Nu alunga pe nimeni
Nu alunga pe nimeni
din ușa ta nicicând
ai fost și tu vreodată
sau ai să fii flămând.
Nici nu-ți închide mâna
spre-un semen zdrențuit
ai fost și tu vreodată
sau ai să fii lipsit.
Nici nu mustra pe nimeni
necruțător pe drum
și tu-ai greșit vreodată
sau mai greșești și-acum.
Nu judeca pe altul
prea aspru, ci tăcut,
gândește și tu câte
păcate ai făcut.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine încet amurgul
Vine încet amurgul ca o ceață deasă
Și un văl tot mai rece peste ani îți lasă
Tainele tăcerii spun ciudate șoapte:
Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte?
Unde dormi la noapte?
Vine încet plecarea ca o judecată
Un vârtej la capăt are calea lată
Dacă de la ceruri au să te alunge,
Unde te vei duce, unde vei ajunge?
Unde vei ajunge?
Vine încet sfârșitul ca o despărțire
Ori spre întuneric, ori spre strălucire
Vine viața care veșnic nu va trece
Dacă n-ai pe Domnul unde-o vei petrece?
Unde-o vei petrece?
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc la fratele ce tace
Privesc la fratele ce tace
când mulți îi spun în față: tu!
El poate îndura ocara,
el poate dar eu încă nu!
Privesc la cel ce nu se plânge
când i se fură tot ce-avu.
El poate duce nedreptatea,
el poate dar eu încă nu.
Privesc la cel ce nu întoarce
cu rău, cui răul i-l făcu.
El poate iertător să rabde,
el poate dar eu încă nu!
Privesc la cel ce are milă
de blestematul ce-l bătu.
El poate, pașnic, să se roage,
el poate dar eu încă nu!
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Binecuvântat e-acela
Binecuvântat e-acela care-ascultă de chemare
E-nțelege când e vremea și prilejul de-ascultare.
Binecuvântat e-acela care nu se rușinează
Ci-ngenunche și se roagă orișicine ar fi să-l vadă
Binecuvântat e-acela ce are-o inimă umilă
Care pentru cei ce sufăr, simte dragoste, nu silă.
Binecuvântat e-acela ce dă-n veci și-n veac nu cere
Care pentru-a lumii slavă simte scârbă nu plăcere
Binecuvântat e-acela care știe să aline
În tăcere și-n răbdare nestrigatele suspine
Binecuvântat e-acea care umblă-n părtășie
Și e fraților, lumină, dragoste și bucurie
Binecuvântat e-acela care zilnic face bine
Și-n răbdare își adună cel de mâine pentru sine
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculați-vă de tineri
Sculați-vă de tineri spre Slava Viitoare,
Veniți lângă Izvorul Etern și vă spălați,
Vă răcoriți obrajii de febră trecătoare.
Vă-nseninați privirea spre calea ce o luați.
Lăsați dormind ispita în putrede culcușuri,
Desprinși tăcut uitați-o silind către 'nălțimi,
Mai larg vă va fi cerul cu fiece urcușuri
Și-n calea luminoasă urma-vă-vor mulțimi.
Nu regretați nici una din cele părăsite,
Și nu râvniți nici una din cele ce-ntâlniți,
Când sufletul vi-l umplu doar cele strălucite
Veți însemna cu soare momentul ce-l trăiți.
Uitați ce sunteți astăzi, gândiți ce veți ajunge
La capătul credinței sfârșite curajos,
Când cea din urmă noapte spre Slavă-o veți străpunge
Ajunși pe neașteptate în fața lui Hristos.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la tăcere, dar cu o relevanță mică.
Fii larg la inimă
Fii larg la inimă și darnic,
fă binele cu pas tăcut.
Că n-ai făcut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea făcut.
Ascultă sfatul și-ndrumarea,
îndreaptă-te când ești mustrat.
Că nu asculți, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai ascultat.
Mergi fericit în orice vreme,
oriunde te-ar chema Isus.
Că nu te-ai dus, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi că prea te-ai dus.
Fii răbdător până la moarte,
oricât de-adânc ai fi brăzdat.
Că n-ai răbdat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea răbdat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață de la toate
Învață de la apă să ai statornic drum,
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învață de la umbră să taci și să veghezi,
Învață de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învață de la pietre cât trebuie să spui,
Învață de la soare cum trebuie s-apui.
Învață de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniștit să treci,
Învață de la toate, că toate-ți sânt surori,
Să treci frumos prin viață, cum poți frumos să mori.
Învață de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învață de la nufăr să fii mereu curat.
Învață de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învață de la apă să nu dai înapoi.
Învață de la umbră să fii smerit ca ea,
Învață de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învață de la soare ca vremea s-o cunoști,
Învață de la stele că ceru-i numai oști.
Învață de la greieri când umerii ți-s grei
Și du-te la furnică să vezi povara ei.
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Liviu Ceclan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Traian Dorz despre tăcere, adresa este: