Sigmund Freud despre reverie

Orice psihanalist ştie cât de des, constituind chiar o regulă, că tânăra fată care intră într-o casă ca femeie de serviciu, damă de companie sau educatoare, se abandonează conştient sau inconştient următoarei reverii: Stăpâna casei dispare dintr-un motiv sau altul, ea luându-i locul, ca soţie, pe lângă stăpânul casei. Conţinutul reveriei îşi are originea în Complexul Oedip.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă paralela dintre scriitor şi cel care visează cu ochii deschişi, dintre creaţia literară şi reverie este justificată, atunci ea trebuie să-şi dovedească rodnicia într-un mod oarecare.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deoarece ştiinţa a elucidat problema deformării ionirice, nu ne va fi greu să observăm că visele nocturne sunt împliniri ale dorinţelor, ca şi reveriile – acele fantasme atât de familiare tuturor.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele noastre nocturne nu sunt nimic altceva decât fantasme, ceea ce putem demonstra prin interpretarea viselor. De altfel, limba a rezolvat de mult problema esenţei visului, numind reveriile sau castelele din Spania şi "vise diurne".

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar dacă paralela dintre scriitor şi cel care visează cu ochii deschişi, dintre creaţia literară şi reverie este justificată, atunci ea trebuie să-şi dovedească rodnicia într-un mod oarecare.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin modificări şi deghizări, scriitorul deghizează caracterul egoist al reveriei sale, reuşind astfel să ne câştige prin plăcerea pur formală, adică estetică, pe care ne-o provoacă întruchiparea fantasmelor sale.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accentul deosebit pus pe amintirile din copilărie ale scriitorului şi care poate părea surprinzător, derivă în fond din ipoteza că atât creaţia literară, cât şi reveria reprezintă continuarea şi substitutul jocului de odinioară.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a construi un vis a fost nevoie de un anumit număr de dorinţe, de reverii care se află în gândurile latente ale visului şi care sunt de aceeaşi natură cu cele pe care le cunoaştem în starea de veghe şi le denumim, pe bună dreptate, "vise cu ochii deschişi".

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reveriile, pe care analiza le decelează în visul nocturn, ni se prezintă sub forma scenelor copilăreşti, mai mult sau mai puţin remaniate şi transformate. Aceasta este faţada visului şi în majoritatea cazurilor, se poate vedea cum putem atinge imediat nodul său esenţial, care n-a fost decât deghizat prin aportul altor materiale.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să remarc că analiza psihologică a oamenilor care nu sunt scriitori şi care se abat în multe privinţe de la aşa-numita normă mi-a relevat variante analoge de reverie, în care eul se mulţumeşte cu rolul de spectator.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanele care ar putea fi numite "excentrice" par a sta într-un pronunţat raport de opoziţie cu reveria. În aceste romane, personajului principal nu-i revine un rol activ; el se comportă mai curând ca un spectator care observă faptele şi suferinţele celor care se perindă prin faţa sa.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriitorul prezintă pe scenă sau ne povesteşte ceea ce noi considerăm a fi reveriile sale, resimţim o mare plăcere, ale cărei surse sunt, pesemne, variate. Modul în care scriitorul realizează acest lucru constituie secretul său; adevărata ars poetica rezidă în tehnica de a depăşi acea repugnanţă a cărei explicaţie trebuie căutată în graniţele existente între un eu şi altul.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să ne închipuim că produsele acestei acţiuni fantasmatice – fatasmele, castelele în Spania sau reveriile – sunt nemodificabile. Dimpotrivă, ele se adaptează la impresiile schimbătoare ale vieţii, se transformă odată cu modificarea situaţiilor de viaţă, fiecare nouă impresie profundă marcându-le cu ceea ce s-ar numi "pecetea timpului".

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să ne închipuim că produsele activităţii fantasmatice – fantasmele, castelele în Spania sau reveriile – sunt nemodificabile. Dimpotrivă, ele se adaptează la impresiile schimbătoare ale vieţii, se transformă odată cu modificarea situaţiilor de viaţă, fiecare nouă impresie profundă marcându-le cu ceea ce s-ar numi "pecetea timpului". Raportul dintre fantasmă şi timp este, de altfel, extrem de important. S-ar putea spune că o fantasmă are legătură cu toate cele trei timpuri, cu cele trei momente temporale ale procesului nostru imaginativ.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!