mlădie
vin
dinspre rădăcinile vântului
plec
înspre oul mirării, luminii, nu știu
câte traiectorii am scrijelite
cu taină
în «după-casa» dorului, ude
streșini bătrâne ghețuri noi
învață
dinspre care înspre care
cine pe cine se are
ah, du-te-vino
eliptic, din aproape-n aproape firul
o șuviță mlădie din rădăcinile vântului
îmi deșiră trupul
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul
chinul e uneori ca un cutremur
are replică
ecou
îl absoarbe trupul meu și apoi
în vals centrifugat îi aflu esențe
să nu vă temeți, amar e numai învelișul
aparența lui
de-ar fi să-mi aflu dezrobirea!
sub aprig despot Dorul sunt dansul
mi-ar fi amplu însă, iată, sunt slugă
îi port valizele enorme, îi fac pantofii
așternutul, cina...
târziu
mă-ntorc la chinul meu ce-a-mbătrânit deja
îl duc de mână, ușor pășind
din ce în ce ecou-i stins, iar dansul,
dansul m-a învins
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi sunteți...
Muza mea nu-i
Babă
nici vreo păpușă Barbie sau
fecioară despletită alergând
câmpiile electrochimice
câmpiile dorului
muza mea
muza mea-i verb și contemplare
este tristețe amară
necesar de amară
bucurie vie, plină
de încărcătura fiindului
Pe muza mea o cunoaște Iubirea
Scriindu-vă, împart cu voi muza
ca pe o cupă cu vin
ca pe o turtă coaptă pe plită
rupând-o în atâtea părți câți sunteți...
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la dor, dar cu o relevanță mică.
dorurile, ah dorurile
un pic de pâine, un strop
de apă, o fereastră cât cerul
pentru toate florile lumii neînvinse
o cămașă de schimb și
cu un creion în chip de baston alb
aș colinda noiembrie
de la un capăt la altul
fiecare zi este o ușă, unele vor fi ninse
altele adumbrite, cețoase, însorite
una anume de-aș nimeri-o
cea spre dorurile
ah, dorurile mele
încărunțite
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
ce-a mai rămas
capac și semizeu
gazos dorul
conservă umblătoare trupul
ipostaza d.p.d.v. teologic este
în avans cu
o veșnicie față de
Greewich
am plecat de acasă fără batistă
așa mă simt
strănută fir de polen sec o coroană
petale în care asist un mort
capac și polen semizeu
dinspre naiba năvălesc reproșuri
cu călcâiul spre mâine mestec
ce-a mai rămas din
ipostază
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
durerile
până să mă recunoască
ne-am învrăjbit, ne-am făcut reproșuri
privirea din oglinzi mă lovea, nu credeam
că m-au uitat așa de
repede
se credeau la început, se prefăceau că-s noi
proaspete, ale naibii durerile acestea
de măsea
de fapt, nu-i cea mai aprigă
fruntașă-i alta, căreia nu-i pot ține
oglinda
vine ca o respirație limfa dorului
restu-i
ipohondrie parcă
!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
festin
între ele
dorurile
vorbind cu gura plină
albe, roșii, pestrițe
se sfădesc
care mai de care vor părți mai bune
fruntea, grumazul, pieptul, căușul palmelor, tălpile
le sunt delicatese
astfel
canibalându-mă îmi rămâne sângele
îi picur destul amar să nu aibă căutare
obrazul transparent-oglindiu, sclipind
mă vinde la licitație
albe, roșii, pestrițe
dorurile
mestecă și
mai vor
nu vă fie cu mirare când
mă veți reîntâlni!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
mi-ați vrut bine II
ce-ați crezut atunci
în 21 ianuarie 2007, cã tai trepte
cuvintelor sau etapizare drumului meu,
la plăcere, așa?!
Sensul acelui mesaj abia astăzi
l-am atins
ieșind din rana pământului
vierme umil
Nu știam că premoniția,
minunile care au urmat îmi cunosc
numele
și, mai ales, adresa!
Nu știam mai departe
de o durere de măsele, o febră
musculară sau o banală insolație
nici
câtă iubire a zvârlit Dumnezeu
împreună cu amarul peste lume.
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anti-poem
parcurg viața pe contrasens
accelerez
curbele le iau și
nu le mai las la loc
le confisc pe liniile tălpilor în care
cine știe să citească așa
ca în palmă sau ca în cafea
aproape că mă înțelege
urc dealurile cum aș coborî
cobor și am senzația că
trupul îmi rămâne undeva
în urmă
.
iar în urma mea
nicio urmă
.
singur dor pe care nimeni nu-l rostește
este dorul de mamă în sens placentar
.
sunt dat în aia a mamii
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apriliadele 1
frig
teribil de frig de parcă
sângele-i din mii de statuete
minuscule
când eram
lângă tine căutam cuvinte
frumoase, neasemuite, un fel
de maxim al expresiei
nu era nevoie
iubirea nu se explică
simple, cele mai simple, aparent
banale fraze
nasc una câte una acum
în frigul acesta când Dorul
te amplifică
mă amplifică, apoi
ne anulează, ai zice
că suntem două cornete
de înghețată intacte, neatinse iată
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
renăscându-mă
despre indiferența durerii vorbesc umerii
împovărați, oricât i-aș șlefui
se cresc pe ele poverile și mai grele
mă las în jos în genunchi, să muște ochiul
vârful ierbii
să ți se pară flori negre ochii mei, iubito
dacă din întâmplare treci fluture-argintiu
despre nepăsarea dorului voi învăța aici
îi este totuna dacă mai țin speranță sau
mi-a împietrit grumazul
voi păși cu palmele în țărână și tălpile pe cer
împiedicându-mă de norii contrari și tot
te voi ajunge, oriunde vei fi, iubita mea de suflet
de carne, de os și de sânge
surâsul tău
mă vindecă de moartea multiplicată, dă puls
cadranelor mele interne și îmi arată estul
născându-mă, renăscându-mă
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Up down
se așterne somnul știindu-te alături
și visez cum visezi
mă trezesc, te simt aproape și
un soi de neînțeleasă bucurie și siguranță
mă proclamă omul tău
deși
mă simt mult mai mult
poate un astronaut, un miner sau... un tâlhar -
plec, așa cum pleacă orice om să aducă
înapoi seara dorul acasă iar tu
aparent preocupată
ai împrospătat așternuturile și
mereu ceva să-mi spui perceput de mine pieziș
în vreme ce visezi
surâzi
îmi pari o copilă a străzii, a cerului
mă tem să nu te rătăcești și alerg, alerg, alerg...
dimineața, rătăcitul sunt eu
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
fixat pe un ceasornic
Prezentul nu
nu ne-ncape, tindem spre dilatări
nostalgici de trecut: «bine mai era» noi
eh!
și visătorii: «las că va fi bine» ardem unicul aer
singurul trup prelins în vanitate
«Trăiește clipa!»
. care?
deja trecu!
Să mi se dea un altfel de ceasornic
deșteptătorul să pornească-n viitor ceru
«gândul responsabil cu speranța» dar dacă-i 11:59
și gata, lepezi trupul
cine și unde-ți va purta trezirea?!
Un prezent supraelastic atunci, să vină pe măsură
glăsui «gândul țiitor de garderobe, mime, gesturi»
și cu durerile n-ai teamă?!
Le vei dubla sau chiar și râsul!
Pasul stă jumătate-n aer, prezentul când este?
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
zilele tale
îmi merg tristețile bară la bară
aproape ambuteiaj
jilave drumurile închipuite altfel ieri
de fapt, eu stau pe loc, doar ele fug
se preling în jurul meu pretutindeni.
de-ar fi numai dorurile
dar mai strânge
rândurile implacabil și pasărea că știu
câtă risipă de așteptare face chipul tău
ieri a fost ziua ta aniversară
ziua mea de plâns, fără lacrimi, ca și cum
cineva înăuntrul meu plânge și nu am cu ce
să-l împac
dintr-un clopot cubic sunetu-i
ca de zaruri pe masa de joc ochiul meu
vor fi douăsprezece dangăte
pentru ziua ta de mâine, ziua de nume
în care efigie obsesivă unduind mă trage
în strada unde tristețile merg bară la bară
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
dacă nu vii
Dacă răzvrătirea
ar fi un gest cu ușurință oprit la
jumătate, când capcana dorului plesnește
Dacă aș putea măcar una
din obsesii să lepăd ca pe un pantof
prea strâmt ce-mi încurcă pasul
ar însemna că iubesc părelnic
nu cere
să fie cuminți atomii mei atârnați
în cârlige încinse pe sârma așteptărilor
alungite, prea lungite
răget, încolțire, scrâșnire, cerc de-un pas
acestea sunt porniri
iubirea nu-i așa
este câinele nedeprins cu lanț, dar
nu-i adjectivarea emoției, ori flamă vineție
ori «că așa vreau eu»
este revoluție, draga mea, revoluție
și dacă nu vii
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
lingură, păsări, rame iar păsări !
Sunt lemnarul
astăzi mi-am făcut lingură cu mâna mea
am scobit o bucată de scândură de plop rămasă
de la un coleg mai iscusit
care a sculptat un Iisus răstignit.
Simt cum lemnul îmi va domestici
mâinile-iade zburdând în ierbi albastre din
albele câmpii
de data aceasta vor învăța blândețea
ca atunci iubito, îți amintești?
cel mai bine voi începe a strunji în lemn o vrabie apoi
un porumbel toate în zbor până ce
voi căpăta îndemânare la
vulturi
Voi face, ba nu, nu voi reuși ramă dorului
Ramă în care să încapă toți
prietenii
o voi sculpta în cer sus
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e foarte rău, deși n-am nicio boală
Mărturisesc aici, ca pentru prima oară:
ursite prefăcute, parșive, în cosașe
ce iarba gândului dintâi sublim doboară
îmi lasă câmpiile de doruri iar golașe...
Mi-e foarte foame, deși mâncat mai sunt
de ancestralii cari ce-mi rod din vise.
Cutremurele sorții scot din mine unt
cum scot ocnașii sarea - Când iarăși mi se
îndoaie șira spitalele surâd, mă văd client,
așa văd ele smerenia, omul răpus de om
ce-n mine încă leacul triumfă aparent,
de mila literei orfane și-a unui crunt atom.
Mi-e foarte sete, deși sunt înecat.
De păr mă ține clipa cu capu-n jos sub ape
ce clocotesc în hohot de-o ciudă fără hat
cum crucea mea și cerul dau siluit să-ngroape...
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
habitat (din «scrisorile mov»)
pereți plini cu planșe colorate
statistici
cât iubesc densitatea tristeții
variabila ploilor din departele unde dorul
crește precum grâul
surâsometrul și toate zilele când
eram un pupălău destoinic
sărutacul tău derbedeu galactic
pereții plini cu planșe diluate intrând încet
în carnea zidului
înăuntrul seamănă a peșteră
confort unu
nemaiștiind să decupez ferestre ochii îi țin închiși
întreg muntele se micșorează, mă strânge
cuibărindu-mă ca în pântecul mamei
aștept să mă nasc singur
copilul care voi fi
va învăța astfel să deseneze
să te caute
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă, mamă
acolo, unde ai plecat
să-mi faci un ceai din stele,
nu ajunge ecoul vântului care a țâșnit din urletul
durerilor de facere
și timidul, transparentul meu mulțumesc...
că exist
aș fi vrut să știi că toate femeile de după tine
m-au crescut, nu tu
ele m-au născut bărbat, tu copil
și numai dorul de copilul acela te invocă
tu doar m-ai rănit, fiindcă viața-i o rană
celelalte femei m-au iubit altfel, dar niciuna n-a-ndrăznit
să mă lase atât de singur
.
ascultă, mamă
acolo există, fiindcă există și un aici, unde tu prea
verși ceaiul din mâna tremurândă, plouă, sau plângi,
femeile mele te admiră, invidiază, ar vrea să mă nască ele
ultimul strop, iese soarele, pe fruntea mea scrijelind dâre - pe firul lor
te voi găsi curând
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă, mamă
acolo, unde ai plecat să-mi faci un ceai din stele,
nu ajunge ecoul vântului care a țâșnit din urletul
durerilor de facere
și timidul, transparentul meu mulțumesc... că exist
aș fi vrut să știi că toate femeile de după tine
m-au crescut, nu tu
ele m-au născut bărbat, tu copil,
și numai dorul de copilul acela te invocă,
tu doar m-ai rănit, fiindcă viața-i o rană
celelalte femei m-au iubit altfel, dar niciuna n-a-ndrăznit
să mă lase atât de singur
ascultă mamă
acolo există, fiindcă există și un aici, unde tu prea
verși ceaiul din mâna tremurândă, plouă, sau plângi,
femeile mele te admiră, invidiază, ar vrea să mă nască ele,
ultimul strop, iese soarele, pe fruntea mea scrijelind dâre - pe firul lor
te voi găsi curând
iese soarele, un nou lăstar îndurerează coasta unui adam nătâng
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Barbu despre dor, adresa este: