Valeria Mahok despre moarte

Sfârşitul

Dacă în singurătate
Nici să cugeţi nu mai poţi,
Atunci neîntârziat
Ai să-mparţi apă la morţi.

epigramă de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ţi-e dor de trecut, prezentul e mort...

aforism de Valeria Mahok (14 decembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te bântuie trecutul, prezentul ţi-e aproape mort.

aforism de Valeria Mahok (15 decembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coronavirus -
Modermnismele morţii
ară pământul sorţii.

haiku de Valeria Mahok (23 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este o amintire călătoare, până când lumina îi moare.

Valeria Mahok (26 mai 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţă Haiku

Coronavirus -
Moartea hămesită
seceră tăcerea.

haiku de Valeria Mahok (23 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul frumos nu moare niciodată,
El este univesul celor cu inima curată.

Valeria Mahok (5 aprilie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba trăieşti, dacă societatea te consideră un om mort.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuget târziu

Am dedus că viaţa pâmânteană ar deveni o adevărată peliculă divină,
dacă oamenii nu s-ar speti să o aglomereze cu viitoare religve materiale,
ci s-ar înfrupta mai des din bucătăria frumuseţii ei spirituale,
care prin legile înţelepte va înflori sănătatea, fericirea şi pacea sufletească a omenirii.

Am învăţat că nu râvnesc şi să nu imit pe nimeni niciodată, pentru fericirea searbădă a confortului material,
dar să fac tot posibilul să arăt oamenilor din jurul meu cât de aproape şi de sănătoasă este fericirea spirituală,
trebuie doar să o dorească cu adevărat şi să respecte câteva norme elementare de morală,
apoi trăgând linie de fracţie să calculeze cu mintea sufletului câtul dintre fericirea materială şi cea spirituală şi să aleagă.

Am înţeles că nu întâmplător viaţa pământeană are scară de valori,
dacă pe ea nu se coboară măcar o dată în infernul mizeriei morale nu avem cum să râvnim la caracterul frumos al înţelepciunii.

Am dedus că în travaliul vieţii pământene, iubirea umană ridicată mai presus de cea Divină, transformă viaţa oamenilor în episoade dramatice şi poate educative până la sfârşitul ei.

Am înţeles că oricât de ateistă şi nesaturată este stiinţa omenirii, în faţa neputinţei şi a morţii îngenunchiază la picioarele Divinităţii cerându-i cu pioşenie ajutor şi îndurare.

Am dedus că oamenii aţâţaţi de poftele cunoaşterii, dezgroapă barierele enigmelor îngropate de frământările trecutului, eliberând odată cu ele şi blestemele lor.

Am înţeles că energia apei este însetată de sărutul rece al pământului ca plămânii focului de oxigen, ca aripile aerului de libertatea mişcării şi ca omenirea de fericirea supremă, încă umbrită de caprici ispititoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (martie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa îi o mirare...

În lumea în care m-am născut,
Nicicum din întâmplare,
Zburdă destinele în timp...
Căci viaţa îi o mirare!

Ocean de visuri,
Sub gene lungi de soare,
Veşnice căutări spre noi lămuriri,
Miracole cu semne de întrebare,
Mii de chemări spre înălţare,
Neastâmpărul în veci nu-ţi moare!
Căci viaţa îi o mirare!

poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi moare al spiritului suflet...

Îmi moare al spiritului suflet
Şi-a lui avânt de altădat,
Mă simt pustie şi străină,
De lumea ce am adorat,
În raiul verde al fericirii,
Acum, un vis pustiu şi dărâmat.

Îmi moare al spiritului suflet,
Când vorba nu mai este vorbă
Şi omul firea şi-a schimbat,
Ca vulpile când năpârlesc,
Iar optimismul surd, apatic,
Lumea toată a inundat.

Îmi moare al spiritului suflet,
Mă simt din ce în ce mai rău
Şi am putere ca o râmă,
Dar bătrâneţea cu iz tânăr
Aş vrea să o trăiesc frumos,
Nu ancorată în frustări,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (21 aprilie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coronavirus a băgat în sperieţi
Multe femei şi-al lor amanţi,
Nu sărutări, nu îmbrăţişări,
Dragoste online iubire, nu vreau să mori!

catren de Valeria Mahok (21 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele mele...

Visele mele,
portal deschis, între pământ şi stele,
realităţi paralele în viaţa mea şi trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopţile grele.

Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi şi noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineţi fără stele.

Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniţii bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieţii mele,
viaţa îmi împliniţi, nu mă ocoliţi!
Cât voi trăiţi şi eu trăiesc,
printre vii morţi sau morţii vii,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă...

Voi încerca să închid rima poeziilor mele într-un rucsac nou,
pe care-l va purta în spinare gândurile mele optimiste,
până când le voi găsi un mediu prielnic,
unde să ştiu că se vor simţi bine şi vor fi admirate pentru sinceritatea lor.
le voi ascunde de ochii lumii moderne,
care le cred demodate şi plictisitoare,
dar nu le voi îngropa ca pe morţi,
cum mi s-a recomandat în nenumărate rânduri de binevoitori...
ci le voi ţine în taină mare, pentru timpuri viitoare,
când oamenilor buni li se va face dor de versuri cu rimă,
de tot ce este decent, romantic,
şi pe înţelesul tuturor.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem fragili ca florile în cărare,
Azi boboci, mâine flori încântătoare,
Poimâine, ofiliţi fără căutare,
Că florile cu moartea între petale.
Azi vioi, mâine trecuţi, Poimâine doar pomeniţi,
Dar mereu de răutăţi pândiţi,
În lumea asta mare.

Valeria Mahok (30 septembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei asistente medicale...

Nu-mi injecta creierii cu minciuni...
Când mă zbat de ceasul morţii,
Fă-mi mai bine o iertăciune,
Nu jongla cu mama sorţii.

Nu-mi injecta teorii...
Când mă zbat pe patul morţii,
Dă-mi un leac să-mi uit durerea,
Nu-mi ghici în iadul sorţii.

poezie de Valeria Mahok (29 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bade, pentru gura ta (Versuri populare)

Bade, pentru gura ta
Am lăsat în sat lumea
Şi te-am găsit la izvoare
Purtând turma de mioare.

Măi bădiţă, dorul meu
Îl ţin în piept tot mai greu
Când să-mi stâmpăr sufletu'
Eşti cu turma pe Suru.

Bade, pentru gura ta
Mi-am pus în cap năframa
Şi un fir de albăstrea
Ca să nu mă poţi uita.

Că dragoste-ai boală grea
Scurtă-i este răbdarea,
Iar eu o duc greu, bădiţă,
Fără a ta dulce guriţă.

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Valeria Mahok (2 februarie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa îi o mirare...

În lumea în care m-am născut,
Nicicum din întâmplare,
Zburdă destinele în timp...
Căci viaţa îi o mirare!

Ocean de visuri,
Sub gene lungi de soare,
Veşnice căutări spre noi lămuriri,
Miracole cu semne de întrebare,
Mii de chemări spre înălţare,
Neastâmpărul în veci nu-ţi moare,
Căci viaţa îi o mirare!

poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncă, din înalt...

Îngenunchează în faţa sorţii!
Prinţesă a viului şi-a morţii...
Prea des nu te împăuna,
Căci lumea nu-i a ta.
Fii umană, scorpioana mea!
Eşti doar o piesă pe şahul vieţii,
La care joacă altcineva...
Cândva, vei fi o stea,
Pe cerul aglomerat al sorţii,
Dar asta vei uita!
Prinţesă a viului şi-a morţii,
Fericirea e patria ta!

poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncă, din înalt...

Îngenunchează în faţa sorţii!
Prinţesă a viului şi-a morţii...
Prea des nu te împăuna,
Căci lumea nu-i numai a ta.
Fii umană, scorpioana mea!
Eşti doar o piesă în şahul vieţii,
La care joacă altcineva...
Cândva, vei fi o stea,
Pe cerul aglomerat al sorţii,
Dar asta vei uita...
Prinţesă a viului şi-a morţii,
Fericirea e patria ta!

poezie de Valeria Mahok (4 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!