Dragii mei dragi. Știu că sunteți. Știu că iubiți florile. Și, fără gând rău, le rupeți uneori și le dăruiți. Poeții sunt aidoma acestor flori. Și smulgerea din cerul lor îi doare.
Traian Vasilcău în Literatura și Arta (2017)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precuvântare
Doamne,-așa de răi suntem
Că nici nu ne mai vedem,
Nici la chip și nici la cer
Nu ne mai vedem defel,
N-avem rană de mister,
Numai boală de stingher,
Doamne!
Doamne, așa de morți suntem
Că nici nu ne căutăm,
Cu flori nu ne sărutăm,
Din Cuvânt, râzând, plecăm,
Afară din noi Te dăm
Și avan Te lăudăm,
Doamne!
poezie de Traian Vasilcău din Când s-au fost spus Îngerii (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Plopul s-a-nveșnicit, dar pentru cine?
Crinul a viscolit, dar pentru cine?
Steaua a înflorit, dar pentru cine,
Când casa e pustie fără Tine?
-------------------------------------------
Tăcerile rodesc doar pentru Tine,
Luminile doinesc doar pentru Tine
Și-amurguri moștenesc doar pentru Tine
Când crucea mea e răstignită-n Tine
Și să mă urc spre ea mă tem de mine.
poezie de Traian Vasilcău din Când s-au fost spus Îngerii (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbei
Ca mâine o să fim strămoși,
Nu zic: bătrâni, nu sună bine.
Și pregăti-ne-om de plecare
În straie noi, cum se cuvine.
Ca mâine-o să zâmbim la cer
Cu inima evlavioasă
Și toți, strămoși lângă strămoși,
Cântând, ne-om reîntoarce-acasă.
Ca mâine, bravi strămoși la porți
Ne-o găsi moartea, frații mei
Și vrând să-ngâne-o rugăciune,
Gura va naște porumbei.
Ca mâine zice-ne-om: strămoși,
Noi înșine strămoși ne-om fi,
Dar dacă-om avea steag Iubirea
Și de sub flori om trilui!
poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de vânt
(Mamei)
De când te-ai dus în veșnicie
Am devenit mai întristat.
Îmi vine-n ospeție vântul
Și-mi șterge chipul lăcrimat.
A înflorit durerea-n mine
Și am crescut ca un nebun,
Care bea-nsingurarea lumii
Și plânge-n plopii din cătun.
Cu frunzele se ia la ceartă,
Nu are leac s-a lămurit
Și-n orice an când moare toamna
E necăjit că n-a murit!
De când te-ai dus sunt disperare,
Cântec de vânt, apus de zi...
Ninge în mine cu uitare
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău din facebook, 2019
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la flori, dar cu o relevanță mică.
Celor de-au ajuns Cer
În amintirea lui Boris Vieru
De Ea nu vei putea nicicând fugi,
Cum n-ai să poți fugi nicicând de tine.
Aceasta-i Dragostea, ce va hrăni
Uscatul trunchi, să-nvie din suspine!
Și-atunci copacul care-o înflori
În al tău suflet - oază de Lumină,
Rodi-va taine în a șaptea zi,
Să le culeagă Dumnezeu la cină.
Și să le dea, în semn de Biruință,
Celor de-au ajuns Cer, prin Suferință!
Traian Vasilcău (30 martie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concert
Pentru Eduard Dopireac
Trăiește-n lume un harfist,
Cântând pentru oricare floare.
Neîncetată sărbătoare
E-atunci, cînd zi de-odihnă n-are
Și pe-alții fericind, nu-i trist.
Vă-nchipuiți? Un larg de zare,
Sub care cîntă un harfist
Și-n fața lui numai cicoare,
Numai narcise zâmbitoare,
Stând în genunchi pentr-un Artist!
Li-i trecerea netrecătoare
Și la sfârșitul optimist
Li-i plata o înmiresmare
Și-n ea-l îmbracă, uimitoare,
Să nu le uite-al lor harfist!
poezie de Traian Vasilcău (30 martie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arta iertării
Sub cerul unde liniștea m-așteaptă
Cu crini în mâini, spre care n-am mai mers,
Ce mare e femeia care iartă
Un om de neiertat în Univers?!
M-am fost crezut oracolul stihiei
Și împăratul clipei, mai ales,
Și-adeseaavocatul Veșniciei
Și-abia acum, târziu, am înțeles
Că toatele-s în van de nu-i durerea
Primordialul schit, spre care-n zori
Cuvântul meu a-ncendiat tăcerea
Și-a-ngenuncheat în fața unei flori,
Care e Ea, a lumii mele soartă,
O sfântă-n amintirea de neșters.
Ce taină e femeia care iartă
Un om de neiertat în Univers?!
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (2016)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rană și Leac
Ca ochii tăi ispită nu-i mai mare.
Vrăjmașa pălmuire e un fleac.
Cândva m-ai sărutat și-acum mă doare.
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.
La telefon te caut totdeauna,
Sună inexistent de-un sfert de veac.
Bolesc de al tău chip, o știe luna,
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.
Și aș zbura la ceruri, să se vadă
Ce grea este ispita-n care zac!
Ieri, când mă-mbrățișai, eram zăpadă.
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.
Un leac ce vindecă orice-ntristare!,
Orice singurătate din iatac.
Azi știu: cine te vede---dă în floare.
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (29 martie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Traian Vasilcău despre flori, adresa este: