Dantela bizară
N-am să-ți spun despre destrămarea
ce mă cuprinde după zile de dor.
Cărare în derivă, ceas umilit fără preț.
Înfrigurată am să-ți arăt, de departe
hoțul de aripi,
ochiul ce n-a plâns
nici măcar bucurându-se
în oglinzile roz ale răsăritului.
Să nu fii iubitor de paradă
când fulgerul lovește
inima înflorită a pomilor.
Vorbele ce mi le dărui
le-adun într-o dantelă bizară
peste pragul cu lună.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mările hazardului
Las cerul să curgă-n clepsidre
laolaltă cu dorul acesta ce mă subție.
Mi-e trupul când soare, când nor,
lângă buzele ce-au învățat să iubească.
Timpul fraged se-nalță-n ferestră, încântător e veșmântul râvnit.
Doamne, trezește în noi ora înaltă
a sângelui dăruit Poeziei...
Sub orizonturi de bronz,
suntem albaștrii delfini
țipând în mările hazardului
și-n sita spartă a uitării.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Mi-am așezat genunchii
lângă pietrele râului
laolaltă cu luna, cu păstrăvii.
Fiecare cu mersul său
în cămașă albă de nuntă
ne-mpiedecam în oglinzile timpului.
Mă sorbea Neuitarea, alintul, căderea.
Tu nici nu știai
că mergând pe stradă
el îmi povestea un vis.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc nebun
Se-ntâmplă ca în memorie
să capeți aură stranie,
trup de plumb încătușat.
Semnele zilei le adun
cu migală
lângă melcul încifrat.
Veșmânt străin,
odisee a tristeții
Sufletul acesta
a îmbătrânit timpuriu
lângă fluviul mereu răzvrătit.
Zilnic, eliberându-ne
dintr-o taină adâncă
ne absoarbe-n alunecare
jocul nebun
al refuzului.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
De primăvară
Înebunitor e verdele pomilor
primăvara...
Cărări irizate
deschid inimii
ochiuri de cer, de lumină.
Văzduhul sângelui
naște decor fantomatic.
Osia cerului
se-ntoarce scânteietoare,
picioarele noastre
măsoară timpul.
Rai înflorit, albă-mpăcare,
zeii au coborât pe pământ.
Priviți, pădurea vine-nspre noi
cu trup și aură de virgină.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miriada furnicilor
Una și-aceeași
(cu nimic deosebindu-se-ntre ele)
miriada furnicilor
creionează-n răstimpuri
balans umil
peste pervazul obosit al orelor.
Târziu, fărămițând nelămurita tihnă
le-am ghicit cărăuși norocoși
prin trupul calcinat al zilei.
Prefăcut în cifrul secret al conviețuirii
mușuroriul pare-o imagine trucată.
Numai în somn
închipuind zeci de ferestre în zid
le-adun miraculos,
într-un șirag de litere surori,
drept semn de carte-n albul mormânt
al cerșetorilor ce-adună veșnic
fără să cerșească.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpului neștiut
Voi fi piatră rostogolindu-mă-n cădere
prin baia de rouă
ce va fi și ultima.
Splendori ascunse îți vor cuvânta
de departe, dintr-un tunel
în care salcâmii stau veșnic aprinși.
Nu uita,
cu alb veșmânt împodobește-mi tăcerea.
Numele meu nu-l striga în dodii.
Ca un fagure dulce prin chenarele zilei
trupul cântător nu mi-l plânge.
Pe glezne să-mi urce atunci
melcii de sidef
întru recunoaștere.
Când semnul de lumină
fi-va zăpada-n colind
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aducătorul de iubire
Cuprinse de dragoste sunt uneori
miresmele văzduhului...
Cum, nu-ți mai amintești
aprinsa nebunie a culorii?
Într-un cer subțire se-ncurcau
laolaltă
fluturi bezmetici și pânze de păianjen.
Prin ferestrele zilei
o voce îmi devenea tot mai familială
Inelele ni se rostogoleau peste tâmpla fierbinte
a nopții. Sfârtecată era doar iluzia.
Respiră-mă odată cu octombrie-
aducătorul de iubire-
Azi, ceasul a-nverzit cuminte-n perete,
mestecenii aprinși coboară nechemați
într-un timp al durerii.
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maternă
Blând, căutându-ne vârstele,
de la capătul lumii
ne-am zidit una pe cealaltă.
Dintr-o memorie provizorie
înșelător, timpul închipuia
tot mai des
motive de evadare.
În mine așteptam clipa de-alint
spre liniștită desfătare.
Odihna trupului, trist
doar o visam...
Prin albul ocrotitor, am învățat să pășesc
în vârful picioarelor
dând nume durerii.
Împrejur, arsura descântului
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celui care mă caută
Sunt zile în care aud cum cineva
îmi bate cu insistență în pleoape.
Alteori, dă năvală pe trepte
spre sufletul meu
crezând poate, că-n mine găsește
ceva râvnit.
M-adun ca un mim sub lumina scenei
știind,
că nu e mai mare bucurie, trupule
în tine căutându-mă, pierzându-mă
să bănuiesc hotarul de care sunt legată.
Osteneala sa, e-n mine punct de rezonanță,
Iar veștile așteptate până azi
le-amân cu bună știință
spre-un timp al elegiilor
din care-nșelător îl voi ademeni.
Vreau azi, un cântec viu
dansul să îl continui,
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decembrie
Arici de chiciură
degete vineții
peste oglinda mută
ce nu-ți mai cunoaște
surâsul.
Printre verigele zilei,
te strig
te-ademenesc
cu trup străin.
Decembrie închipuie
statui bizare
în așteptare.
Amintirile
ferestre luminate
pe talerul sufletului.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
Obsedant,
că o înflorire a liliacului
tu rămâi în mine
confidentul acelui timp
din care
vei putea doar aproxima
durerea
ce azi mă doboară
hohotind în năvodul firii.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitarea
Dintr-o nesătulă dorință
a ipoteticului,
zilnic
memoria recurge la trucaje-
precum mâna chirurgului
învățând bisturiul
să rumege
țipătul tot mai adânc
al sângelui.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul, ca o renunțare
Neîndoielnic, între-nflorire și rod
e o armonie a sublimului,
amintindu-ne obsesiv de setea din vis.
Numai aprilie adună-n cuvinte
lumina dumbrăvilor stelare.
Mamă și fiică, fiică și mamă
renăscând în zile și nopți irepetabile,
odată cu plânsul extatic al ploii.
Printre copacii de ceară
ți-am strigat numele
și-am hașurat în grabă
scara pe care urc și cobor
în propria-mi carne.
poezie de Violeta Pasat (februarie 2020)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Cu surâsul tău
ai putea ferici această clipă
acum, când privindu-mă-n oglindă
mă simt ca-n fața
plutonului de execuție.
În toate-i un gol translucid
precum uneori memoria.
Nu mă privi ca și cum ai ști
în noi naivitatea hrănește pe furiș
intrusul ce deseori mai caută
ieșirea din timp.
Aș vrea pe umerii cerului
să m-așez
în veșmânt răbdător
și obosiți nervi să nu se mai arate.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul cantator
Mimand exercitii de uitare
in rastimpuri
ma resemnez ca o santinela in post.
Cand pleci sa nu-mi iei
violetele cu totul,
cu unduire lor usoara
aseaza-mi-le-n palme, sa le port
de parca as fi demult
streasina la acoperisul timpului.
Ma voi gandi la tine cu iubire
ca si cum am fi fost mereu
acelasi trup cantator.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (iunie 1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare
Îngenuncheată-n oglinzile toamnei
m-adaug cu trup de lumină
clipei ce-mparte peste prag mirarea.
Fructe sticloase se rostogolesc
peste pervazul aducerii aminte.
Mai mult ca oricând
astăzi mi-e dor de liniștea
uitată-n cadrane
și-n migdala ochilor tăi
ce-o desenam cu grabă
peste ferestrele înzăpezite.
În ritm neștiut, alunec
spre inima timpului
ca pe-o spirală de melc
căutând obsedant linia dreaptă
a începutului.
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutătorul de iubire
Demult, zăpadă trupului tău
stârnea avalanșe prin anotimpurile din mine.
Temător, orele se striveau laolaltă
sub călcâiul gol
al căutătorului de iubire.
Azi, exersează în noi,
noii veniți cu piepturile goale.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înălțimile cerului
Înălțimile munților
taina spovedaniei
margine de timp
înflorind.
Doar acolo, singur
unești în tine
calda răsuflare a lumii.
Îngerii ne urmează cuminți
printre rădăcinile cerului
deseori așteptându-ne,
căutând-ne...
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa
Mă-nrobești cu veșmânt înșelător
și răbdătoare-mi coși peste trup
panglicele umilinței.
Mă-nveți tot mai des
să-nchipui în tine
o scoică a timpului
prin care ecoul se pierde
spre nudul depărtărilor...
Ca și cum noi n-am fi fost
niciodată.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Violeta Pasat despre timp, adresa este: