Transilvania şi sat

Chemarea la creaţie a clasei ţărăneşti şi punerea acesteia în contact cu aristocraţia este opera "Junimii" în general şi a lui Titu Maiorescu în particular, acesta fiind el însuşi, în fond, descendent de ţărani ardeleni.

George Călinescu în Istoria literaturii române (capitolul XII -Junimea)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşbuc

Ne-a scris balade şi idile
În graiul lui de ardelean
Cu versuri şi rime abile
Suflet din suflet de ţăran.

madrigal de David Boia (13 aprilie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardealul, starea mea de spirit

Ardealul, starea mea de spirit
Cu care mă gândesc la ţară,
De parc-aş respira lumină
Şi existenţă milenară.

La orice pas îţi râde-o floare,
Sub orice pas e un mormânt,
Ardealul întregind o roată
Sub care Horia s-a frânt.

Aud un clopot sus pe-o cruce,
Bătând cu limba-n ideal,
Ca-ntr-o Duminică a ţării
Vin la biserică-n Ardeal.

poezie celebră de Marin Sorescu din Poezii alese de cenzură (1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Budapesta

Adulată prin Ardeal,
E în lume-o capitală,
Ce e şi WC rural,
Şi la animale... boală...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castel părăsit, castel bântuit, castel cu vedenii. Imaginaţiile vii şi arzătoare l-au populat curând cu fantome, acolo se ivesc strigoi, iar duhurile se întorc la ceasuri de noapte. Tot aşa se petrec lucrurile în unele ţinuturi superstiţioase ale Europei, iar printre ele Transilvania poate năzui la un loc de frunte. De altfel, cum s-ar fi putut rupe satul Vereşti cu credinţele supranaturale?

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre crestele deluroase scunde, prelungite şi cu văi serpentiforme ale Câmpiei Transilvaniei, la 4 km. de Miceştii de Câmpie, pe o pantă domoală cu înclinare sud-vestică a satului Visuia, stăruie o mică dar atrăgătoare, îmbietoare şi purificatoare mănăstire greco-catolică, ce poartă Hramul Naşterii Maicii Domnului.

Livius Gubesch în Viaţa creştină
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rezumat, proiectul cuprindea: pentru Ardeal, povestea lui Ion Glanetaşu, fireşte, lărgită până să ofere o frescă a vieţii româneşti din provincia aceasta; pentru vechiul regat - pământul fiind o problemă socială, deci o luptă între cei puţini, care posedă pământul, şi cei mulţi, care îl muncesc - romanul va fi o răscoală ţărănească, evident, prezentată aşa încât să ofere un tablou cât mai vast al contrastului dintre ţară şi oraşe; pentru Basarabia, deposedarea românilor de pământ prin colonizarea aici de neamuri străine şi mutarea românilor băştinaşi în alte părţi ale marelui imperiu rusesc.

Liviu Rebreanu în Opinii personale despre romanul Răscoala
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acoperişurile din vechile sate saxone din Transilvania sunt o parte integrantă a peisajului şi o sursă constantă de încântare şi inspiraţie pentru mine şi mulţi alţii.

citat din Prinţul Charles al Marii Britanii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Vereşti, ca şi în toată această parte a Transilvaniei, nu se vorbeşte nici germana, nici maghiara, ci româna – până şi printre cele câteva sălaşe de ţigani, stabili mai degrabă decât nomazi, prin feluritele sate ale comitatului. Aceşti străini adoptă limba ţinutului, aşa cum îi împrumută şi religia. Cu colibele lor, barăci cu acoperiş ţuguiat, cu legiunile lor de copii, cei din Vereşti alcătuiesc – sub autoritatea unui bulibaşă – un fel de mic clan, deosebit prin obiceiuri şi traiul regulat de cele ale neamurilor rătăcind de-a lungul Europei. Au adoptat până şi ritul ortodox, supunându-se religiei creştinilor în mijlocul cărora s-au oploşit. Într-adevăr, Vereştii au drept căpetenie religioasă un popă stabilit la Vulcan şi care deserveşte cele două sate, despărţite doar printr-o jumătate de milă.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

..
La poala crucii e Maria,
Si-n chipul ei, nespus de trist,
A zugravit un chin salbatic
Penelul mester de artist.
Ea-si frange mainile si geme,
In gandul ei a-ncremenit:
Nu dumnezeul, care-nvie,
Copilul ei, care-a murit.
O vad si ma intreb, pe ganduri,
De rostul nepatrunsei firi:
De ce si chinul unei mame
E-n pretul unei mantuiri?
O vad si simt in suflet patimi
Din traiul nostru masurat,
Toti rastignitii mici ai sortii
Pe rand, in minte, mi s-abat...
Si stau pierdut... In jur de mine
Se schimb-al oamenilor val...
...............

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul din Ardeal

Într-un sătuc uitat de lume din Ardeal
Mi-am petrecut cândva copilăria,
Acolo, telefoanele nu au semnal
Şi cerul prinde-n braţe strâns câmpia.

La nord curgea şoptit un râu molatic
Atins de sălcii în răsărit de soare
Şi mai la nord, un crâng aşa sălbatic
Cu lupi, cu cerbi şi blânde căprioare.

Erau doar două uliţe în sat,
Le străbăteam de zece ori pe zi,
Pe ele, doi cocoşi şi azi se bat,
Iar noi nu mai suntem de mult copii.

Ne hârjoneam râzând printre castani
Dar timpul veselia a apucat să fure,
De-atuncea au trecut atâţia ani,
Nu mai există astăzi nici pădure.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelica Ioanovici din Moneda spre vise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triptic la Marea Unire

I. Basarabia, 9 aprilie 1918

Ne-au dărâmat lăcaşele cu tunul
ne-au vânturat în cele patru zări
tribunii noştri, unul câte unul
i-au răstignit în jug de lumânări
Procesiuni prin stepa asiată
familii smulse-n zori din aşternut
vechi pământeni ce-au stăpânit odată
mânaţi de patul puştii şi de cnut
E sfârtecată harta cu hangerul
un râu secat ne minte în zadar
pământu-i rupt, dar oglindeşte cerul
adevărata piatră de hotar
Aici, prin vreme, totul îi acuză
nu-i mai îndură nimeni pe procleţi
nici clopotul, nici azima din spuză
nici bourul din stema cu peceţi
Şi-i mai acuză datina ce cântă
la vicleim, la nunţi şi-ngropăciuni

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel la origini

În sătucul ardelean
Am sorbit lumina lumii,
Ma-m hrănit la pieptul mumii
Până a trecut un an.

Am zburat în sus ca şoimii,
La origini sunt ţăran
Din sătucul ardelean
Ce-am sorbit lumina lumii,

Dar la împlinirea vremii
M-am trezit că-s orăşean,
Ce în freamătul mulţimii
Port în suflet un alean

De sătucul ardelean...

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oveştene

Plaiurile ardelene
mi-au ţesut copilăria
cu izvoare şi cu flori
cu oiţe şi cu stele
ce te-mbie adeseori
în cuvinte
printre ele
Dealul Blaghii
parcă-l văd

surâzând în depărtare
Valea Târgului alături
cât de scumpă faţă are
înspre sat
mai jos din stânga
Oveştene ne surâde
şi clipind din ochi uşor
ne îndeamnă
ne îmbie
să urcăm pe un răzor

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 noiembrie 2009)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardealul - ploaie de stele

Cântecul frunzei
în zbor peste ape-i
Ardealul
şuvoiul acesta de stele
ploaie
pe drumuri de munte
cu floarea de colţ
cu stânci
şi cu paşi
acelaşi
să nu mai rămâi
Ardealul
e cântecul apei
ce cade-n cascadă
e mersul pe ape
pe Someş şi Mureş
când ploaia se varsă
din ochi în priviri
pe frunze
pe mână

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid (29 martie 2013)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lancea lui Horea

În toate grădinile ţării e o floare
Cu lujer discret şi trăind anonim
În vremi de răscruce sau de tulburare
Noi lancea lui Horea pe ea o numim.

Acelora care falsifică acte
Şi Ţara Română sub talpă o vor
Noi nu le servim argumente abstracte
Dar poate de lancea lui Horea le e dor.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

La orice primejdii, la orice dezastre
Când duşmanii vor să ne lege în frâu
Al nostru e dreptul şi al naţiei noastre
Să mergem cu lancea lui Horea la brâu.

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăii

Noi n-o să ne-nţelegem niciodată
şi casă bună n-am făcut prin ani
căci mâna voastră veşnic e pătată
de sângele românilor sărmani
Trufaşi, şi cruzi, şi fără de măsură
nici fiarele pădurii nu-s ca voi
cu ochii tulburi, injectaţi de ură
visând la un mileniu de noroi

"Să piară-n veci valahilor sămânţa
sunt mult prea vechi şi prea s-au înmulţit
din Cluj la Satu Mare şi Săpânţa
auzi doar graiul lor nesuferit!
Afară cu valahii! Sau la moarte
exterminaţi-i până nu-i târziu
mutaţi-le hotarul mai departe
pe-aici să nu rămână unul viu!"

Şi aţi trecut la fapte glorioase
dar simpla crimă nu era de-ajuns

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogata de Jos - Ogrădeasa şi Zgleamăn

mă strecor şi eu
printre
ciuperci de lumină
cu picuri de apă de la Ogrădeasa
uneori
din Zgleamăn venind
de pe
cumpăna norilor
când aripile-şi desfac
dinspre Dosul Răcii
spre Măgura Vadului plutind pe
degetele vântului
semănând răcoarea şi
surâsul de iarbă bine primit

ni se
face o floare
Bogata
Bogata de Jos
satul acesta-surâs

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (3 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De istorie-s bolnav

Dumnezeu se mută azi la ţară
raiul cred că-i un spital
gata-i orice clipă să mă doară
dacă n-am alături cerul din Ardeal

Raiul cred că-i un spital
peticită-i soarta vai cu răni
hai să tragem moartea lângă mal
şi să trecem peste alte vămi

Peticită-i soarta doar cu răni
gata-i orice clipă să mă doară
hai istorie mai dă-mi
Dumnezeu se mută azi la ţară

Raiul cred că-i un spital
iar viaţa un salt mortal

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 ianuarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogata de Jos - flori în Coastă

Fermecat de gingăşia
Florilor de primăvară
Îmi văd iar copilăria
Trăită demult la ţară

Îmi văd satul meu natal
Cum în soare străluceşte
Şi eu cum urcam pe deal
În pădurea unde creşte

Jioreaua cea albastră
Chiar şi breavănul apoi
Căci Bogata e a noastră
Şi în soare şi în ploi

Vai cu câtă gingăşie
Jiorelele-şi scăldau
A lor floare-n armonie
Privirea de mi-o furau

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (31 martie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!