Timp de uitare
Uităm să fim buni,
Uităm să fim veșnici,
Uităm să fim fericiți,
Uităm să fim liberi,
Uităm să fim oameni,
Uităm să fim uitare,
Tăceri nemuritoare,
Uităm să fim noi.
Uităm să fim!
poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Inundă spațiul bărcile din cer,
Privirile-mi tăcerii sunt ecou,
Prin altă limbă veche îmi port pașii,
Mai caligrafiind un cântec nou.
Timp nu a mai rămas decât în cerbi,
Clipele lor răstoarnă-n curți piane
Și ochii mei Manoli, Manoli străvechi
Rămân în căutări de Ane, Ane...
poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirarea mirării
La iarnă, mulți dintre noi
Vom fi coperiți cu Tăcere pe străzi.
Unii doar până la cuvântul Iubire,
Unii doar până la cuvântul Îmbrățișare,
Unii doar până la cuvântul Sărut,
Unii doar până la cuvântul Uitare, sărmanii de ei.
La iarnă, un tânăr cu chip de nemaivăzută lumină
Se va apropia de mine și cu ochii sufletului, foarte atent,
Mă va citi.
---Zăpada aceasta, va zice el, prea mirat, cândva, într-un veac
Îndepărtat, mi-a fost tată!
Va zice și mă va duce acasă la el,
Unde va fi primăvară.
Unde brațele mele vor înmuguri,
Uitând de-ale Tăcerii ninsori.
poezie de Traian Vasilcău (21 august 2018, în vis)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
M-a năvălit pustia și-am tăcut.
M-a îmblânzit durerea și-avui parte
De drama dramei celor șapte arte
Și de tot ceru-n care am căzut.
M-au invadat armatele de ierbi,
Pus la perete, rob al resemnării
N-am acceptat să fiu pentru imberbi
Și nici pentru poporul disperării
Din care-am fost ivit, să-i pot scri plânsul,
Pân-fiii lui m-au izgonit dintr-însul.
poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (8 septembrie 2003)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Plopul s-a-nveșnicit, dar pentru cine?
Crinul a viscolit, dar pentru cine?
Steaua a înflorit, dar pentru cine,
Când casa e pustie fără Tine?
-------------------------------------------
Tăcerile rodesc doar pentru Tine,
Luminile doinesc doar pentru Tine
Și-amurguri moștenesc doar pentru Tine
Când crucea mea e răstignită-n Tine
Și să mă urc spre ea mă tem de mine.
poezie de Traian Vasilcău din Când s-au fost spus Îngerii (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Când mă va vizita pustia,
Am să observ, bătrân cocor,
Că n-am vecie să-ți spun: zare,
N-am vreo mirare să-ți spun: nor.
Dacă-aș fi Dumnezeu, din lacrimi
Mi te-aș crea din nou să vii
Prin crângul vieții mele-apuse,
Ducând în palme ciocârlii.
Maică-a tristeților din mine,
Se face-n lucruri tot mai frig.
Să tac nu mai găsesc cuvinte
Și n-am tăceri să te mai strig!
poezie de Traian Vasilcău din facebook, 2019
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la tăcere, dar cu o relevanță mică.
Arta iertării
Sub cerul unde liniștea m-așteaptă
Cu crini în mâini, spre care n-am mai mers,
Ce mare e femeia care iartă
Un om de neiertat în Univers?!
M-am fost crezut oracolul stihiei
Și împăratul clipei, mai ales,
Și-adeseaavocatul Veșniciei
Și-abia acum, târziu, am înțeles
Că toatele-s în van de nu-i durerea
Primordialul schit, spre care-n zori
Cuvântul meu a-ncendiat tăcerea
Și-a-ngenuncheat în fața unei flori,
Care e Ea, a lumii mele soartă,
O sfântă-n amintirea de neșters.
Ce taină e femeia care iartă
Un om de neiertat în Univers?!
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (2016)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Traian Vasilcău@tăcere? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Traian Vasilcău despre tăcere, adresa este:
