
Monologuri și paralelisme
teamă și păstârnac
așa colegul
de la patul alăturat descrie
"nelocul" acesta
teamă pentru fricile iminente
viitoare și trecute trecute?!
Da, de replicile lor...
Păstârnac
Păstârnacul din borcanul meu cu
tocană de legume
așa suntem
ne învață aici cum
să ne fie
frică de frici plus
poziția păstârnacului destoinic...
băiețași
ei uită că nu suntem născuți
în spațiul acesta, cel puțin eu
Nu
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


Omul... "mâine"
trupul meu este alcătuit
din furnici înjumătățite, ele
cresc eu scad, mă cară
atom cu atom
și mă recompune
mușuroi supraelastic
părându-mi-se în mișcare...
Ieri mă credeam
hologramă, pastă, băț de chibrit
aprins
cel mai frică îmi este
să mă închipui în
«mâine»
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


Psalm eretic
"nu voi duce lipsă de nimic
chiar dacă ar fi să umblu
prin valea umbrei morții
nu mă tem"
sunt esență nimicului
(odată numit însemnă că există)
așa cum negarea atrage energiile anume
nu am nevoie de îmbărbătare
decât atunci când nu voi mai semăna
a bărbat
pot și puterea aprinde
(indiferent cine mi-a dat-o)
să iubesc pur însă nu și simplu
(prefer complicat fiindcă nu înțeleg iubirea)
așa cum ochii nu se pot privi pe ei înșiși
iar temerea mea cea mai pregnantă
este lipsa temerii
nu voi duce lipsă de nimic
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


nu eu
te prelinge în geometrii noi promisiunea
iată zorile și nu mă vezi
de teamă, te întorci
nu
nu lăsa cărarea neterminată, ține înainte
chiar dacă nu vor fi
nici intersecții, nici capăt câtă vreme
orizontul are silueta mea sau invers
ca un vultur te voi prinde în gheare
și te voi trece munții
pe un pisc
sferele mirării, ovoide, în cuib sidefiu
se vor ciocni de vise colțuroase
frumoase, dar
încă vise și atât
împreună
ne vom preface-n sfere perfecte de lumină
nu eu voi împlini promisiunea
ea o va face, ea va ține
stările noastre de agregare
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dansul
chinul e uneori ca un cutremur
are replică
ecou
îl absoarbe trupul meu și apoi
în vals centrifugat îi aflu esențe
să nu vă temeți, amar e numai învelișul
aparența lui
de-ar fi să-mi aflu dezrobirea!
sub aprig despot Dorul sunt dansul
mi-ar fi amplu însă, iată, sunt slugă
îi port valizele enorme, îi fac pantofii
așternutul, cina...
târziu
mă-ntorc la chinul meu ce-a-mbătrânit deja
îl duc de mână, ușor pășind
din ce în ce ecou-i stins, iar dansul,
dansul m-a învins
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


prea
vioara, dacă s-ar auzi pe sine și flautul
dacă ar avea urechi
mitraliera
dacă ar avea urechi, ochi și conștiință
dacă anumite cuvinte și-ar găsi puterea
și ar avea degete
dacă omul
ar avea bucuria și doar frica
pe seama misterului că-i viu
vioara și-ar compune singură partitura sau
ar tăcea
flautul și-ar înghiți sunetul ori ar însoți
din proprie inițiativă alte instrumente
armele s-ar autodistruge
sau ar trage în trăgător iar anumite cuvinte
și-ar sparge izbindu-și de toți dinții silabele accentuabile
omului
rămânându-i grija bucuriei
probabil
prea multe laturi tăioase au lucrurile
îi provoacă frica
la fel de posibil nu poate
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


Porunci
Cât voi lipsi nu te așeza
pe scaunul meu nici nu-mi promite gări intacte
vremea-i din ce în ce mai puțină
față de vină și nume, nu voi folosi farduri deci
nu consolări să-mi trimiți, așteaptă sau
nu
dă-mi vești despre prieteni, despre tine
detașată
de întâmplările mele
când vei fi gata să ierți nu te va apăsa deloc
despărțirea noastră
în cana ta nu vor mai sclipi atâtea întrebări
vei aștepta nu miracole ci împlinirea ceasului
atât
prind balanțele tale azi, dar pentru mâine
un lucru să știi
am imperioasă nevoie de seninul frunții tale
de privirea ta să-mi fac un nou cuib acolo
să nu te temi de neliniștea mea de acum
mi-aș arunca toate gândurile de-aș căuta pacea
sau fericirile pentru mine și nu uita
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


imitații
prezentul, atât este
realitatea
un continuu examen, competiția
între frici, între aspirații
gândeam
când mai mult ca oricând
în dimineața aceasta mi-am dorit
să cuprind Pământul
de aici de sus aș zice
că-i un ochi
Galaxia-i doar un ciclop cuminte
și trist
astfel, noi suntem lacrimi
revenind la primele patru rânduri
depoetizând următoarele, ajung:
prezentul are laturi
cvadridimensionale, în toate
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


up, down
atât de proaspăt colțul dimineții,
Doamne,
respir, respir fără
să mai expir, crește cât cerul
pieptul meu
albă străbătând neașteptată
ca o minune
lumina nouă pune asediu frunții
de rușine sau teamă privirea-mi coboară
astfel aflu că nu mai am umbra
aliniindu-se cu trupul nu se arată
timpul este o contracție
ca o ușă deschisă, rămâne
să știu de care parte sunt
până atunci, pieptul meu crește
privirea caută umbre
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la frică, dar cu o relevanță mică.

Calofile...
respir acest aer buvabil retrăindu-l
mediteranean, armorial «atunci-ul» răzbate
din algezii rămase, granivore...
M-am vrut un goliard destoinic?
Iată
nu-s
mi-a-nfipt «prezentul» astupaș, pulberi
nu-n ochi
ci-n bustul fricii bostănos...
Să fiu brevilocvent nesuspectat de
cacosmie: m-apleacă ancilar, dar insistent
și acrimonios destin, să beau din aer
nu din vin
apoi să trec de grafospasmul gri-vernil
de arlechinade ample stil subțire
de «te iubesc» debil când urlă
heliofil
un suflet viu și-i viu...
Acest rulment imens căruia-i spuneți Galaxie
mă știe și îl chem drept chezășie
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


aproape noapte de toamnă
precum căderea obosită a frunzelor
este cadranul și acele lui grele
umerii acestui amurg
mă împing, întunericul nu mă mai înspăimântă
țipătul scurt, bătaia de aripă, pasăre nevăzută
încâlcită-n desișul ultimei păduri
gândurile mele, bezmetice chemări, iată frica mea
frica mea ascuțită
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


De-a v-ați ascunselea
pe umerii cerului atârnă
sâni alăptând
pe funia morții atârnă poze
pentru mine viața este doar o ascunzătoare
de frica morții -
mă va ghici
dar nu mă las ușor
am praștie
și în ea
a pus visele cu tine
vezi tu cum ți-e cerul când
săruți ultima oară
fără să știi
că este ultima oară?
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Autodenunț
azi am ucis
cu mâna mea am strâns de gât
sumedenia de alter ego prea deștepți
prea buni prea
beatificați de spaimele celui dintâi
mereu corectându-mi între-pașii
singur
de acum
voi duce jugul fricii că nu voi mai greși
nefiind cine să-mi țină contul
am dreptul constituțional să fiu prost și
măcar de-aș fi
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lângă tine
mi-e pace
ca în după-amiezele
de duminică
lângă tine am întregi
fericiri, fricile diluate cu o șoaptă
nu voi mai pleca niciodată
departe sau
măcar să știu că nu va trece
amurg
fără promisiunea întoarcerii
lângă tine
trag draperiile
vântului acesta ostil
dincolo de care mă așteaptă
întregiri, pacea
ca în după-amiezele de duminică
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


cadre
stelele sunt din
os, galaxii schelet
luna-i rotula unui arhanghel
văd cu dinții
mi-e teamă că nu-i de ajuns
privesc glezna
cadrele se suprapun
sunt, deci, și eu din os făină cosmică
..
munți goi
aici uneori un petic alb
zăpezi sărace și vânt bătrân
pe unul din piscuri am ajuns, nu
pe cel mai înalt
mi-am pus deoparte cartilagii
în perspectiva altei vieți ecoul:
«și dacă-i abisul și nu-i ce crezi?!»
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


fum descriind un arlechin
degetele
pășesc desculțe, lipa-lipa
în sticla lichidă
urcă pe
foaia înmărmurită, albă
cuminte, lasă urme
urme ca de pași
săruturi
inimioare
mărgeluțe colorate
sulițe iuți
în continuă căutare
nu duc mâna la frunte
mi-e frică
ar deveni transparente degetele
în flame alburii, iar tâmpla
ar rămâne fum vernil
descriind în aer
arlechin umil și
șovăitor
nefiind nici eu, nici poemul acesta
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


Alter
gol
ca atunci când te dezbraci de caracter
(nu încercați asta acasă
dacă nu aveți unul)
am azvârlit tălpile mele
depărtărilor
ca pe niște vechituri de prin debara
și cum de frică de iubire de neiubire de cum
aveam inima la pământ fără pământ
nici nu am văzut-o luată pe tălpile
alter-trecătorului fără tălpi rămas fără inimă rămas
și fără să înțeleagă
conceptul de
gol
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ecoul Grăbit și Ecoul Răbdare
pe planeta asta-i prea
multă gălăgie
prea planetă, prea bombată
prea hoinară
și bizară
Cine ești tu? Mă întreabă Eu
«Important» ecoul Grăbit
Importanța cea mai importantă
Cine ești tu?
ecoul: Cine ești tu
aleea 4 piatra 5 stratul 968
lumina absolută este muzică
auzi? Doar ea este muzică
Cine ești tu
ecoul Răbdare
sunt bastardul lui Dumnezeu
nu am mamă sunt copil din flori
Floarea Florin
Arlechina Arlechin și
vreau liniște
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


lentoare
să nu te temi
nu sunt împietrit, doar un pic mai lent
îți pare mima neschimbată
dar gestul curge
sunt doar speriat și nu în contemplare
nu sunt bolnav, nici n-am orbit
de țin o vreme ochii
răsuciți spre înăuntru
rămâi alături, așteaptă în tăcere
dacă nu ai, ia de la mine, ia totul și
lasă-mi numai rugăciunea, o cheie
a zilei fără mâine și fără ieri-ul condensat
în lacrimă și nici așa să nu te temi.
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


măcar
nu am găsit tristețometrul
nici capacul
de la cutia cu nostalgii
întotdeauna mi-a fost frică
de prea multă liniște
de zgomot de fond inutil
aparent inutil
de perspective fără întoarcere
dar nu m-am oprit, am tras
tălpile-n colb precum tu
biscuiții preferați prin ciocolată
și am tot dat din mâini
așteptând să-mi crească
aripi
cuiul poftelor, îndoit, cad una
câte una
nu mai vreau ce voiam
de-aș găsi măcar copacul
acela
!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Barbu despre frică, adresa este:
