Cazurile de uitare de proiecte sunt în general atât de uniforme și de evidente încât nu prezintă nici un interes pentru cercetare. Totuși, sub două aspecte, studiul acestui tip de act ratat (uitarea de proiecte) este susceptibil să ne învețe ceva nou.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pachet Opere Esentiale Sigmund Freud 11 volume" de Sigmund Freud este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la În isterie este o regulă că prilejurile recente ale bolii sunt uitate, la fel ca și evenimentele din copilărie, cu ajutorul cărora evenimentele recente convertesc energia lor afectivă în simptome. Acolo unde o uitare completă este imposibilă, amnezia poate atinge totuși traumatismele recente sau, cel puțin, le deposedează de părțile componente cele mai semnificative. Vedem, într-o astfel de amnezie, dovada refulării realizate.
Sigmund Freud în Omul cu șobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă, în intervalul de timp care separă conceperea proiectului de executarea sa, se produce o schimbare importantă în contextul psihic, schimbare incompatibilă cu înfăptuirea proiectului, uitarea acestuia nu mai poate fi considerată un act ratat. Această uitare nu mai miră, căci ne dăm seama bine că executarea proiectului ar fi de prisos în noul context psihic. Uitarea unui proiect nu poate fi considerată act ratat decât în cazul în care nu avem de-a face cu o schimbare a acestui context.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Omiterea impresiilor și a evenimentelor trăite reliefează cu mai multă precizie și într-un mod mai exclusiv decât în cazul uitării de nume acțiunea tendinței care încearcă să îndepărteze din amintire tot ceea ce este neplăcut. Această amnezie nu poate fi considerată act ratat decât în măsura în care, examinat în lumina experienței de toate zilele, ea ne apare ca surprinzătoare și nejustificată, adică în cazul în care uitarea cuprinde, de exemplu, impresiile mai recente sau mai importante sau impresii a căror absență reprezintă o lacună într-un ansamblu despre care se păstrează o amintire perfectă.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În nevroza obsesională, sursele infantile ale nevrozei pot fi uitate, frecvent incomplet, dimpotrivă prilejurile recente ale nevrozei fiind conservate în memorie. Refularea se servește, în acest caz, de un mecanism diferit față de cel utilizat în isterie, foarte simplu în fond: în locul uitării evenimentului are loc o retragere a investirii lui afective (Affektbesetzung), astfel încât în conștiință nu rămâne decât amintirea unui conținut reprezentativ indiferent și aparent fără importanță. Diferența între aceste forme de refulare rezidă în procesele psihice ascunse în spatele fenomenelor pe care le putem reconstitui.
Sigmund Freud în Omul cu șobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitarea de nume este favorizată de factori psiho-fiziologici; o putem astfel observa chiar și în cazuri în care nu intervine nici un element legat de vreo senzație de neplăcere.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contra-voința indirectă imprimă procesului de uitare un caracter psihologic. Însă acest proces este întru totul compatibil cu starea nomală, cu starea de sănătate.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitarea, deci, nonexecuția proeictului este dovada unei contra-voințe ostile acestuia. Faptul rămâne adevărat, dar, potrivit cercetărilor, contra voința poate fi directă sau indirectă.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În general, nu știm dacă uitarea unei impresii este legată de ștergerea urmei sale din memoria noastră; însă despre refulare putem afirma cu certitudine că ea nu înseamnă dispariția, ștergerea amintirii.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există un tip de uitare caracterizat de dificultatea cu care poate fi trezită amintirea, chiar dacă se intervine energic din exterior, ca și cum o rezistență internă s-ar împotrivi reînvierii ei. În psihopatologie, o astfel de uitare a fost numită "refulare".
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezinteresul îndelungat față de femei dă naștere înclinației, sau, cum obișnuim să spunem, predispoziției pentru formarea delirului. Dezvoltarea lui începe în momentul în care o impresie întâmplătoare trezește trăirile uitate din copilărie, trăiri mai mult sau mai puțin colorate erotic.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cadrul actelor ratate, uitarea unor proiecte poate fi corelată, în general, cu acțiunea unui proces psihic contrar care se opune înfăptuirii lor. Este nu numai opinia psihanaliștilor, ci toată lumea este de aceeași părere. Este opinia la care fiecare aderă în viața de toate zilele, dar o neagă în teorie.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitarea de nume proprii, de denumiri și de cuvinte străine se lasă explicată printr-o intenție contrară, care se leagă direct sau indirect de numele sau cuvântul cu pricina. În acest gen de amnezii determinarea indirectă este cea mai frecventă și cel mai adesea nu poate fi stabilită decât în urma unei analize minuțioase.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi s-a întâmplat să nu pot reproduce numele inofensivului oraș morav Bisenz și analiza a dovedit că nu era nicidecum vorba de o atitudine ostilă din parte-mi față de acest oraș, ci că amnezia ținea mai degrabă de asemănarea care există între numele său și acela al palatului Bisenzi din Orvieto (oraș italian situat cam la jumătatea distanței dintre Roma și Florența), unde odinioară am petrecut multe zile plăcute. Ne găsim aici pentru prima oară în prezența unui principiu care, din punct de vederea al motivației tendinței care favorizează uitarea de nume, ni se va dezvălui mai târziu ca îndplinind un rol preponderent în determinarea de simptome nevrotice: este vorba, între altele, de refuzul memoriei de a evoca ceva asociat cu senzații penibile legate de unele amintiri a căror evocare ar fi de natură să producă aceste senzații. În această tendință de ocolire a neplăcerii pe care le pot pricinui amintirile sau alte acte psihice, în această fugă psihică din fața a tot ce este penibil trebuie să vedem ultima rațiune eficientă, nu numai a uitării de nume, ci și a multor alte acte ratate, cum sunt neglijențele, erorile etc.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acela care s-a aflat adesea în situația penibilă de a nu regăsi un obiect pe care el însuși l-a pus undeva de-o parte, nu va recunoaște că o intenție oarecare i-a dictat acest accident. Cu toate acestea, nu sunt rare cazurile în care împrejurările care însoțesc o uitare de acest gen dezvăluie o tendință de a îndepărta în mod provizoriu sau pe o durată mai lungă obiectul cu pricina.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există un tip de uitare, caracterizat de dificultatea cu care poate fi trezită amintirea, chiar dacă intervine energic din exterior, ca și cum o rezistență internă s-ar împotrivi reînvierii ei. În psihopatologie, o astfel de uitare a fost numită "refulare".
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când, corectând o eroare, nu mai considerăm uitarea curentă ca fiind datorată distrugerii urmelor mnezice, deci, neantizării lor, înclinăm spre concepția opusă: nimic din viața psihică nu se poate pierde, nimic din ceea ce s-a format nu dispare, totul se păstrează într-un fel oarecare și poate să reapară în anumite circumstanțe favorabile, de exemplu, în cursul unei regresiuni destul de profunde.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizație
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De obicei, materialul refulat nu se poate manifesta ca amintire, dar în schimb el rămâne activ în mod potențial; într-o zi, sub influența unui factor extern, din el se nasc produse psihice care trebuie considerate metamorfoze sau mlădițe ale amintirii uitate și care nu pot fi înțelese decât astfel.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lapsusurile, erorile de scris etc pot avea o bază pur fiziologică, ceea ce mi se pare puțin probabil în diversele varietăți de amnezie (uitarea de nume și de proiecte, neputința de a regăsi obiectele prealabil puse de-o parte etc), pe când există cazuri de pierderi în care probabil nu intervine nici o intenție și pot adăuga că greșelile care se săvârșesc în viață nu pot fi interpretate decât într-o anumită măsură în lumina acestei concepții, a actelor ratate.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lapsusurile, erorile de scris etc, pot avea o bază pur fiziologică, ceea ce mi se pare puțin probabil în diversele varietăți de amnezie (uitarea de nume și proiecte, neputința de a regăsi obiectele prealabil puse de-o parte etc), pe când există cazuri de pierderi în care probabil că nu intervine nici o intenție și cred că pot adăuga că greșelile care se săvârșesc în viață nu pot fi interpretate decât într-o anumită măsură în lumina concepției noastre.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Sigmund Freud despre uitare, adresa este: