Venus şi arte plastice

Venus din Millo

Îndrăgostit pe veci de-al său model,
Nevrând deloc s-o ia cu anasâna,
Un sculptor, refuzat în chip şi fel,
De două ori a vrut să-i ceară mâna.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Galeria de artă (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de t
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus

Privesc pictura şi mă întreb
De unde atâta frumuseţe
Şi forme de un contur perfect
Cu rotunjimi tulburătoare
Şi cu priviri îmbietoare
Spre cine oare?

Când te gândeşti ce vârstă are
Şi totuşi ce perfectă este
Te întrebi firesc cine-i maestrul
Ce a creat divin pictura
Şi a întrecut însăşi Natura.

În lume sunt destui cu har
Ce depăşesc deplin perfectul,
Chiar Botticeli unul este
Ce a creat splendori în lume
Şi-a depăşit al său renume.

Să nu admiri frumosul însuşi

[...] Citeşte tot

poezie de Lia Dumitrescu
Adăugat de Lia Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus

Un vis mă dizolvă
în raze
ce-şi caută lumina
apoi
pictează retina
cu templul tău Venus.
Coloane ţi-i trupul
care sfidează
perfecţiuni de marmură.
Braţe arcadă
mă prind
prizonier
lângă altarul
dăltuirilor care întrec
închipuiri
de meşteri pietrari.
Oarba-mi rătăcire
o îndrumi
cu strălucirea ta
planetară,

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica

Graficianul
îşi poartă frenetic arcuşul
pe strunele foii
imaculate.
Arcuri. Săgeţi. Arcuri. Săgeţi.
Linii drepte.
Curbe.
Ovale.
Intermitente
sau neîntrerupte.
Linii şi cercuri.
Pisc şi genune.
Celest şi teluric.
Real şi vedenie.
Din arii celeste
răsare
teluricul trup
de fecioară:
cunună de stele,
cascadă de plete,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Mătcaş (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea V

Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea,
Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea
De l-au prins apoi duşmanii, l-au legat şi i-au scos ochii,
Ca dovadă de ce suflet stă în piepţii unei rochii...
Tinere, ce plin de visuri urmăreşti vre o femeie,
Pe când luna, scut de aur, străluceşte prin alee
Şi pătează umbra verde cu misterioase dungi,
Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi.
Te îmbeţi de feeria unui mândru vis de vară,
Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară —
O să-ţi spuie de panglice, de volane şi de mode,
Pe când inima ta bate ritmul sfânt al unei ode...
Când cochetă de-al tău umăr ţi se razimă copila,
Dac-ai inimă şi minte, te gândeşte la Dalila.

E frumoasă, se-nţelege... Ca copiii are haz,
Şi când râde face încă şi gropiţe în obraz
Şi gropiţe face-n unghiul ucigaşei sale guri
Şi la degetele mânii şi la orice-ncheieturi.
Nu e mică, nu e mare, nu-i subţire, ci-mplinită,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!