Cu ce-ai rămas din flăcări?
Cu ce-ai rămas din flăcări, mai bun decât erai
Când ai intrat în marea și ultima-ncercare?
Sfârșind cu tine însuți eroica-nfruntare?
Cu ce-ai rămas din toate? Ce-ai ars și ce mai ai?
Ce-ai limpezit în tine, din câte ce aveai?
Ce-ai lepădat din toată zadarnica strânsură?
Cât ai ales ce-i aur, cât ai lăsat ce-i zgură;
Cât ai avut nainte; și-acuma ce mai ai?
Nu anii suferinței urcați cu-atâta vai,
Nici perii albi, nici plânsul, nici pierderile grele,
Ci câtă-nțelepciune, și tâlc ai scos din ele
Aceasta-i întrebarea; ce-ai ars și ce mai ai?
Căci dacă tot acela te-ntorci precum erai,
Când ai intrat în marea și ultima-ncercare,
Zadarnic-a fost jertfa și chinurile-amare
Nimic n-aveai nainte și azi nimic nu ai!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dorul Tău, Isus iubit
De dorul Tău, Isus iubit
În dragostea Ta arse
Și inima spre Răsărit
Și fața ni-s întoarse.
Isus, Isus... și Te-așteptăm
Cum crinii-așteaptă rouă
Privind spre ceruri Te chemăm
Cu mâinile-amândouă.
Treci peste anii viitori
Isuse drag, și vină
Ne du mai sus, mai sus de zori
Spre țara de lumină.
Și-n clipa când ni-I cununa
Cu-a slavei Tale taine
Schimbați, ca Tine vom purta
A păcii albe haine.
Iar noi iubit și drag Isus
Ți-om da cu brațe pline
Toți crinii dorului nespus
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la alb, dar cu o relevanță mică.
N-am drept să stau
N-am drept să stau, nici să privesc în urmă,
cât am un steag și un dușman înrăit
nu-n perii albi și-n viața ce se curmă,
ci-n jertfa mea se-arată cât am trăit.
Vrăjmașii vin năvală ne-ntreruptă,
hotarul lor se-ntinde an de an
și rând pe rând cei buni căzură-n luptă
cu fruntea sus, cu fața la dușman.
Tot mai grăbiți trec anii înainte
și-s tot mai rari vitejii luptători;
în loc de frați îmbrățișăm morminte,
jelim pe steaguri fără luptători.
N-am drept să stau, nu m-ar primi la moarte
nici în pământ și nici în cer ai mei,
de n-aș lupta să treacă mai departe
solia lor, cum au adus-o ei.
N-am drept să stau, o torță-mi fac ființa,
arzând, s-arăt pericolul străin,
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunată și frumoasă
Minunată și frumoasă dimineață de Florii,
tu ne-ai răsărit întâii mărțișori de bucurii!
Când atunci treceai, Iisuse, albul inimilor prag,
curăția și lumina Te întâmpinau cu drag.
Și în ochii care limpezi străluceau, puteai să știi
cât de fericiți, Iisuse, suntem toți, văzând că vii.
Astăzi, plini de nerăbdare să Te urce pe-alt calvar,
parcă numai vânzătorii Te așteaptă să vii iar.
Ți se-aștern, Iisuse-n cale chiar și astăzi mărțișori,
dar privirea Ta acuma nu e cea de alte ori.
Cât de bine vezi că astăzi cei ce-Ți cântă nu Te știu,
că n-au ochii strălucire și că-n inimi e pustiu...
Că nu-i milă, nici căință, nici dorința lor măcar,
că iubirea se-ntâlnește tot mai rece și mai rar.
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz din Cântările Dintâi
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerețe
Tinerețe, leagăn dulce,
care legeni omenirea,
Pîn' la tine nu-mi ajunge
nici condeiul, nici gândirea.
Cine te-a trăit odată,
nimic n-are mai de preț
decât dulcea amintire
a trecutei tale vieți.
Nu e grai să poată spune,
nici condei să poată scrie,
tinerețe, tinerețe,
viața ta de poezie...
Viața ta grădină sfântă
cu flori mii, în mii de fețe,
e fermecător de dulce,
tinerețe, tinerețe...
Tinerețe! O, ce dulce
e viața ta de vis,
când tu faci întotdeauna
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Traian Dorz despre alb, adresa este:
