Citate despre Soare și argint
citate despre Soare și argint (inclusiv în versuri).
Unei blonde
Văd al pletelor tezaur
În plin soare strălucind,
Și sunt trist c-atâta aur
Se preschimbă în argint.
epigramă de George Zarafu
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înțelepciunea prețuiește cât o moștenire și chiar mai mult pentru cei ce văd soarele. Căci ocrotire dă și înțelepciunea, ocrotire dă și argintul, dar un folos mai mult al științei este că înțelepciunea ține în viață pe cei ce o au.
citat din Solomon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poetul dorește hainele cerului
De aș avea hainele împodobite ale cerului
Cusute cu rază de soare și de argint,
Albastrele, ștersele și negrele haine
Ale nopții, ale luminii și ale penumbrii,
Aș întinde hainele sub picioarele tale;
Dar eu, săracul de mine, n-am decât vise;
Mi-am întins visele sub picioarele tale.
Calcă ușor, căci pășești peste visele mele.
poezie celebră de William Butler Yeats din Vântul printre trestii (1899), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, catalană, portugheză, italiană, germană, rusă și arabă.

Anthropos ergon
Frumos și pur, așa ca la-nceput,
Mă aflu pe un țărm necunoscut,
Un țărm rotit din zare până-n zare
Cu vânt amar, cu scoici, și-n depărtare
Cu argintate, tulburi estuare.
Mi-s zilele și casa de nisip;
Nici nu mai știu: sunt chip, sunt arhetip?
Când trupul meu se-apleacă peste unde,
Cel din adânc tresare și se-ascunde
Și totuși, fără caznă, mă regăsesc oriunde.
Căci între împrejuru-mi și suflet nu-i nimic:
Nu pot și nu încerc să le despic
Cerul de cer și soarele de soare,
Marea de mări, uitarea de uitare...
poezie de Eugen Dorcescu din Arhitectura visului (1982)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mi-aș vrea veșmântul rupt din cerul pur
Mi-aș vrea veșmântul rupt din cerul pur,
Țesut din aur și argint și umbre,
Tivit cu soare, noapte și azur,
Și cu paing de raze și penumbre,
Și la picioare-aș vrea să ți-l aștern,
Dar sunt sărac - și nu am decât vise!
Să calci ușor când visele se cern,
Căci calci pe vise - și pot fi ucise!
poezie celebră de William Butler Yeats din Vântul printre trestii (1899)
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, catalană, portugheză, italiană, germană, rusă și arabă.
Steag în zare
Care-au putut veniră după steag,
Era destul de roșu ca să-l vadă,
Iar unii s-au oprit pe câte-un prag,
Rămași nevolniciei proprii pradă.
Eu mă mai duc, dar când nu voi putea
Să merg nainte-n Viață tot năvalnic,
Aprinsul steag în zări l-oi arunca,
Așa cum marea roșul soare falnic
În dimineți senine, rumenind
Întinderile verzi și de argint.
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steag în zare
Care-au putut veniră după steag,
Era destul de roșu ca să-l vadă,
Iar unii s-au oprit pe câte-un prag,
Rămași nevolniciei proprii pradă.
Eu mă mai duc, dar când nu voi putea
Să merg nainte-n Viață tot năvalnic,
Aprinsul steag în zări l-oi arunca,
Așa cum marea roșul soare falnic
În dimineți senine, rumenind
Întinderile verzi și de argint.
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vulturul își plecă în jos capul; în fund, în noaptea deschizăturii adânci, tăiată ca de pala unui zmeu, șerpuia, sclipind ca argintul, izvorul. Și i se făcu dor de răcoarea dulce a undei șerpuitoare. Săltă și se repezi în fund; se lăsă în voie să cadă în apă; stropii reci îl acoperiră deodată, ca niște pietre scumpe, și, întinzând gâtul gol, bău îndelung, însetat. Apoi își luă iarăși zborul până pe stâncă, sus, se lăsă pe o coastă, întinse aripile la soare, și închise ochii. Ațipi... Adieri de vânt îl înfășoară în vălul lor. Aproape se trezește; prin pleoapa închisă încă parcă zărește un foc grozav, a cărui flacără încinge tot cuprinsul zării. Se ridică. Departe, în nori de sânge, soarele apune. Munții parcă-s aprinși, cerul arde. Își ia zborul, grăbind spre cuib.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Vulturul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tu ești în stare...
Tu ești în stare,
Să-mi dai frumusețea zânelor
În nopțile de argint,
Și versul poeților sub pomii înfloriți.
Tu ești în stare,
Să-mi umpli caleașca vieții
Cu muguri de sărbătoare,
Numai să fiu imnul vieții tale.
Tu ești în stare,
Să le cânți stelelor, chiar de e soare,
Și mătasea razelor de lună
Să o săruți pe fruntea-mi visătoare,
Pentru o pură îmbrățișare.
Tu ești în stare,
Să mă petreci liniștită,
Când soarele meu apune,
Fericită, că nu plec din lume
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (7 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălțimi
În aerul ca apa de munte
Cicoarea ochiul și-l va deschide
Și sufletu-nflorit în larguri mii de
Guri de argint va ridica spre a zilei frunte.
Tânăr în turnul muntelui să mă recapăt,
Puternic să mă simt de mândre gânduri,
Să se dezghioace de pe boltă steaua lacăt
Și, râset nou de soare, să scutur ceru-n vânturi.
poezie clasică de Emil Giurgiuca din Anotimpuri (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cânt
Răsare luna peste dealuri
Și soarele în pieptul meu
Se legănă barca pe valuri
Și cât de fericită-s eu!...
Căci în al inimilor prag
Clopotul iubirii sună
Și-n cuibușorul nostru drag
Ca pe hulubi el ne adună.
Aș vrea iubite să răsune
În toată lumea dulcea veste
Și-aș vrea să știu că ea se spune
Din om în om, ca o poveste.
Că-n splendidul semiamurg
Sau în argint de lună plină
Prin lacrimile-mi care curg
Îți cânt iubirea mea deplină.
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei furnici cu pălării
Roua toată risipind
În tufiș de levănțică
Pisicuța noastră mică,
Are blană de argint.
Vai ce straie lucitoare,
De l-ar ține-ntreaga zi
Să se joace cu copii,
Motănelul meu de soare.
Trei furnici cu pălării
Umblă-n sus și umblă-n jos
Cu un bob aproape ros
În palat de păpădii.
Haide, trage, surioară,
Zise sora cea mezină,
Vine ceasul pentru cină
Și ne facem de ocară.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (6 iunie 2020)
Adăugat de Ioan Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele este un pictor desăvârșit, de tot globul pământesc iubit, ce își înmoaie pensula în aur și argint topit, creând opere de artă pe chipul fericit.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Balada morții
Cobora pe Topolog
Dintre munți, la vale...
Și la umbra unui stog
A căzut din cale.
În ce vară? În ce an?
Anii trec ca apa...
El era drumeț sărman
Muncitor cu sapa.
Oamenii l-au îngropat
Într-un loc aiurea,
Unde drumul către sat
Taie-n lung pădurea.
Și de-atunci, lângă mormânt,
Plopi cu frunză rară
S-au zbătut ușor în vânt,
Zile lungi de vară.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vântule!
Te caut, vântule, cu palma sus
Ca să te prind și să te fac pândar
Pe toate vorbele ce nu s-au spus
Să le păzești cu veghe de ogar.
Din ele eu apoi să împletesc
Minune de lumină și noroi,
Stindarde cu argint împărătesc
Și noapte cu luceferii strigoi.
Nu vămuiesc tratate și comori
Istoria-i bolnavă de eres.
Tu să-mi aduci din soare și din nori
Hambare de cuvinte cu 'nțeles.
Te-oi pune autor, deopotrivă,
Cu mine pe coperte, pe uluci,
Dar, iată, ți-este glezna colestivă
Și aripa copaie de năluci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (24 octombrie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!


Don Siempre (declamativ): Argint viu, împerecheat cu sulf animal! În vara femeii, totul e rotund și fierbinte! Coapsele și sânii dau în pârg! Ce invitație la jaf! Nevoie de continuitate, sete de păcat! Dar apa regală spală totul! Numai sămânța metalului rămâne. (Amestecă bine conținutul Vasului). Că aurul va naște mereu aur! În acest Vas, fratele își iubește sora! Crizanteme vor răsări din cenușa nelegiuirii lor! Și sufletele vor zbura, orbite de prea marea apropiere! Ridicați-vă la cer, voi fluturi ai materiei! Abraxas! Abraxas! Un bulgăre de soare doarme încă în amfora nopții...
replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rondelul Crinilor
În crini e beția cea rară
Sunt albi, delicați, subțiratici. -
Potirele lor au fanatici -
Argint din a soarelui pară.
Deși, când atinși sunt de vară,
Mor pâlcuri, sau mor singuratici,
În crini e beția cea rară:
Sunt albi, delicați, subțiratici.
În moartele vremi mă-mbătară,
Când fragezi, și primăvărateci,
În ei mă sorbiră, extatici,
Și pe aripi de rai mă purtară
În crini e beția cea rară.
rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!



Măiestrie pe ie
Coboară iar în mine
Scrânciob al copilăriei,
Cu brațul de jos
Urc spre înălțime și avânt.
Văd chipul mamei surâzând
Și florile din câmpie
Așternute cu măiestrie pe ie,
Urcușul este o-ncântare.
Sunt mai aproape de soare,
De ciocârlia doinitoare,
Cobor ușor cu ciocârlia
Și mă cuprinde nostalgia.
În părul mamei și-al surorii
S-a așternut argintul înserării.
poezie de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Astăzi e o zi țesută în aur și argint; de dimineață deja se ridică soarele cu maiestate din marea răcoroasă și umple sinul de la Genua cu splendoare aurie... Mă uitam pe fundul apei, care, lângă mine, nu era mai adâncă de jumătate de metru, apa curată că se vedea fiecare pietricică pe fund. Și iarăși mai închideam ochii și mă visam acasă, cugetând cum ședeți undeva cu Marica lângă sobă și vă încălziți și afară fluieră un crivăț de-ți țiuie urechile... O! Italie, Italie! Frumoasă și dulce mai ești! Ah, dar ce folos? Nu plătește toată frumusețea și dulceața ei o ceapă friptă, dacă colea peste gard nu mă pot sui la Stupca!...
Ciprian Porumbescu în scrisoare din Italia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, vântule, tu, cer
Tu, vântule, tu, cer scăldat în soare,
Și tu, pădure-n floare cu nectar,
Și tu, izvor pornit fără hotar
De sub argint de salcii plângătoare,
Și tu, desiș de crânguri verzi, în care
Sunt vizuini pustii și păsări, dar
Care îmi cântă un ecou amar
La versurile mele-ntristătoare! -
Vă spun că-n ceasu-acest de despărțire
Nici să-ndrăznesc să-i văz a ei privire,
Și nici să-i spun adio nu-ndrăznesc,
Decât vă rog pe voi să-i fiți aproape -
Și munți, și ceruri, și păduri și ape,
Ca un salut pe care i-l șoptesc.
sonet de Pierre de Ronsard din Sonete, traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și argint, adresa este:
