Citate despre Victor Hugo
10 citate despre Victor Hugo (inclusiv în versuri).

- Hugo, Victor
- Victor Hugo a fost un nebun care se credea chiar Victor Hugo!
definiție clasică de Jean Cocteau
Adăugat de Mihai Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Mizerabilii
Victor Hugo are dreptate
e plină lumea de ei frate
distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (16 septembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Unui Victor Hugo al lirismului nostru
Când domnul Fagure proclamă
Glumeț, în stilul lui perfid,
Că-n dramă ești Euripid...
Ce sângeroasă epigramă!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!


" Intreaga ei fire o predispunea sa se indragosteasca intr-o buna zi, nebunește. Deocamdată, însă, era vesela."
Oamenii mării - Victor Hugo
Victor Hugo în Oamenii marii
Adăugat de Elena Diana Monete
Comentează! | Votează! | Copiază!



Moartea (după un aforism de Victor Hugo)
Că mori, desigur, te mâhnește,
Pe unii chiar îi îngrozește,
Dar mult mai groaznic, mai cumplit
E să constați că n-ai trăit.
poezie de George Budoi din Viața și Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire, după Victor Hugo (26 septembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Să mori nu este nimic, înspăimântător este să nu trăiești.
(Victor Hugo).

Victor Hugo
Venind Hugo acum, la noi în țară,
Și-nțelegând cam cine-s responsabilii
De viața noastră dură și amară,
A scris pe loc romanul "Mizerabilii".
epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Biblioteca pentru (t)hoți (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul simfonic este genul cel mai împlinit al muzicii programatice. În urma unei lungi gestații, el nu apare decât în secolul al XIX-lea, sub pana lui Franz Liszt, a cărui lucrare "Ce se aude de pe munte" (1849), după Victor Hugo, poate fi considerată drept piesa inaugurală. Compozitorii din Europa Centrală și din Rusia îl vor practica pentru a cânta pământul natal și originalitatea lui, în raport cu puterile muzicale consacrate (Italia, Germania, Franța). Ceea ce nu-l împiedică pe compozitorul german Richard Strauss să se afirme, după Franz Liszt, drept cel mai mare reprezentant al genului.
Gerard Denizeau în Să înțelegem și să identificăm genurile muzicale. Spre o nouă istorie a muzicii (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Domnului Victor Hugo
Iubim atâtea lucruri pe lumea asta, doară
Ca să-nțelegem bine ce prețuim din plin:
Joc, ocean, cofeturi, un firmament senin,
Femei, sau cai, sau lauri, sau roze bunăoară.
Călcăm pe flori firave, ce-abia prind să răsară,
Și plângem, și cuvinte de bun rămas rostim.
Cu timpul, ne dăm seama și noi că-mbătrânim
Când clocotul se duce din inima hoinară.
Din toate-aceste bunuri, ce nu spun lucru mare,
De preț e numai unul; un vechi amic, se pare.
Te cerți și fugi de dânsul; când însă, cumințiți,
Ne întâlnim, surâdem, și două mâini se-ndeamnă,
Gândindu-se că-n timpuri mergeam nedespărțiți,
Că sufletul nu-i veșnic și "ieri" un "mâine"-nseamnă.
sonet de Alfred de Musset din Poezii (1960), traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la Victor Hugo, dar cu o relevanță mică.

Miezul de rouă
Motto:
"Să mori nu este nimic,
înspăimântător este să nu trăiești."
(Victor Hugo)
În adierea dorul dintâi
Visele ard în fâșii...
Miezul de rouă închide
Lacrima-n oglinzi fluide!
Departe de dor de iubire
Sângele e-n spinul subțire
Nevindecat de trufie și fior
Tulburare în timp seducător...
Să nu rănești miezul de rouă
Să nu împarți lacrimă-n două
Când pleci tu dincolo de zare
Într-o risipă devastatoare!...
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Victor Hugo
Purtând această probă-a prieteniei tale,
Sub brar, maestre,-am Rinul.
- Cu fluviu-n lunga-i cale,
Făcând o paralelă, mă simt și eu, crescând.
Dar Fluviul, Zeu sălbatic, el, bietul, știe oare
Ce nume-i dă, și sursa, și țărm, ce noimă are
Să curgă astfel pentru oricine și oricând?
Stând lângă sfarcul tatei enormei maici, Natura
Pesemne că nu știe, ca toată creatura,
De unde lui îi vine zeiescul antic dar:
Dar, dulce-obișnuința, eu știu că de la tine,
Entuziasm, Iubire și Studiu, totu-mi vine
Și micul foc îmi arde pe marele-ți altar.
poezie de Gerard de Nerval
Adăugat de S.Eul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Victor Hugo, adresa este:
