Textele de mai jos conțin referiri la dor, dar cu o relevanță mică.
față în față
În treacăt
îl salut pe Atlas și mă așez
față în față cu Pământul: Ce mai faci, Pământule?
oftează și atât
voiam să-ți spun, să-ți mulțumesc sau nu
pentru bulgăre, cel din care-s făcut!
Să cred că-i un gest pozitiv puținătatea trupului meu ori
ai vrut să demonstrezi cine știe cui
că într-un trup mic încape vrere, iubire, atâta iubire
foame, sete, dor
mirare
mai voiam să-ți spun, am și uitat, se holbează
apoi mă privește chiorâș Atlas stai liniștit, nu-s
iscoadă și nici nu-ți vreau locul, tu fă-ți treaba
cât eu intru înăuntru
ca un vierme
în mărul acesta ce-l ții
ia stai, nu cumva-i
mărul edenic?!
Nu. Ei bine, m-ai liniștit
al doilea oftat
între timp, mai trag o tură în jurul Soarelui, caut
pe unde o fi rătăcit îngerul meu
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
lingură, păsări, rame iar păsări !
Sunt lemnarul
astăzi mi-am făcut lingură cu mâna mea
am scobit o bucată de scândură de plop rămasă
de la un coleg mai iscusit
care a sculptat un Iisus răstignit.
Simt cum lemnul îmi va domestici
mâinile-iade zburdând în ierbi albastre din
albele câmpii
de data aceasta vor învăța blândețea
ca atunci iubito, îți amintești?
cel mai bine voi începe a strunji în lemn o vrabie apoi
un porumbel toate în zbor până ce
voi căpăta îndemânare la
vulturi
Voi face, ba nu, nu voi reuși ramă dorului
Ramă în care să încapă toți
prietenii
o voi sculpta în cer sus
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
joc în oglindă
Am învățat cu adevărat
ce-nseamnă dor rod chircit culege inima
drept vedeam departele
cu ochi de cal lac amar izvorăște azi din ei
cu ușurință petreceam secundarul
nefăcând vreodată caz zac la umbra lui nemaisfiindu-l
prietenii neștiindu-i le trecusem
fiecăruia alt rol lor le datorez răbdarea
și nu doar ci și iubirea, înțelesul
de încercări adus suda(u) la cald inimile noastre
dintre toate gusturile știe acum
gura mea pe cel amar rama neputințelor mă strânge
ce-mi rămâne centrifugându-mi sufletul
atât vă las în dar rad tot ce-i rău și arunc pustiului
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e foarte rău, deși n-am nicio boală
Mărturisesc aici, ca pentru prima oară:
ursite prefăcute, parșive, în cosașe
ce iarba gândului dintâi sublim doboară
îmi lasă câmpiile de doruri iar golașe...
Mi-e foarte foame, deși mâncat mai sunt
de ancestralii cari ce-mi rod din vise.
Cutremurele sorții scot din mine unt
cum scot ocnașii sarea - Când iarăși mi se
îndoaie șira spitalele surâd, mă văd client,
așa văd ele smerenia, omul răpus de om
ce-n mine încă leacul triumfă aparent,
de mila literei orfane și-a unui crunt atom.
Mi-e foarte sete, deși sunt înecat.
De păr mă ține clipa cu capu-n jos sub ape
ce clocotesc în hohot de-o ciudă fără hat
cum crucea mea și cerul dau siluit să-ngroape...
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
habitat (din «scrisorile mov»)
pereți plini cu planșe colorate
statistici
cât iubesc densitatea tristeții
variabila ploilor din departele unde dorul
crește precum grâul
surâsometrul și toate zilele când
eram un pupălău destoinic
sărutacul tău derbedeu galactic
pereții plini cu planșe diluate intrând încet
în carnea zidului
înăuntrul seamănă a peșteră
confort unu
nemaiștiind să decupez ferestre ochii îi țin închiși
întreg muntele se micșorează, mă strânge
cuibărindu-mă ca în pântecul mamei
aștept să mă nasc singur
copilul care voi fi
va învăța astfel să deseneze
să te caute
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mica publicitate
"gâcesc" în stele
stele verzi
stele acre, amare, fluide din cerul
gurii zodii, 6 miliarde de zodii...
le știu
ghicesc în iaurt, în talpă, în grimasă
chipurile zâmbet telegenic
în pete din ochi și de pe cearșaf, în
bătături, cicatrice și răni închipuite
veniți, am un glob din
"balon de săpun" și baghetă- creion
chimic
electro-chimic (cine a fost primul
creionul sau radiera?! Știu, da' nu spun!)
veniți, n-aveți habar cât har am, mai mult
șmecherie, vindec
de făcătură, desfăcătură, orbalț
boala rea, mușcătură de șerpoaică,
uitătură chiorlie...
ghicesc
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă, mamă
acolo, unde ai plecat
să-mi faci un ceai din stele,
nu ajunge ecoul vântului care a țâșnit din urletul
durerilor de facere
și timidul, transparentul meu mulțumesc...
că exist
aș fi vrut să știi că toate femeile de după tine
m-au crescut, nu tu
ele m-au născut bărbat, tu copil
și numai dorul de copilul acela te invocă
tu doar m-ai rănit, fiindcă viața-i o rană
celelalte femei m-au iubit altfel, dar niciuna n-a-ndrăznit
să mă lase atât de singur
.
ascultă, mamă
acolo există, fiindcă există și un aici, unde tu prea
verși ceaiul din mâna tremurândă, plouă, sau plângi,
femeile mele te admiră, invidiază, ar vrea să mă nască ele
ultimul strop, iese soarele, pe fruntea mea scrijelind dâre - pe firul lor
te voi găsi curând
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă, mamă
acolo, unde ai plecat să-mi faci un ceai din stele,
nu ajunge ecoul vântului care a țâșnit din urletul
durerilor de facere
și timidul, transparentul meu mulțumesc... că exist
aș fi vrut să știi că toate femeile de după tine
m-au crescut, nu tu
ele m-au născut bărbat, tu copil,
și numai dorul de copilul acela te invocă,
tu doar m-ai rănit, fiindcă viața-i o rană
celelalte femei m-au iubit altfel, dar niciuna n-a-ndrăznit
să mă lase atât de singur
ascultă mamă
acolo există, fiindcă există și un aici, unde tu prea
verși ceaiul din mâna tremurândă, plouă, sau plângi,
femeile mele te admiră, invidiază, ar vrea să mă nască ele,
ultimul strop, iese soarele, pe fruntea mea scrijelind dâre - pe firul lor
te voi găsi curând
iese soarele, un nou lăstar îndurerează coasta unui adam nătâng
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se bănuiește că există undeva o țară
se bănuiește că există undeva o țară în care
laptele și mierea nici nu contează
(din cauza asta nici nu se fac autostrăzi)
.
acolo Maica Domnului nu este inclusă niciodată în sudalme
iar locuitorii au mândre contururi de lupi îmblânziți până la confuzie
tinerii au cumințenia munților iar femeile sunt deopotrivă frumoase
.
regimul hidrografic și solul mustind de înțelesuri
le ascund recoltele în metafizica sării
.
acolo niciun om nu moare destul și nici nu trăiește pe zimții monedelor
ei cred cu tărie în memoria cerului care se hrănește cu iertare
.
câte unul mai scapă hatul și ajunge departe cu haina lui de țărână
pe care nu i-o poate dezbrăca nimeni și nimic
are o poziție specifică de dor ce amintește de un străin răstignit cândva
.
se bănuiește că această populație nu poartă niciodată ceas, ori este doar de jucărie
e-o cucernică nație care irită aurul cu disprețul său
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbirea în dodii sau
sub scuza iubirii
ne rănim de moarte
acum, deocamdată
(un fel de niciodată)
nu mai știm a cui inimă bate
totu-i sălbatic, totu-i aici
herghelii dezlegate, învrăjbite
tropăie pieptul secundei
și tot ea, secunda
cu veșnicie cu tot
se prelinge de pe asfalt (tu îi spui cer)
în canalizări
ca un strop numitor comun de ploaie
rămâne ceva (un fel de nimic)
ca un parfum pe care nu ai vrea
să-l fi uitat dar
mai devreme decât mai târziu
absolut toate amintirile se pierd
într-o gaură neagră
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
joc de oglinzi cu «și-uri»
Timpul, ba chiar și spațiul sunt sarcini, apasă
umerii și nu mai pot
lăsa jos și lua de două ori
Departe și Aproape totuna-i, Acum și Atunci
sunt confuze, nu le pricep granițele precise
sensul libertății îmi este strict direcționat
pe vectori pe care-i știam ai dorului, ai neputințelor
Nu pot înțelege de ce «om chinuiește om»
în ideea de just, măsurându-mi gesturile
cu metrul alb, diluat
și crud ori
înseamnă că s-au născocit anume oglinzi care
să deformeze?!
Mie îmi dai pe aceea care mă arată și mai slab
și funcționează pe bază de fișă
iar tu ai o oglindă care te arată enorm și nu doar
ci și bun și drept și incoruptibil, chiar dacă oglinda ta
se ouă aur în căușul palmelor apucătoare
dă-mi
numai pentru o zi cămașa ta asudată, la schimb
las pielea mea ție-ți va fi lesne s-o deschei la nasturi
dă-mi-o fără butonii aceia din platină
!
Dă-mi ochelarii tăi numai o zi, să văd cu ei lumea
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nunta de mâine
încotro
lunecă sfânta pereche omul
și femeia lui?
... încă puțin și cununia devine vodevil
arhaic joc precum de-a Moș Crăciun și sfântul Valentin comercial
vor fi căsătorii și nașteri virtuale
"Te cer în companie, miss *Live2842punct02aroundpunctTerra*."
rosti în stânga sus vibrând pe un banner îngust *Beta2868punct
psiaroundpunctMarte* un flăcău... mândru...
preoți metalizați virtuali, ceremonii tridimensionale
din holograme rogvaiv, șampanie virtuală, horă virtuală...
"Să facem un copil, *Live2842*, vrei?"
"Desigur, începi tu
scheletul, culorile, surâsul circumstanțial și vocea o pun eu
am software nou uranian... Gata."
Mamă și tată nu veți mai ști ce este: Conceptor
designer iată cum își vor chema copilul virtual
pentru mersul bun al umanității se vor ocupa
laboratoare genetice sofisticate
vor anula perioadele inutile: copilăria, bătrânețea
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Te aștept permanent, fără niciun efort,
te aștept și-ai să vii, chiar și fără motiv.
Te închipui aici, mă săruți ca pe-un mort -
înviez doar o clipă. Iarăși mor emotiv.
Iubim - sau înnebuniți mai curând
de foșnetul frunzelor ce lipsesc din păduri -
sau din vina minoră a celor ce vând
năluca iubirii pe-un sărut fără guri.
Niște draci cu chirie, niște nervi de-mprumut,
ne aruncă frecvent într-o clipă de dor -
ai vrut totul mereu și ți-am dat chiar mai mult
ți-am dat tot și să știi, nu mi-a fost prea ușor...
și să plâng, de se poate, pentru tine frumos,
totodată să fiu și cumva mai atent,
cum o lacrim-aprinsă ne străpunge de jos
- plânsul meu poate fi uneori indecent.
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie patriotică
țara mea în țara ta
oameni tot mai puțini - restul lume unde
doar dinții contează
țărâna nu refuză niciun plug pe motive etnice
iar oglinda cerului
nu reflectă granițele
patria este o epidermă
măduva oaselor
sau mai degrabă un dor ipotecat
țara ta în țara mea
învață dinții să muște limba
maternă tradusă mutit
și la urma urmelor, acolo
sub insinuarea hotarelor
ajungi adevăratul Acasă
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Barbu despre dor, adresa este: