Unui creator rezervat
Anturajul de nu-ți place,
Te retragi în carapace,
Nu dorești să tulburi valuri,
La stăpâni pe idealuri.
epigramă de Viorica Pop (februarie 2011)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate vine Moș Crăciun
Moș Crăciun cu barbă albă,
Despre toți copiii-ntreabă,
Părinții lor îi povestesc,
Ce ei doresc dacă-l găsesc.
Moș Crăciun îi răsplătește,
Pe toți copii cei cuminți
Daruri el le pregătește,
Și ține cont de-a lor dorinți.
Doar copii fără mamă,
Nu prea știe cum îi cheamă,
Căci la cei fără de tată,
Poarta este descuiată.
poezie de Viorica Pop din Pași spre viață (noiembrie 2005)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la dorințe, dar cu o relevanță mică.
Gind negindit
Părinții ca să mai trăiască,
Doresc doar strictul necesar,
Anii de viață să-și lungească,
Nostalgici stăruie-n zadar.
Părinții își cunosc valoarea,
Nu vor să și-o negocieze,
Nemulțumirea, dezonoarea,
Îi țin blocați pe metereze.
Fragili ca peștii din acvariu,
Bătătoresc doar drumul drept,
Căci nu au bani de onorariu,
Și inima li-e slabă-n piept.
Legați prin înțelegeri, lanțuri,
Fac socoteli să le ajungă,
Cuprinsă-n liste și bilanțuri,
Sărăcia strînsă-n pungă.
[...] Citește tot
poezie de Viorica Pop din Volumul Aspirații subtile, publicat la Editura Bibliotheca din Tîrgoviște (mai 2009)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trepte existențiale
Parcursul vieții îl trăiești,
N-ai vreme să te plictisești,
Curge leneș în etape,
Care n-ai dori să-ți scape.
Pruncia te cimentează,
Prin construcția de bază,
Faza-i lină, curgătoare,
Te-învață să ai răbdare.
Tinerețea-i cizelare,
Șlefuind prin educare,
Privind spre cei mai înțelepți,
Vrei comportarea să-ți îndrepți.
Matur ești prin finisare,
Ajuns înțelept cu stare,
Numai lenea, eschivarea,
Îți pot deforma valoarea.
[...] Citește tot
poezie de Viorica Pop din Aspirații subtile (2009)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentimente inselatoare
Dragostea născută din nimic
Arzând transformă focu-n vâlvătaie,
Timpul pentru ea e veșnic inamic,
Zvântând-o ca pe-o lacrimă de ploaie.
Când la vedere ea se înfiripă,
Cu pasiune mare și nebună,
Te simți purtat în fiecare clipă
Plutind între pământ și lună.
Adeseori se înfiripă-n grabă,
De parcă omul n-are altă treabă,
Când vine, viața ți-o încurcă,
Trecând, plouat ești ca o curcă.
Atunci când dragostea se pierde,
Speranță rătăcită-n iarba verde,
Dorul de libertate te apucă,
Eliberat te simți, zburdând ca o nălucă.
[...] Citește tot
poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Viorica Pop@dorințe? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Viorica Pop despre dorințe, adresa este:
