E mult mai greu
E mult mai greu acum s-asculți
decât să faci ce-ți place
dar vai cum plâng atât de mulți
ce nu mai pot desface.
Să-mi fie orișicât de greu
eu am s-ascult de Dumnezeu
căci cei ce râd de El acum
amar vor plânge-odată-n scrum.
E mult mai greu acum muncind
decât să te lași lenei
dar vai câți zac acum scrâșnind
în muncile gheenei.
Să-mi fie orișicât de greu
eu voi munci cu Dumnezeu
căci cei ce lenevesc acum
amar vor plânge-odată-n scrum.
E mult mai greu să urci în sus
decât s-alergi în vale
dar ce frumos e la Isus
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina crucii
Verticală ce coboară și, întors, unește Sus
Și Orizontală care-încercui Răsărit și Apus
Linie de Coborâre de la Slavă spre Noroi,
Trăsătură de unire largă între noi și noi.
Coborâre luminoasă de la cer pân' la Atom
Legătura îmbrățișării dulce între om și om
Punte de eterne-abisuri ocolind desăvârșit
Este Linia și cercul, și Sfârșit și Nesfârșit.
Este Unul și Mulțimea, este Clipă și Etern
Sabie cerească-ntinsă din ŽNălțime spre Infern
Taină și Simbol și Jertfă, Stâncă de nezguduit
Semn de teamă și putere, Steag în veci nebiruit.
Cheie care cele patru margini ale lumii-nchizi
Brațul Milei și Dreptății care mântui sau ucizi
Viu Izvor al mântuirii pentru vii și pentru morți
- Cruce, slavă cui te poartă, slavă Celui care-l porți.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la iad, dar cu o relevanță mică.
Să nu-ți uiți legământul!
Să nu-ți uiți legământul, să nu ți-l uiți, îți spun
că-ai să-l regreți odată plângând ca un nebun
și-ai să străbați pustiuri topindu-ți ochii goi;
dar dragostea zdrobită în veci n-o-nvii 'napoi.
Să nu-ți uiți datoria spre Sfântul Dumnezeu,
că nu-i o altă vină s-o ispășești mai greu
și-ai să bocești odată cu sufletul arzând;
dar vremea ta trecută n-o mai întorci nicicând.
Să nu-ți uiți așteptarea acelor ce te plâng,
că ai s-o simți ca jarul arzându-ți sânul stâng
și-ai ocoli pământul să poți afla pe-acel
ce ți-ar ierta păcatul, să poți să scapi de el.
Să nu uiți niciodată ce-i unic și divin,
căci toată viața-n urmă ți-o vei 'neca-n venin,
dorindu-ți orice moarte, pe zi de mii de ori
nici suportându-ți viața, și nici putând să mori.
... Ci ține-ți legământul și dragostea frumos;
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, până când?...
De-atâta vreme-auzi și tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină și spre rai,
Și tot n-asculți, nici plânsul, nici cântarea
Și nu-ți îndrepți nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai și tu lucrurile care
Pe alții mulți i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când așa?
O, tu cunoști că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Și totuși tu rămâi pe căi deșarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns și-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?
Tu știi și de la tine ce așteaptă
De-atâta vreme și astăzi Dumnezeu!
Cunoști chemarea sfântă și-nțeleaptă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Traian Dorz despre iad, adresa este:
