Valeria Mahok despre foc

Poezia este graiul patetic al sufletului, focul lui interior, care se stinge în cuvinte şi îşi reaprinde flacăra în inima fiecărui cititor.

Valeria Mahok (10 mai 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul iubirii nu se stinge cu vin, dar se îneacă în el.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansuri vechi -
focul sfidează gerul,
Iepuri speriaţi.

haiku de Valeria Mahok (23 decembrie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă flacăra spiritului românesc arde pentru cultura poporului său, înseamnă că suntem foarte bogaţi.

Valeria Mahok (decembrie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul amintirilor încălzeşte deseori sufletul omenesc, dar nu-i pot arde niciodată înălţimile spiritului.

citat din Valeria Mahok (15 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este graiul patetic al sufletului, focul lui interior, care înfloreşte în buchete de cuvinte alese, ce caută veşnic steaua eternităţii.

Valeria Mahok (30 martie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rucsacul fericirii...

Mi-am pus cerceii toamnei la urechi,
Sufletul pe strune vioaie de chitară,
Paşii i-am purtat pe dealuri ruginii,
Focul setei pe maluri abrupte de izvoare,
În băi de lună plină şi de soare.
Şi am băut cu poftă din cupa fericirii
Vinul răsfăţului rămas din iarnă în vară,
Sub cerul înstelat de amintiri,
Ca niciodată florile lor să nu moară,
Niciodată, rucsacul fericirii mele să nu piară.
Niciodată.

poezie de Valeria Mahok (27 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluieraş de soc...

Fluieraş de soc,
Cântă-mi iar cu foc,
Ca să am noroc,
Să stea Luna în loc,
Cu a ei mirare,
Când doineşti sub soare,
Dis de dimineaţă,
Cu roua pe faţă,
Sub stejari bătrăni
Lacrimi şi suspini,
Printre flori de câmp,
Amintiri în timp...
Adunate în doine,
Codrii să răsune
Inima să-mi salte
De dor fără frâne.

Doină cântec de jale şi dor,
Flacăra românilor
Pe plaiuri străbune,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (30 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai şti...

Dacă ai şti, cât te-am iubit,
Ai crăpa urlând de durere.
Dacă ai şti,
Că pentru mine te-am dorit,
Tot restul zilelor mele.

Dacă ai şti, câte lacrimi fierbinţi,
Ţi-au chemat chipul printre umede şoapte
Dorind să te am lângă mine,
Ai crăpa urlând de durere,
Şi ai fugii ca nebunul în noapte,
Simţind focul iubirii din ele.

Dacă ai şti, că pentru fericirea ta
Am renunţat la tine,
Căci nu erai numai al meu.
Dacă ai şti, că în inima mea,
Ai avut rang de Zeu,
Ai crăpa urlând de durerea
Ce-am simţit-o la despărţirea noastră

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (17 noiembrie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi trebuie decât o singură minune...

Nu-mi trebuie şampanii, ca să-mi descânţi iubirea,
Care se îneacă deseori în ea, la braţ cu amăgirea,
Nu-mi trebuie vorbe premeditate,
De Casanova ce le ştie pe toate,
Cu pretenţii scumpe sau deocheate,
Vreau frumuseţea modestă a unui câmp de flori,
Sub cer albastru, ca ochii tăi senini, fără de nori...
Şi apă rece de izvor,
Ca să-mi astâmpăr inima şi glasul,
Când focul lor revarsă iubire pe alături,
Înundându-mi patetic simţirea.

Nu-mi trebuie mătăsuri scumpe,
Pe care trupul să mi-l dezmierd alene,
Ca o divă plină de interese...
Ci doar un pat de flori
Şi tu să-mi fii alături, lângă mine,
Sub bolta nopţii înflorată de stele,
Iar Aria fericirii să ne surprindă,
Să ne mângâie, să ne dezmierde,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (7 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mă înconjoară visele, târziu în noapte,
Aşa cum stelele ard divin în focul lor nestins,
Apoi roiesc, spre a sfârşitului destin,
În alte vieţi, în altă parte...
Câte caractere, câte enigme nedesluşite,
Câte fantomatice figuri şi definiţii
despre tot şi toate...
Mai mult sau mai puţin dovedite sau răstălmăcite,
În frământări neîntâmplătoare de noapte.

poezie de Valeria Mahok (16 ianuarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rucsacul fericirii...

Mi-am pus cerceii toamnei la ureche,
Sufletul pe strune vioaie de chitară,
Paşii i-am purtat pe dealuri ruginite,
Focul setei pe maluri abrupte de izvoare,
În băi de lună plină şi de soare.
Şi am băut cu poftă din cupa fericirii
Vinul răsfăţului rămas din iarnă până în vară,
Sub cerul înstelat de amintiri,
Ca niciodată florile lor să nu moară,
Niciodată, rucsacul fericirii mele să nu piară,
Niciodată.

poezie de Valeria Mahok (27 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul lumii?

Păsările cerului
S-au rărit şi au răguşit.
Apele, în furia lor nebună
Rup totul în cale,
Şi furia cerului s-a dezlănţuit.
Hainele vii ale naturii,
Pe nesimţite,
Îşi schimbă culoarea în gri.
Soarele nemulţumit topeşte
Minţi sclipitoare,
Răutatea e în floare,
Poluări alese
Oamenii au îmbolnăvit.
Limbile amestecate
Nu se mai înţeleg,
Chiar şi animalele au înnebunit.

Ce e cu tine, lume?
Te-apropii de sfărşit?
Doamne! Ne-ai dat viaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (19 iunie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţă de lumină...

Pe lângă brazii încărunţiţi,
În gerul de afară,
Trec mută, ca o moartă vie,
Printre ecouri vesele, divine,
Poveşti de vis, ce-au fost odinioară
Şi inima înfierbântă la oricine.

Vise dospite sub clarul viu de lună,
În sărutări ţinute strâns de mână,
Nopţi albe minunat pierdute,
În focuri de iubire învăluite,
Când stelele îmi împleteau cunună,
Dulce visare, langă marea furtună.

Tinereţea şi-a spus atunci cuvântul
Şi-a amprentat intens orice chemare,
Regretele dormeau nevinovate în faşă...
Instinctiv, ştiau, că nu-şi vor pierde rândul,
Pe drumul iertăciunilor,
Îngenunchiate la marile altare.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (14 ianuarie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţă de lumină...

Pe lângă brazii încărunţiţi,
În gerul de afară,
Trec mută, ca o moartă vie,
Printre ecouri vesele, divine,
Poveşti de vis, ce-au fost odinioară
Şi inima înfierbântă la oricine.

Vise dospite sub clarul viu de lună,
În sărutări ţinute strâns de mână,
Nopţi albe minunat pierdute,
În focuri de iubire -nvăluite,
Când stelele îmi împleteau cunună
Dulce visare, lângă marea furtună.

Tinereţea şi-a spus atunci cuvântul,
Şi-a amprentat intens orice chemare,
Regretele dormeau nevinovate în faşă...
Instinctiv, ştiau, că nu vor pierde rândul,
Pe drumul iertăciunilor,
Îngenunchiate la marile altare.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (14 ianuarie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, om frumos...

Mi-e dor de dorul tău de mine,
Nu cel de acum, de cel ce-a fost odată,
Când gura îţi rostea numai cuvinte tandre,
Ce inima-ţi simţea cu adevărat,
Iar dragostea-ţi era înflăcărată.
Un Romeo îndrăgostit erai din poartă.

Mi-e dor de doruL meu de tine,
Nu cel de acum, certat cu timpul nou,
De cel ce-a fost o dată de simţuri sufocat,
Când sărutările fără nesaţ mă înfiorau
Şi inima în pieptul meu bătea s-o spargă.
O Julietă eram, înflăcărată toată de iubire.

Mi-e dor de îmbrăţişările curate,
Ce nu credeam că vor pieri vreodată,
Mi-e dor de cerul înstelat privit din iarba înaltă
Şi de concertul greierilor fascinant,
(când urşii rătăciţi aproape ne gâdilau în talpă)
Când Luna curioasă ne însoţea discretă.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (3 decembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva

Sub o salcie bătrână
Cu pletele lungi în vânt
Curge un râuşor de munte
Amintiri cu el purtând,
Peste pietre şlefuite
De valuri unse de vânt.

Pe-o bancuţă învechită
Şi-o măsuţă tot la fel,
Lovite de râul rece
Ca sărutul unei ierni
Îmi şopteai cuvinte alese,
Ca florilor de pe cer.

Naşă ne-a fost Luna plină,
Martori ochii curioşi
Şi nuntaşi tot păsăretul
Din frunzişul cel stufos,
Când ne alintam duios
Uitând cum se scurge timpul.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (6 mai 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuget târziu

Am dedus că viaţa pâmânteană ar deveni o adevărată peliculă divină,
dacă oamenii nu s-ar speti să o aglomereze cu viitoare religve materiale,
ci s-ar înfrupta mai des din bucătăria frumuseţii ei spirituale,
care prin legile înţelepte va înflori sănătatea, fericirea şi pacea sufletească a omenirii.

Am învăţat că nu râvnesc şi să nu imit pe nimeni niciodată, pentru fericirea searbădă a confortului material,
dar să fac tot posibilul să arăt oamenilor din jurul meu cât de aproape şi de sănătoasă este fericirea spirituală,
trebuie doar să o dorească cu adevărat şi să respecte câteva norme elementare de morală,
apoi trăgând linie de fracţie să calculeze cu mintea sufletului câtul dintre fericirea materială şi cea spirituală şi să aleagă.

Am înţeles că nu întâmplător viaţa pământeană are scară de valori,
dacă pe ea nu se coboară măcar o dată în infernul mizeriei morale nu avem cum să râvnim la caracterul frumos al înţelepciunii.

Am dedus că în travaliul vieţii pământene, iubirea umană ridicată mai presus de cea Divină, transformă viaţa oamenilor în episoade dramatice şi poate educative până la sfârşitul ei.

Am înţeles că oricât de ateistă şi nesaturată este stiinţa omenirii, în faţa neputinţei şi a morţii îngenunchiază la picioarele Divinităţii cerându-i cu pioşenie ajutor şi îndurare.

Am dedus că oamenii aţâţaţi de poftele cunoaşterii, dezgroapă barierele enigmelor îngropate de frământările trecutului, eliberând odată cu ele şi blestemele lor.

Am înţeles că energia apei este însetată de sărutul rece al pământului ca plămânii focului de oxigen, ca aripile aerului de libertatea mişcării şi ca omenirea de fericirea supremă, încă umbrită de caprici ispititoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (martie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinde-te în horă, române!

Prinde-te în horă, române!
Prinde-te în horă, române!
Prinde-te în horă, cu mine!
Să cinstim Marea Unire
Şi flacăra ei mare, vie.
Strigă-ţi vorba, strigă-ţi păsul,
Până nu îşi pierde glasul,
Sugrumat de nepăsare,
Sugrumat de nebunie.

Ai luptat pentru mai bine,
Acum, ce este cu tine?
Forfota în ţară îi mare,
Nu-i pe buna ei cărare...
Nu-ţi mai ţine nimeni seama,
Eşti călcat pe cap ca iarba.

Prinde-te în horă, române!
Prinde-te în horă, cu mine!
Ţine-ţi tricolorul bine,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (20 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oxigenează flacăra iubirii, din catedrala sufletului tău, şi nu o lăsa ucisă de răutatea celor interesaţi, să nu regreţi mai târziu după fericirea promisă în anii tinereţii.

Valeria Mahok (30 iunie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!