Soare şi insecte

Haiku

flutur de noapte
agăţat la insectar -
apus de soare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Permitem ca sateliţii, planetele, sorii, universul, ba nu, întregi sisteme de universuri să fie guvernate de legi, dar dorim ca cea mai mică insectă să fie creată dintrodată, printr-o acţiune specială.

citat clasic din Charles Darwin
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durata de viaţă a unei fiinţe umane este măsurată în zeci de ani, durata de viaţă a unui soare este de o sută de milioane de ori mai lungă. Comparativ cu o stea, suntem ca şi efemeridele [insecte], creaturi efemere, trecătoare care îşi trăiesc viaţa, în decursul unei singure zile.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet estival

Din cerul mat, încovoiat pe zare
Ca un imens cuptor de porţelan,
Un soare imobil şi diafan
Trimite raze perpendiculare.

Oraşul "adâncit ca-ntr-o visare",
Cu tot aspectul lui cotidian,
E bântuit în fiecare an
De felurite boli imaginare.

Prin atmosfera plină de insecte,
Vin de departe adieri suspecte:
Se furişază molima perfidă...

Trag storul la fereastră şi, de frică,
Simt inima cum mi se face mică
Cât un microb de febră tifoidă.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Peste tot se încălzeşte,
Ramurile înverzesc,
In grădini ies floricele,
Multe, la soare zâmbesc.
Albine şi-alte insecte
Vesele, în zbor roiesc,
Apar şi multe păsărele,
Rândunici, ce ciripesc...
Anotimpul veseliei!

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om optimist

copil fiind el nu a smuls niciodată aripile muştelor
nu a legat cutii de tablă de coada pisicilor
sau închis insecte în cutii de chibrituri
sau împrăştiat muşuroaiele furnicilor
el a devenit om matur
şi toate aceste lucruri i s-au întâmplat lui
am fost lângă el când a murit
mi-a spus citeşte-mi o poezie
despre soare şi despre mare
despre reactoare nucleare şi despre sateliţi
despre măreţia umanităţii.

poezie de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie târziu

rum&coke să-ţi suflu-n gură
să-ţi răvăşesc
insectele interioare
jazz&ganja să
mi te cos
sub aurora boreală
păşeşte atent
nu vrei
să declanşezi
nimic
o să te doară
am acoperit
cu dragostea noastră
gura
unei vrăjitoare
noiembrie târziu
mesteacănul din curte
pare-un schelet lucios
în razele de soare
pe

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de flutur

Se-adapă din lacrima nopţii
în zorii ascunşi la hotare
de umbre pierdute în mare,
a stelelor scurte adopţii.

Surprinde lumina în focul
a mii de oglinzi delicate
ce Soarelui vor să-i arate
că-n aripi îşi poartă norocul.

Priveşte, distrat, spre copacul
ce-i pare, acum, doar decorul
în care-a crescut el, actorul,
şi-a fost, doar o vreme, iatacul.

Se-aruncă, în formă perfectă,
spre cer, spre lumină, spre viaţă,
spre noul din care învaţă
că este o biată insectă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

drumeţ

ţara celor din urmă idealuri
au rămas acasă
prispa,
ciutura,
sperietoarea de ciori.
Câmp cât cuprinde privirea,
setea de tine, gheară de foc,
crăpături în pământul arid,
spicul de grâu mai creşte a pâine
cu ultime zvâcniri galbene.
Salcia plângătoare
primeşte soarele să moară
la margine de ape.
Roşu de pe urma zilei,
întuneric,
lumina se scurge din felinar,
insectele nopţii işi caută pereche,
luna, felie de măr,
îmi astâmpără dor,
foame,

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kabir – un supus pe viaţă

Între conştient şi inconştient
mintea a pus un scrânciob;
toate creaturile de pe pământ – şi chiar supernovele –
se leagănă între aceşti doi arbori,
iar acest du-te-vino nu va conteni niciodată:

Îngeri, animale, oameni, milioane de insecte,
valsul soarelui şi-al lunii;
veacurile trec, continuitatea-i veşnică.
Toate-s în balans: cerul, pământul, apa, focul...
până şi cel necunoscut, al cărui trup creşte necontenit.

Kabir a văzut asta pentru cincisprezece secunde–
şi-a devenit, pe viaţă, un supus.

poezie de Kabir, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un fel sunt călău

unul blând
desigur
un profesionist arogant
cu pretenţii că înţeleg mecanismul trecerii
fără să provoc durere

am început cu mormolocii
la broscuţe am eşuat
am presat flori de colţ
muşeţelul şi floarea soarelui
păpădia cât era un pui de soare
fluturii i-am răstignit cu bolduri
insectarul cui l-a inventat
apoi am ucis maci cu miile
de atâta drag
dansam cu spicele valsul secerei

iarba ştie bine tăişul coasei mele
apoi îmi odihneam visele în mirosul de fân
şi chiar dacă nu am inventat eu ghilotina

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Summertime sadness

Şi uite aşa a trecut vara,
apoi
răceala întâmplătoare a inimii tale,
zumzetul de oameni închişi în supermarket
- insecte dezorientate în borcan s-a stins,
marea dezamăgire şi plânsul înăbuşit în mască,
sârma ghimpată din piept
şi planta copilăriei mele deodată.

Au mai rămas doar câteva biluţe de soare jucându-se pe pielea mea uşor malignă.
Câteva râsete de declanşat,
câteva minţi de deschis.
Multe, multe rochii nepurtate şi cerceii de topaz care n-au strălucit în lumini de festival,
în dinţii tăi de lup,
în oglinzile liftului care cobora în pericol.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ploaia mai poate uni

când Dumnezeu răstoarnă lumina în oameni
te ascunzi în frica unei tenebre, prea toate-s în văz şi lutul
aleargă înaintea asfinţirii

rostogoleai cuvinte în
jelania păsării de a fi
pe uşa din spate a clipei de fiinţă evadează
insecte de suflet
roua moale a nemuririi apleacă petala gândului
raţiunea e o secundă a mirării

vorbeşti pe limbi de ceasornic
trezind emoţia copilului în ajun de mâine
îl aşteaptă fericiri de soare în zori
când se deschide corola luminii spre floare,
clipa aceea unică a dezlipirii dintre cer şi pământ

doar ploaia mai poate uni
ce s-a despletit între noi

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Paparuda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara!

Cântă cucul pe la porţi
Şi miroase a primăvară,
Parcă ne-am dori cu toţi
Să transformăm iarna în vară!

Bâzâitul insectelor, mugurii copacilor,
Zumzetul albinelor, ciripitul păsărelelor,
Mireasma şi frumuseţea florilor,
De toate acestea ne-a fost nouă dor!

Natura parcă învie, şi e mai multă gălăgie,
Prin codru, în ape, pe dealuri mici şi înalte,
E minunată această gălăgie, totul e o armonie,
Zici că este o poveste dintr-o minunată carte!

Soarele cu a lui lumină şi căldură,
Ne dă startul la admirat şi privit,
Toate sunt făcute de aşa natură,
Ca să zicem: "Primăvară bine ai venit!"

poezie de Ovidiu Kerekes (20 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te iubesc şi
doare
şi realizez că
nu e de ajuns
să te iubesc
şi să mă iubeşti
ca să nu mai
doară
aşa că să
mai aud eu vreo
tută sorbind
din margherita
că-i deprimată
să fii
deprimat
înseamnă să fii
devastat până
la nivelul
ultimei
celule din creier

[...] Citeşte tot

poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centura de siguranţă

de la o vreme încoace
toate se precipită
Soarele spre faţa nevăzută a planetei
râurile spre evaporare
muşuroaiele de maşini către centrele de casare
insectele către tălpile trecătorilor
componentele materiei spre reciclare
oamenii, ca nişte navetişti ursuzi
între entuziasm şi disperare
către capătul de linie
al sângelui

toate se grăbesc spre nicăieri
cu o viteză pe care nici măcar electrozii
nu ar putea-o percepe
toate aleargă cu o nerăbdare haotică
spre puncte imaginare
spre fatale găuri negre

nu mai există nici măcar o particulă statică

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea omului

În ziua 8-a, Dumnezeu Prea Sfântul,
Care-a făcut şi cerul şi pământul,
Cu soare, flori, lumină, vânt şi ceaţă,
Să-Şi încunune această operă măreaţă,
A strâns vieţuitoarele-n grădină,
De la ihtiozaur la jivină...
Şi om şi leu şi flutur şi măgar
Şi elefant, mamut şi jaguar,

Hipopotam, furnică, zebră, miel,
Lăcustă, armăsar şi porumbel;
Şi arătându-li-se lor, de sus,
A pogorât şi omului i-a spus:

- Tu, Omule, micuţa Mea insectă,
Eşti creaţiunea Mea cea mai perfectă,
De-aceea tu eşti hărăzit, anume,
Să stăpâneşti de acum întreaga lume!

Ocean şi mare, câmp şi deal şi vale

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până în măduva oaselor

stăm pe o terasă şi ne vorbim
amândoi într-un colţ
de parcă ar fi doar al nostru
ne ascundem de soare şi cum el nu se dă la o parte
încercăm să facem ceva
îţi mângâi pe sub masă genunchii
şi atunci se întâmplă să mă priveşti într-un anume fel
şi parcă vrei altceva
tot mai mult

şi
cât de greu îţi vine să spui
şi câte scoici ai strânge într-un pumn
dar câtă căldură umană
ai putea să-mi oferi

numai eu

dar vine unul şi spune
şi tu îl crezi

[...] Citeşte tot

poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustav Richter

După o zi lungă de muncă în serele mele
Somnul îmi era dulce, dar dacă dormi pe partea stângă
S-ar putea ca visele tale să se sfârşească abrupt.
Mă aflam printre florile mele, iar cineva
Părea să le aducă în faţa instanţei de judecată
Înainte de a fi transplantate
Într-o grădină mai mare, sub cerul liber.
Eu eram o imagine imaterială
În interiorul unei lumini, ca şi cum soarele
Ar fi plutit în interiorul serei şi ar fi atins acoperişul de sticlă,
Spărgându-se ca un balon, transformându-se cu blandeţe
Într-o boare de aer aurie.
Şi totul era tăcere,
Gandirea, imanentă acelei splendori,
Era clară ca o voce cristalină, iar eu, fiind gând,
Puteam auzi o prezenţă raţionând în timp ce păşea
Printre răsadurile cu frunze,
Uitându-se dupa insecte şi făcând evaluări
Cu ochiul unui cunoscător căruia nu-i scapa nimic:
"Homer, oh, da! Pericle, bun.

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acalmie

A trecut mai mult de-o oră de la ultima explozie
Adică un mic răgaz pentru-o scurtă poezie,
Dar gândul ferecat devreme rămâne intenţie
Pentru că-n el nu coboară nici-o inspiraţie.
Şi câte n-ar putea să fie imortalizate-n vers
Însă starea de război impune exact invers.
A... dar iată-n fundul groapei dintr-o crăpătură mică
Mirător de precaută cum apară o furnică.
După ce-ncet tatonează numai cu antenele
Marginile crăpăturii şi împrejurimile
Spre mai multă siguranţă şi convingere deplină
Iese-ncet pe jumătate într-a soarelui lumină,
Priveşte interiorul, dezolant, precar şi mic
Dar cu toată-amănunţimea nu descoperă nimic.
Pentru că-n colţul opus fără altă preocupare,
Urmăresc incursiunea nefăcând altă mişcare.
În sfârşit, asigurată că nu e nici un pericol
Porneşte-n mare viteză vrând să dea groapei ocol.
Însă se opreşte brusc şi priveşte cu mirare
Umbra mea ce îi provoacă oarecare-ngrijorare.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!