Citate despre Transilvania și stânci
citate despre Transilvania și stânci (inclusiv în versuri).
Pe sterpul Podiș Orgal nu se afla nici un mănunchi de copaci. Doar ici colo niște tufe lipite de pământ, care nu ofereau pic de adăpost împotriva frigului nocturn. Stânci câte pofteai, unele pe jumătate îngropate, altele abia în echilibru și cărora un brânci le-ar fi ajuns pentru a se rostogoli până în brădet. De fapt, singura plantă care creștea din belșug pe solul pietros era un scaiete gros, numit "spin rusesc", ale cărui semințe, zise Elisee Reclus, au fost aduse în coame de caii moscoviți "drept darul pe care rușii l-au făcut transilvănenilor în cinstea unei vesele cucerii."
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Transilvania și stânci, dar cu o relevanță mică.
Oriîncotro te-i uita, vezi colori felurite ca un întins curcubeu, și tabloul cel mai încântător farmecă vederea. Stânci prăpăstioase, munți uriași, a căror vârfuri mângâie norii, păduri întunecoase, lunci înverzite, livezi mirositoare, văi răcoroase, gârle a căror limpede apă lin curge printre câmpiile înflorite, pâraie repezi, care mugind groaznic se prăvălesc în cataracte printre acele amenințătoare stânci de piatră, care plac vederii și o spăimântează totdeodată. Apoi, în tot locul, dai de râuri mari, cu nume armonioase, a căror unde port aurul. În pântecele acestor munți zac comorile minerale cele mai bogate și mai felurite din Europa: sarea, fierul, argintul, arama, plumbul, mercurul, zincul, antimoniul, arsenicul, cobaltul, tuteaua, teluriul și, în sfârșit, metalul cel mai îmbelșugat decât toate, aurul, pe care îl vezi strălucind până și prin noroiul drumurilor. Astfel este țara Ardealului.
Nicolae Bălcescu în Românii supt Mihai-Voevod Viteazul
Adăugat de Gheorghe Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ardealul - Bijuteria României
Cetatea aceasta dintre munți
Ne spune povești cu izvoare
Oricine ai fi să poți să asculți
Istoria sacră din depărtare
Ardealul aici e o cetate
Cu râuri și dealuri cu munți și povești
Cu schimburi de ochi până departe
Cu șoapte și raze atent de privești
Pe râuri de ochi aleargă mașini
Și totul aici e un picur de rouă
De chipuri senine oamenii-s plini
Când soarele arde când ninge ori plouă
Văzut de Bălcescu Ardealul e-un zid
De munți și miresme de șoapte și dor
O ușă pe care cei de aici o deschid
Cetate și perlă pentru popor
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (5 octombrie 2012)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta, iubită Românie...
Sunt ani și ani iubită Românie,
De când românii toți s-au adunat,
La Alba și-n deplină armonie,
Îmbrățișați în horă au intrat.
Cu bucurie "La Mulți Ani" îți cântă,
Poporul din Ardeal și de pe Prut,
Iar eu mă-nclin cu drag măicuță sfântă
Și glia strămoșească o sărut.
Veniți cu toți la hora înfrățirii,
Uniți să fim din nou ca și atunci,
Când un Mihai a rupt lanțu-nrobirii
Și-am devenit mai tari ca niște stânci.
Deși de-o vreme ploi de răutate,
Ne-au împroșcat cu-al șarpelui venin
Privându-ne de orice libertate
Și-n inimi au lăsat numai suspin.
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ardealul
Fiii tăi își blestemară ziua nașterii, amară
întuneric și rușine, cazne grele și omor
și ca turme fulgerate din senin se-nspăimântară
prigoniți de-un înger negru tocmai pe moșia lor
s-au lipit de stânci și codri, și în mlaștini se-adânciră
și-au durat colibe-n râpe, tot prin peșteri au cinat
se hrăneau cu rouruscă, mânătărci și calomfiră
peștele le-a fost tainul, jirul, trudnicul vânat
Fluvii tragice brăzdară chipul tău ca de icoană
ai trăit fără prihană un mileniu greu, de iad
te-au secătuit de vlagă, ți-au supt sângele din rană
ți-au smuls vintrele de aur, grâul, munții verzi de brad
tu aveai aici cutume, ei doar acte mincinoase
dreptul tău era vecia, traiul demn și înțelept
în adâncul tău prinsese rădăcini un cer de oase
ei le-au profanat cu ura și cu lipsa lor de drept
Aveai sanctuare dace, temple și mulțimi de castre
mii de pietre funerare și inscripții vechi de rit
în întreg acest tezaur al eternității noastre
ei au răsucit cu poftă plugul lor cel ruginit
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din 101 poezii * 101 bijuterii
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ardealul - ploaie de stele
Cântecul frunzei
în zbor peste ape-i
Ardealul
șuvoiul acesta de stele
ploaie
pe drumuri de munte
cu floarea de colț
cu stânci
și cu pași
același
să nu mai rămâi
Ardealul
e cântecul apei
ce cade-n cascadă
e mersul pe ape
pe Someș și Mureș
când ploaia se varsă
din ochi în priviri
pe frunze
pe mână
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid (29 martie 2013)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara-n rostul ei reîntregit
E-un veac de când la Alba, în Ardeal,
Străbunii-au împlinit un ideal
Și-au ostoit un dor de toți râvnit,
Cu țara-n rostul ei reîntregit.
Pe roata vremurilor umilit,
Piept lânga piept, ca stânca neclintit,
Un neam ce n-a uitat călăii lui,
Dar bun la suflet cum un altul nu-i,
Înfăptuita-n miez de munți Carpați,
Unirea sfântă-a fratelui cu frați.
Sub steagul mândrei noastre Românii,
Pe sub un cer cu glas de ciocârlii,
Cât ochi cuprind și dincolo de zare,
E țara mea unită-ntre hotare.
Scăpată de al zeilor blestem,
Găsindu-și ca pe-al Ariadnei ghem
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu (decembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ardealul-Bijuteria României
Cetatea aceasta dintre munți
Ne spune povești cu izvoare
Oricine ai fi să poți să asculți
Istoria sacră din depărtare
Ardealul aici e o cetate
Cu râuri și dealuri cu munți și povești
Cu schimburi de ochi până departe
Cu șoapte și raze atent de privești
Pe râuri de ochi aleargă mașini
Și totul aici e un picur de rouă
De chipuri senine oamenii-s plini
Când soarele arde când ninge ori plouă
Văzut de Bălcescu Ardealul e-un zid
De munți și miresme de șoapte și dor
O ușă pe care cei de aici o deschid
Cetate și perlă pentru popor
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid (2014)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prutul
Foiuleană verde-verde
Printre brazi și stânci se vede
Firicel de apă vie
Ce se lasă spre câmpie,
Curge, curge-ncetișor,
Străbătând ușor, ușor
Plaiul legănat de dor,
Dinspre nord spre largul zării,
Plaiul nostru dat uitării,
Aripa de est a ȚĂRII.
Toporași și viorele,
Scapă-ne, Doamne, de rele,
Că de trei sute de ani
Am fost vânați de dușmani,
Când de turci și când de ruși
Până-n '92, acuși.
Dă-ne, Doamne, pe pământ
Libertate și cuvânt
Cum era cu Ștefan Sfânt.
Ia-ne zilele amare
[...] Citește tot
poezie de Tatian Miuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce plângi mamă? (baladă, în memoria celei ce mi-a dat viață)
De vei citi aceste versuri,
Vei înțelege foarte mult,
Vei ști că dragostea de mamă,
E prea puțin, un... cult.
Când îți văd privirea tristă
Și pleoapele-n lăcrimate,
Simt că inima-mi plesnește
Și deodată nu-mi mai bate.
Să-mi revin mă uit la soare,
Îmi șterg fruntea și obrazul
Și-ncercând să-ți fur o vorbă
Te-ntreb mamă: -Ce-i necazul?
Tu te-ntorci, privind spre mine,
Îți stergi ochii cu năframa
Și c-o voce tremurândă
Spui zîmbind: -Mânca-te-ar mama!
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Transilvania și stânci, adresa este: