Traian Demetrescu despre tăcere

Tăcerea este mai importantă de cele mai multe ori decât cuvintele.

citat celebru din Traian Demetrescu
Adăugat de Emy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl

Acasă venea zilnic topit de băutură,
Şi biata lui femeie primea orice tortură.
Trăiau de vreme lungă. Ea singură, pierdută,
De mic copil în drumul mizeriei căzută,
Cu el înlănţuise a traiului povară,
Şi suferea-n tăcere bătaie şi ocară.
Vecinii, totdeauna aud cum geme, plânge,
Când furios bărbatul sub pumni spinarea-i frînge,

Şi-o chinuieşte până se-nmoaie de-oboseală;
Apoi se face-o largă tăcere mormântală.
Dar într-o zi de iarnă, când aspra sărăcie
Preface o secundă în crudă vecinicie,
Şi gura cere pâine şi nu-i o fărmitură.
Femeia naşte-n chinuri o slabă creatură.
Sărman copil! Ce bună şi dulce ţi-ar fi soarta,
Născând, de ţi-ar deschide spre somnul morţii poarta!

Bărbatul vine iarăşi beat într-o zi, cum face
Întotdeauna; însă e potolit şi tace...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşele

— "Dă-mi, fa, cireşele!..." Ea tace,
Dar ochii ei, uimiţi, îi spun:
"Auzi, cireşe în Decemvre!...
Zău, mă băiete, eşti nebun!"

— "Dă-mi, fa, cireşele!..." Ea coase
Cămaşa-i prinsă în ghierghef,
Şi-l lasă-n voie s-aiureze:
Îl vede ea că e cu chef.

— "Dă-mi fa, cireşele!..." Ea râde,
Pricepe făr-a-l întreba;
Şi-acopere cu mâna sânul,
Şoptindu-i ruşinoasă: "Ba!"

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşele

Doamnei M. C.

— "Dă-mi, fa, cireşele!..." Ea tace,
Dar ochii ei, uimiţi, îi spun:
"Auzi, cireşe în Decemvre!...
Zău, mă băiete, eşti nebun!"

— "Dă-mi, fa, cireşele!..." Ea coase
Cămaşa-i prinsă în ghierghef,
Şi-l lasă-n voie s-aiureze:
Îl vede ea că e cu chef.

— "Dă-mi, fa, cireşele!..." Ea râde,
Pricepe făr-a-l întreba;
Şi-acopere cu mâna sânul,
Şoptindu-i ruşinoasă: "Ba!"

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursarul

(După natură)

Umblase mult prin sate şi câinii îl lătrase,
Mâncase câte-odată, de multe ori răbdase:
La cârciumi şi prin bâlciuri De-un şir întins de ani,
Cânta, jucându-şi ursul, pe codrii şi pe bani,
Bătrân dănţuitorul, bătrân şi cântăreţul...
Şi rareori, de milă, îi răsplătea drumeţul...
Artistu-n patru labe, maestrul în toiag,
Mergeau, tăcuţi şi jalnici – pribeag lângă pribeag...
Şi obosiţi de cale, lăsând în urmă satul,
Pe câmp sau prin frunzişuri
Dorm unul lângă altul...

poezie celebră de Traian Demetrescu din Sensitive (1894)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii

E un copil! E o copilă!
Sunt amândoi copii!...
Iubirea lor e o idilă,
Cum sunt prin poezii...

Furişi se întâlnesc adese,
Şi el îi recitează
Sonete din Musset culese;
Ea tace şi oftează...

El cu o vorbă mintea-i fură
Şi-o farmecă, şiretul!
Dar se loveşte peste gură
Că i-a şoptit secretul...

Cu şoapte calde şi timide
Iubirea lor şi-o-ngână,
Iar întâlnirea lor se-nchide
C-o strângere de mână.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonie de toamnă

Lui Const. Misirliu

I

Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă...
Desfrunzite crengi de arbori
Pe subt vifor se apleacă...
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă...

II

Boi şi vaci cu răget umple
Valea...
Ceaţa peste deal s-aşterne,
Cum pe sufletul meu jalea...
Boi şi vaci cu răget umple
Valea...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!