Tudor Arghezi despre prezent

Din taine

O altă taină, limba, nu ştie cum răsare
Şi cum se zămisleşte după ţinut şi soare,
Mai limpede, mai aspră, mai posacă.
De ce nu poate gândul, ascuns în el, să tacă?
Făptura ei de aer dă floare de lumină
Şi are, ca porumbul şi volvora, tulpină.
Tăgăduie, ca mintea şi trup şi căpătâi.
Într-adevăr pribeagă, ce-a fost întâi şi-ntâi.
El, omul? el, cuvântul? că limbile-au rămas
Să glăsuiască minţii, din cărţi, şi fără glas.
Făptură de cuvinte, din grai sunat şi mută,
Nu are, cercetată, plămada cunoscută.
E înger, e mireasma atât de uşoară
Că fără vânt nici aripi, de cum se iscă zboară?
Sileşte-te mai tare, iubite gramatic,
Să-mi spui, că, până astăzi, tu nu mi-ai spus nimic.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai sus

Astâmpărată foamea şi ispăşită truda,
Un neastâmpăr altul îţi înteţise ciuda.
Simţindu-şi isteţimea, năvalnică să-nveţe,
Ea se-ncepea-ntristată şi se sfârşea-n tristeţe.
Umblai să ştii ce tace şi ce nu se arată,
Aproape-nchipuite prin ceaţă câteodată.
Răzbirea la lumină nu-ţi mai era de-ajuns,
După ce-ai stat ca lupii şi iepurii ascuns.
Râvneai mai sus cu mintea decât era datoare
Zvâcnirea unei schiţe, făcută de-ncercare.
Te tulbura năluca trecând, ţi-era urât
Ca unui fără vlagă oştean posomorât.
În liniştea făpturii erai neliniştit,
Uitându-te cocorii că zboară-n asfinţit.
Deşi trezit şi slobod, te frământai că ţi-s
Şi zilele-ncâlcite în restul unui vis.
De altfel, mărginirea-n vremelnica durată
Îţi e de-atunci rămasă şi astăzi măsurată.
O zi erai mai ager şi alta mai amar:
Aveai otravă-n tine, de-atunci, de cărturar.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!