ei, atunci efortul excesiv necesar înțelegerii ei este inhibat " in statu nascendi", în faza mobilizării energiei; el este declarat inutil și devine disponibil pentru o altă utilizare, eventual pentru descărcarea prin râs.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diferența de consum psihic este, cu siguranță, condiția fundamentală a plăcerii comice, dar observația arată că nu întotdeauna această diferență produce plăcere comică. Ce condiții suplimentare sunt necesare sau ce perturbări trebuie evitate, pentru ca diferența de consum să provoace într-adevăr, râsul?
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imitația interferează adesea cu caricatura exagerarea unor trăsături altfel inaparente și poate fi pusă în slujba minimalizării. Totuși esența ei nu se reduce doar la atât; este incontestabil că ea reprezintă prin sine însăși o sursă extrem de generoasă a plăcerii comice, căci râsul este provocat în special de fidelitatea imitării.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cazul comicului de situație, însușirile persoanei comice nu au o importanță decisivă; râdem chiar dacă ne spunem că în situația dată ne-am fi comportat la fel. Comicul provine din raportul omului cu lumea exterioară, care, adesea, îl domină; pentru procesele psihice umane, această lume exterioară este reprezentată de convențiile și cerințele societății, ba chiar de propriile necesități corporale.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mișcarea altei persoane era comică dacă aceasta făcea un efort mai mare decât cel pe care-l consideram necesar. Dimpotrivă, o performanță psihică este comică numai dacă un altul nu a depus efortul considerat indispensabil, căci nonsensul și prostia vădesc o funcționare insuficienta a psihicului. În primul caz, râdem pentru că altcineva a depus un efort prea mare, în al doilea, pentru că efortul este prea mic.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efortul obișnuit presupus de o inhibiție devine, la auzul unei naivități, dintr-o dată inutil, descărcându-se prin râs; aici, abaterea atenției nu este necesară, probabil că suprimarea inhibiției se produce direct și nu prin intermediul unei operații induse. În acest caz, ne comportăm la fel cu cea de-a treia persoană implicată în relația cuvântului de spirit, care beneficiază de o ridicare a inhibiției fără efort personal.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când găsim comicul în modificările propriilor noastre investiri, râsul provine din relația cu viitorul pe care obișnuiam să-l anticipăm prin așteptările noastre. Presupun că un consum psihic de un anumit cuantum stă la baza unei anumite așteptări; în cazul unei dezamăgiri, acest consum se micșorează cu o diferență determinată; aici mă gândesc la remarcile privitoare la "mimica de reprezentare". Mi se pare însă mai ușor să dovedesc mobilizarea consumului de investire pentru cazurile de așteptare.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respingerea obiecțiilor și explicarea contradicțiilor descoperite în definițiile comicului vor deveni posibile doar dacă admitem că plăcerea comică provine din diferența constatată prin comparație, dintre două consumuri psihice. Plăcerea comică și râsul, exteriorizarea ei, pot apărea doar când această diferență nu este utilizabilă în alt scop, devenind deci aptă pentru a fi descărcată. Dacă, de îndată ce constatăm diferența, îi dăm o altă utilizare, atunci nu obținem acel efect durabil de plăcere, ci cel mult un sentiment fugitiv de plăcere, lipsit de caracter comic.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Sigmund Freud despre râs, adresa este: