Citate despre Venus și poezie
citate despre Venus și poezie (inclusiv în versuri).
La un poet
Poete! deși amorul îți dă mai multă vervă,
Tu fii mai mult filozof și mai puțin amant:
Din creierii lui Joe născu casta Minervă,
Iar Venus din oceanul perfid și inconstant!
epigramă de Alexandru Depărățeanu din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miercuri
Ce-i astăzi, marți? Așteaptă. Că mâine-n zori, poetul
pătrunde iar sub coaja bătrânului stejar,
descuie șapte cercuri de lemn cu țigaretul
și-ajunge-ntr-un imperiu de dans și de poiar
în care molecule-n elipsoid cutreier
scot sunete de sfere cerești, și fluvii curg,
și-o stea, ce pare Venus, prin gura unui greier
așază zimți pe iarba ce tremură-n amurg.
Iar joi poetul iese și cautând spre soare
se-ntreabă-ncet: Acuma, în ce copac sunt oare?
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Romanța celor trei romanțe
Mi-am zis:
Voi scrie trei romanțe...
Și-n trei romanțe-mi voi închide,
Ca-n trei sicriuri de aramă, trei morți iubiți -
Trei clipe reci -
Ce-mi stau în suflet împietrite,
Ca trei luceferi stinși pe veci
Uitați în haos,
Ca pe-o cracă de chiparos trei crisalide...
Mi-am zis apoi:
Romanța primă
Voi scri-o-n gustul florentin -
Așa cum ar fi scris-o Dante când a zărit pe Beatrice -
Și-n fiecare vers voi pune atâta aur, cât se zice
Că-ngrămădiră credincioșii
Pe groapa primului creștin...
Pe-a doua
Voi sculpta-o-n ritmul eroticelor lesbiane,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tablouri/coșmar
Eram în război nu știu cu cine,
Eu, un soldat, că așa îmi stă bine,
Căpităneasa ne-mparte pe paturi,
Mie îmi dă o sută de sfaturi.
Iar colonelul serbează o zi,
Poate de naștere sau de-a muri,
Aveam fiecare pușcă, pistol,
mie-mi lipsea un creion și un rol,
omul și patul, sforăie toți,
simt cum se-apropie dușmani de opt coți,
sunt o mulțime, ne-or împușca,
oamenii nu știu să tragă o saltea,
iată ne duc în lagăre mici,
toată povestea e cu pitici.
********************
Marmura tace, Venus fără brațe,
Iubirile mor încet și în pace,
Ce a fost? Fluture - noaptea,
Eu în fluture intru în șoaptă,
Schimb de vorbe, vorbele-s iarbă,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la Venus și poezie, dar cu o relevanță mică.
Privește-ți omule, frumosul din suflet
Când printre brazi brumați de timp,
Răsare în împărăția ei ochioasă luna
Și întregul vieții luminează pe pământ,
Dezmiardă în ploaia ei de raze argintii
Frumosul lumii adormit în noapte
Și-i dă culori feerice naturii și iubirii,
Cum nu s-au mai văzut,
Decât în raiul pământesc, bine privit.
Privește-ți omule, frumosul din suflet
Privește-i lumina transparentă,
Ca limpezimea apei de izvor
Și vezi ce simți cu adevărat,
În sufletul de viață frământat, în timp;
Prin vene îți va curge poezia,
Inima își va deschide trandafirul roșu al iubirii,
Ca altruismul dărnicia
Și Venus va cânta divin,
Pe-a timpului nemuritoare harfe vechi
Și pe al tău destin.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul
Într-o lume nebună
Cu ai groazei fiori,
Doar poetul adună-
Roua nopții în zori!
El vecia privește
Și o-mbracă-n culori,
Căci din ea plăsmuiește-
Universuri cu sori!
Sau adâncu-l sondează
Coborând în abisuri,
Când în el lăcrimează-
Ruinatele visuri!
Dumnezeu îl iubește
Dându-i gânduri și verb,
Și în taină-i vorbește-
De-i bătrân, ori imberb!
[...] Citește tot
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Clipa târzie
Clipa târzie, răsturnată orizontal
devine o halucinație,
în spațiul tot mai strâmt.
Nimic nu-i lipsește cu farmecul ei de Venus,
năvalnică, pătimașă, provocatoare,
coborând direct din Nirvana.
Aproape diabolic domină lumina,
călcând peste toată ordinea actuală.
Inspirația oarbă o acceptă fără rațiune
creând poeme spânzurate-n aer,
tulburând albastru.
Cei simplu ar deveni totul
dacă amurgul lunecos pe marginea unei stele,
n-ar fi evadat în pădurea cerului.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Scriind poemul
pe verticala mea cerul se dilată,
albastrul se aprinde-n infinit,
inspirația coboară de acolo
pe drumul meu sinuos
unde visele traversează timpul
ieșind zbuciumate din valuri sparte de amintiri.
pe razele calme se nasc valuri verzi,
lumina sângerează lângă verb,
liniștea țiuie-n urechi
tu ești distant, teleportat pe venus.
culorile trec peste mine lovindu-mă.
sunt într-o liniște colorată cu frunze nemișcate
scriind poemul, cu degete migrând
pe fruntea ta de gânduri.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Frunză catharsis
De nu erai tu...
Pentru cine existam
De nu erai tu... izvor heruvim
De unde setea mi-o ostoiam
De nu erai tu... munte Sinai de pe Venus
Unde focul-l șimțeam
De nu erai tu... șotron de Univers
Unde mă prăbușeam ca un astru in vers
De nu erai tu... nur de Golgotă
Unde-mi răstigneam chinurile
De nu erai tu... vitraliu de Notre-Dame
Unde aș putut cu ochii vede
De nu erai tu... coapsă de curcubeu
Unde curgeam in sudoare eu
De nu erai tu... sărut de Magdalenă
Unde tălpile mi le odihneam..
De nu erai tu... frunză catharsis
De unde respiram...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronica revistei "Turburele" (fondator Nelu Vasile)
Răsfoind revista-n toate,
Mă întreb cum de se poate
Să ții DEX-ul lângă tine
Și pe deal, când îți revine
Rândul ca să duci la iarbă
Caprele ce-și spun în barbă:
"Noi dăm lapte cu ciubărul,
Să mănânce autorul
De catrene și careuri
Doar produse fără E-uri!
Iar al nost' stăpân, prin fapte,
Face-afaceri necurate
Dând producția de lapte
Pe cuvinte-ncrucișate:
Unuia Teleormăneanul,
Ca să nu priceapă-organul,
I-a dat drept de autor
Fără capre pe răzor!
Apoi intră-n cârdășie
(Cică-așa a fost să fie!)
[...] Citește tot
poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Serile la Mircești
Perdelele-s lăsate și lampele aprinse;
În sobă arde focul, tovarăș mângăios,
Și cadrele-aurite, ce de păreți sânt prinse
Sub palidă lumină, apar misterios.
Afară plouă, ninge! afară-i vijelie,
Și crivățul aleargă pe câmpul înnegrit;
Iar eu, retras în pace, aștept din cer să vie
O zână drăgălașă, cu glasul aurit.
Pe jilțu-mi, lângă masă, având condeiu-n mână,
Când scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor,
Când ochiu-mi întâlnește ș-admiră o cadână
Ce-n cadrul ei se-ntinde alene pe covor.
Frumoasă, albă, jună, cu formele rotunde,
Cu pulpa mărmurie, cu sânul, dulce val,
Ea pare zea Venus când a ieșit din unde
Ca să arate lumei frumosul ideal.
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Privește-ți, omule, frumosul din suflet...
Când printre brazi brumați de timp,
Răsare în împărăția ei ochioasă luna
Și întregul vieții luminează pe pământ,
Dezmiardă în ploaia ei de raze argintii
Frumosul lumii adormit în noapte
Și-i dă culori feerice naturii și iubirii,
Cum nu s-au mai văzut,
Decât în raiul pământesc, bine privit.
Privește-ți, omule, frumosul din suflet
Privește-i lumina transparentă,
Ca limpezimea apei de izvor
Și vezi ce simți cu adevărat,
În sufletul de viață frământat, în timp;
Prin vene îți va curge poezia,
Inima își va deschide trandafirul roșu al iubirii,
Ca altruismul dărnicia
Și Venus va cânta divin,
Pe-a timpului nemuritoare harfe vechi
Și pe al tău destin.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

În balon
Am un balon cu aer cald și cred că aș putea zbura
Pe fața nevăzută a lunii, să mă ascund de lumea rea;
Dar înainte să m-avânt în cerul ăsta ca un fum
Aș vrea cu mine să te iau, să-mi fii tovarășă de drum.
Vom zbura dincolo de nori și de acolo vom privi
Și-n curcubeu înfășurați, iubirea vom împărtăși;
La miezul nopții ca o ploaie de stele-aprinse vei cădea
Te voi usca cu o cometă și chipul ți-l voi săruta.
Și peisajele se schimbă, căci suntem ca într-o odisee
Iar râsul tău noapte de noapte va fi a mea Cale Lactee
Treptat și luna va descrește plutind pe bolta înstelată
Fiindcă nimic nu poate umbri iubirea noastră minunată.
Uite cum Venus licărește privind acest devotament
Când noi flirtăm pe cerul nopții duși de al dragostei torent
Și muza mea tu o să fii, să-ți scriu poeme de iubire,
Iar Orion și Andromeda ne vor veghea fără oprire.
[...] Citește tot
poezie de Graeme King, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre infinit
Privea în pacea nopței făptura-i transportată,
O perlă uriașe în ceruri aruncată
Monarch la azurare etern triumfător,
Pe Sirius fantastic ducând în vecinicie
Spre o necunoscută albastră'mpărăție
Gigantica-i vâltoare de fer și de fosfor.
Din recea-i înălțime lumina lui trufașe
Neantul îl despică prin falduri uriașe
Și răspândește o brumă de magic diamant
În casa unde, palid, perdut în contemplare
Cu sufletul în sânul sistemelor stelare,
Visa la nemurire al cerului amant.
Atunci pradă unei sublime-alucinații
Uitând de timp, de moarte, de lume și de spații,
El vede din cereasca și falnica cupolă
Plutind într'o senină și vast-aureolă
Un înger cum coboară cu aripi diafane
Tăiate din beteală etericei Diane,
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Anestin din revista Orion (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Scrisoarea V
Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea,
Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea
De l-au prins apoi dușmanii, l-au legat și i-au scos ochii,
Ca dovadă de ce suflet stă în piepții unei rochii...
Tinere, ce plin de visuri urmărești vre o femeie,
Pe când luna, scut de aur, strălucește prin alee
Și pătează umbra verde cu misterioase dungi,
Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi.
Te îmbeți de feeria unui mândru vis de vară,
Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară
O să-ți spuie de panglice, de volane și de mode,
Pe când inima ta bate ritmul sfânt al unei ode...
Când cochetă de-al tău umăr ți se razimă copila,
Dac-ai inimă și minte, te gândește la Dalila.
E frumoasă, se-nțelege... Ca copiii are haz,
Și când râde face încă și gropițe în obraz
Și gropițe face-n unghiul ucigașei sale guri
Și la degetele mânii și la orice-ncheieturi.
Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cronică la lansarea cărții "Pe-un ficior de plai" de Laurian Ionică
Când erai mic erai supus,
Sau cel puțin așa ai spus.
Și după doar puțină vreme
Ai început să pui probleme.
Vedeai în fete tocilare
Ce-și luară nasul la purtare,
Nu le credeai deloc naive,
Ci doar exemple negative.
De cum crescuși ceva mai mare
Avuseși gând de însurătoare
Și vai, simpatica copilă
Căzu în plasa din idilă.
Apoi, cu chip de îndrăgostit,
Deși erai ceva, pilit,
Te repeziși și la dansat
Făcând eliptic un pupat.
[...] Citește tot
poezie de Elena Buznă din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Venus și poezie, adresa este:
