Soare şi peşti

Femeia la mare

Dânsa are gânduri bune:
Sub un cer ce străluceşte,
Când la soare s-o expune,
Vrea să prindă şi un... peşte.

epigramă de Ioan V. Maftei-Buhăieşti din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadou

Zvâcnetul peştelui
semnătura Eonului
retezat pe aripi. Vântul
le dăruie soarelui.

poezie de Elena Daniela Rujoiu Sgondea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare orbitor
sclipiri în apa mării
miros de peşte.

haiku de Doina Marcela Gheorghe (11 septembrie 2021)
Adăugat de Doina Marcela Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

vulturul pescar -
peşte privind abisul
solzi de soare

haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vulturul pescar -
peşte privind abisul
solzi de soare

haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La marginea acelei ape împînzită de mister, ca pe malul unui lac de poveste, abia se pot întrezări acoperişurile cîtorva case. Cînd lucesc în bătaia soarelui, par solzii unui peşte uriaş dormind în negre străfunduri marine.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de frumos ar fi răsăritul şi apusul soarelui, peştii nu ies din apă ca să le admire.

aforism de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vechime, astrologii, cari pretindeau că pot să ghicească soarta oamenilor studiind stelele, ca şi cum aceşti sori îndepărtaţi ar avea vreo legătură cu umilele noastre persoane, dăduseră numele de "stele regale" la patru stele de pe cer, cari se află în patru puncte opuse ale cerului. Stelele regale erau: Fomalhaut din Peştele Austral, Regulus din Leul, Antares din Scorpionul şi Aldebaran din Taurul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

Numai pentru că gândeam
caii îşi întorseseră capetele spre mine,
arborii toţi se răsuceau
izbiţi de crivăţe sublime.
Numai pentru că visam
crescuseră aripi la peşti
şi stelele iluminau
cu păsări cereşti.
Numai pentru că tăceam
piatra începuse să vorbească cu izvoare
câmpia începuse să dea grâu şi porumb
lumina se înfigea în soare.
Numai pentru că muream
albul devenea negru
linia, punct
şi cuvântul fără de înţeles.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuminţenia muntelui

Spre gol alpin îşi duc domol
Turme de oi străvechiul port.
Sunt scorobeţi pe Sohodol,
Sunt scorobeţi şi pe Gilort.

În soare, râul muscăreşte,
Sclipind pe pietre solzii reci;
Moşdreanu-ar prinde şi el peşte,
Iar tisa magică-n poteci.

Te înfăşoară cu-o hlamidă
De murmur vânăt, de Parâng;
Ca faraonu-n piramidă,
Întâi se zbate ochiul stâng.

Şi hieroglifele-ţi din sânge
Deodată le pricepi, mirat
Şi, fericită, bolta plânge
Ca o gravidă:"A mişcat!".

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nehotărâre

Fiecare trăim două, trei sau chiar patru vieţi deodată,
Ne naştem,
Doamne, atât de tineri, încât
Din miile de vieţi posibile
Nu ni se poate pretinde
Să ştim alege doar una.
Animalele unei vieţi vânează animalele celorlalte,
Peştii vieţii mai mari înghit peştii vieţii mai mici,
Crengile arborilor îşi sunt duşmane şi se usucă-n hotare,
Soarele vieţii a patra întunecă
Soarele-al treilea, soarele-al doilea,
Soarele prim.
Contrare, vieţile se anulează una pe alta –
Şi, nehotărâţi încă, şi nematuri, murim.

poezie de Ana Blandiana din Cinzeci de poeme (1970)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără oameni, toate mor

Fără soare, nu e viaţă,
fără ploaie, nu-i verdeaţă.
Fără vânt, nu e răcoare,
fără boală, nu te doare.
Fără baltă, nu e stuf,
fără aer, e năduf.
Fără apă, nu e peşte,
timpul în loc se opreşte.
Fără dragoste, nu-i dor,
fără oameni, toate mor.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele este cel mai important lucru din viaţa oricui, indiferent dacă eşti plantă, animal sau peşte, şi îl vedem ca a ne fi dăruit de-a gata.

citat din Danny Boyle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul uşor...
Aş vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aş vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aş vrea să fiu o gingaşă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aş vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, peşte, sau chiar rândunică.
Aş vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aş vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aş vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeţ, sau marea adâncă.
Aş vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aş vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estivală...

Căldură toridă. E vară,
Razele de soare te-nţeapă,
Ce linişte şi cald e afară,
Din apă.

Te arunci ca un peşte,
Scăpat cumva din plasa ruptă,
În râul ce liniştit unduieşte,
Sub stâncă.

În jur totu-i aprins,
De căldură pietrele crapă,
Când din greşeală le-ai împins,
În apă.

În oraş căldură mare,
Asfaltul crapă sub talpă,
Chioşcuri de răcoritoare,
Vând apă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu oraşul meu se întâmplă ceva ciudat

plouă de ceva timp cu aripi de păsări
din scheletul lor răsar
la fiecare treizeci de minute de cenuşă
poeţi orfani
soarele îşi ascute colţii în barele de oţel ale zilei
aşezate piramidal susţin o civilizaţie prezumtivă
peste care se aşterne noaptea ca o maladie cronică a singurătăţii
şi nu-mi mai e poftă de zbor

semăn tot mai mult cu bătrânul Santiago -
mă zbat ca un salao în plasa destinului
incapabilă să renunţ la peştele cel de toate zilele
din care să-mi hrănesc muza -

pe podul plutitor cineva aşteaptă cu timpanele oarbe
terapia miraculoasă a florii de lotus mimând un requiem

de cealaltă parte a pământului
un oraş şchioapătă
din lipsa poeziei

poezie de Mihaela Meravei din Volumul "Cu roaşul meu se întâmplă ceva ciudat", Editura Ex Ponto, Constanţa 2019
Adăugat de Mihaela Meravei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de sat

În candele industriale
ard aldehide şi uleiuri
şi peştii beau petrol
îngrămădiţi sub cheiuri
în lacul de nămol

din armăsari de fier răzbate
sărutul sec
al roţilor dinţate

noroc -
acelaşi soare fără nume
răsare şi apune iar
în vârf de bloc

mi-e dor de sat
mi-e dor de ţară
de ce am lăsat
mi-e dor de câmpul presărat cu oi
de rapsodia nopţilor de vară

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înotând în pielea goală

La Capri, pe partea dinspre sud vest,
am găsit o grotă micuţă, necunoscută,
unde nu erau oameni şi am intrat în ea,
lăsând trupurile noastre să-şi piardă
toată singurătatea.

Toţi peştii din noi,
au evadat pentru un moment.
Peştilor reali nici nu nu le păsa.
Nu le deranjam viaţa personală.
Treceam în linişte peste ei
sau pe sub ei, eliberând bule de aer,
balonaşe albe care se ridicau la suprafaţă
spre soarele care lumina ambarcaţiunea
în care barcagiul italian dormea
cu pălăria trasă peste ochi.

Apa era atât de clară încât ai fi putut
citi prin ea o carte.
Apa oferea o astfel de flotabilitate

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasa floare

« Ce să-ţi aduc, iubito, de pe mare? »
O întrebă în şoapte într-o zi.
« Din insule pierdute-n depărtare
Cea mai frumoasă floare care-o fi »

Abia se mai zăreşte-acum catargul.
Pe ţărm cu ochii-nchişi şi mâna-n sân
O fată albă, alb măsoară largul,
Şi-n ochii ei clipeşte-un somn păgân.

Un an întreg prin insule cu soare
Corabia opri şi strânse-n ea
Morman de flori, căci fiecare floare
Cea mai frumoasă-n felul ei era.

Dar florile, prea multe într-o seară,
Cu peşti de aur prinşi la subţiori,
Corabia de foc o scufundară,
Şi toţi muriră-ncolăciţi de flori.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele a ieşit

pe cont propriu sclipind
lângă luna prinsă
- n pânza
de păianjen tăiată
cu peştele fierăstrău
adus clandestin în lada de scule
a unui dulgher desculţ în ploaie
ieşirea lui a modificat mersul trenurilor
într-o noapte de vară
îmi aduc aminte
şi azi parcă a fost ieri
pe când ne închinam la soare
şi îi cântam osanale

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!