Mor de dragoste rănită
Am crezut că mă iubești,
Am crezut că mă dorești,
Dar tu cu cuvinte reci
Sufletul îmi rănești!
De-ai ști, iubite, cât de rău
Mă doare rana sufletului meu,
Și ca o floare mă ofilesc,
O, cât de mult, iubite, eu te doresc!
Căci eu te iubesc
Cum alta nu te va mai iubi,
Și alături de tine vreau să fiu
Pănă când moartea ne va despărți.
Mi-ai spus că sunt cea mai iubită,
Că sunt a ta dulce ispită,
Dar acum mă lași singură,
Să mor de dragoste rănită.
poezie de Vladimir Potlog (6 decembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 9 comentarii până acum.Fără dragostea ta
Spune- mi iubite că mă iubești,
Cum iubește albina nectarul din floare.
Spune-mi iubite că mă dorești,
Cum cerul e dorit de soare.
Spune -mi iubite că sunt steaua
Care te călăuzește spre Calea lactee.
Spune -mi iubite că sunt îngerul tău
Cu chip frumos de femeie.
Sărută -mă iubite pe ochi și pe gură,
Iubește-mă iubite cu întreaga ta făptură.
Și să nu pleci niciodată iubite de lângă mine,
Căci fără dragostea ta zilele mele sunt mai puțin senine.
poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara de mult a venit
Iubite, a venit primăvara,
Mi-ai zis tu ca prin vis.
Ghioceii înfloresc,
O poartă nouă s-a deschis.
Știu, iubito, ți-am răspuns cu drag.
Afară mai este frig și totul în jur încă e alb.
Dar nu regreta, căci primăvara a venit.
În ochii tăi, în inimă mea fierbinte,
În dragostea pe care o exprimăm prin cuvinte,
În tot ce ne înconjoară, chiar și în fulgul cel de afară,
Care s-a topit încet în palma ta.
Primăvara de mult a venit pentru noi doi, iubirea mea.
poezie de Vladimir Potlog (28 februarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Complimente
- Iubito, fugi de mine?
- Nu, iubite, fug ca să vin la tine!
- Iubito, ești ca o floare.
- Dar tu, iubite, ești al meu soare.
- Iubite, hai să fugim în lume,
Să vedem ce ea despre noi va spune.
- Iubito, hai mai bine să ne ducem de pe pământ,
să ne ascundem în sufletul tău cald și blând.
- Iubito, ești frumoasă, ești a mea aleasă
Și vreau să te fac mireasă.
- Iubite, te iubesc și te-am iubit mereu
Și tu ești alesul meu.
poezie de Vladimir Potlog (1 aprilie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai am timp
Nu mai am timp, iubite,
Să mai plâng pe umărul tău,
Căci a secat de mult
Lacrima din ochiul meu.
Nu mai am timp, iubite,
Să mai alerg după iluzii bizare
Și după o dragoste care încet dispare,
Nu mai am timp, iubite,
Să-ți mai spun că te iubesc,
Căci eu în altă lume trăiesc,
Te-am așteptat și adorat
Ca pe un zeu!
Dar de acum nu mai am timp
Pentru tine, iubitul meu.
poezie de Vladimir Potlog (2 august 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne iubim în ploaie
Să ne iubim, iubita mea, în ploaie
Stropi să-ți scalde chipul tău
Eu să fiu un zeu sub soare,
Tu un curcubeu.
Să ne iubim, iubito, în ploaie
Și stropi să cadă pe părul tău frumos,
Eu să fiu un înger care moare,
Tu să fii un Hristos.
Să ne iubim, iubita mea, în ploaie,
Și ploaia să fie un castel,
Eu să fiu un rege și tu regină
Și să trăim cu dragoste în el!
Să nu ne speriem de ploaie,
Căci ea este apa sfântă, care vine din cer,
Noi suntem două taine,
Și iubirea noastră - un mister.
poezie de Vladimir Potlog (29 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopțile de vară
Cât sunt de frumoase nopțile de vară
Când ne iubim pe malul mării!
Lumea îmi pare atunci
Un amurg la lăsatul serii.
Cât de minunate sunt nopțile de vară
Când ne iubim pe nisipul fierbinte!
Dragostea îmi pare atunci,
Un poem scris din trei cuvinte.
Cât de fermecătoare sunt nopțile de vară
Când ne ținem de mână.
Marea îmi pare atunci
Mai calmă, mai frumoasă și mai senină.
poezie de Vladimir Potlog (10 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, cât de mult
O, cât de mult, iubite,
Aș vrea să-ți spun
Că sunt numai a ta,
Și sufletele noastre
Vor fi unite mereu,
Chiar dacă tu te-ai dus
Sus la cer, lângă Dumnezeu.
Vreau ca-n nopțile târzii
În vis la mine să vii,
Să-mi spui că dragostea
Nu a murit!
Și să ne iubim, cum niciodată nu ne-am iubit.
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem și noi oameni
Când noaptea se lasă,
Se stinge lumina în casă,
Eu stau și mă gândesc,
De ce pe noi oamenii nu ne iubesc?
Pe acei care nu putem merge,
Căci avem și noi o lege,
Suntem și noi oameni, și vrem să trăim
Avem și noi suflet, și vrem să iubim!
poezie de Vladimir Potlog (20 februarie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
În rochie albă de mireasă
În rochie albă de mireasă
Te-am visat, iubita mea,
Ești a inimii mele aleasă,
Ești o floare de nu-mă-uita.
Privirea ta fermecătoare,
Glasul tău melodios
Sunt ca o rază de soare
Care încălzește sufletul meu prea-păcătos.
Pe altarul iubirii am jurat în doi să fim
Și sub steaua fericirii
Toată viața cu dragoste să trăim.
Dar m-am trezit din a mea visare
Și întuneric în jurul meu era,
Inima îmi batea tot mai tare,
Pentru tine iubrea mea.
Căci tu dormeai lângă mine
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (1 februarie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
O taină e iubirea,
O taină e iubirea,
O taină e durerea
Pentru cei care nu le pot stăpâni.
O taină e lumina,
O taină e plăcerea
Pentru cei care nu le pot privi.
O taină este gândul,
O taină e cuvântul
Pentru cei care nu le pot rosti.
O taină este viața,
O taină e și moartea
Pentru cei care nu le pot prețui.
O taină este dorul veșnic călătorul
Pentru cei care nu pot iubi.
poezie de Vladimir Potlog (12 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă- mă iubite
Lasă-mă iubite să adimir toamna de la geam,
Când alturi pe tine te am.
Lasă-mă iubite să mă joc cu frunza care a căzut în palma ta,
Căci toamna a venit în sufletul meu și în inima mea.
Lasă- mă iubite să chem toamna în casă,
Căci e așa de gingașă, dulce și frumoasă,
Lasă-mă iubite să alerg prin ploaia aceasta de toamnă,
Căci mi-a fost dor de ea, cum este puiului de a lui mamă.
Lasă-mă iubite să vorbesc cu toamna la fereastră,
Să-i spun să aibă grijă de iubirea noastră.
poezie de Vladimir Potlog (14 septembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Eminescu a fost, este, și o să mai fie,
El a scris cea mai frumoasă poezie,
El nu a murit și nici nu va muri,
El a iubit, iubește și va mai iubi.
Versul lui este un simbol al omenirii,
E ca un balsam pentru a noastră fire,
E ca un dor nemuritor,
Eminescu este al nostru mare scriitor.
El a scris neîncetat
Și niciodată nu a regretat,
Și a pus pe hârtie
Ce a gândit cu adevărat.
El este ca un zeu, ca marele Orfeu,
Și a cântat moartea și dragostea în poezie,
El a scris cu suflet și armonie,
Eminescu a fost, este, și o să mai fie.
poezie de Vladimir Potlog (21 ianuarie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi caldă de toamnă
E o zi caldă de toamnă
Și eu vreau să scriu o poezie.
Despre o frumoasă doamnă,
Care cu privirea ei, sufletul îmi mângâie.
Vreau să scriu un vers frumos
Despre o simplă femeie,
Care mi-a întors lumea mea pe dos
Și mi-a aprins în inimă a dragostei scânteie.
Buzele ei dulci- amărui,
Vreau să le sărut de mii de ori.
Căci au gust de gutui
Și parfum de stropi de ploi.
O iubesc la nebunie!
Pe această splendidă doamnă.
Ea e ca o melodie
Cântată într-o zi caldă de toamnă.
poezie de Vladimir Potlog (12 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am crezut
N-am crezut că vreodată,
O să-mi spui cu adevărat că mă iubești.
Am crezut că sunt doar o frumoasă iluzie,
În visurile tale tinerești.
N-am crezut că vreodată,
O să mă săruți pe buze cu atâta dor.
Că sunt o beată fată,
Care cerșește amorul tău nemuritor.
N-am crezut că vreodată,
Atâtea flori o să-mi dăruiești.
Am crezut că sunt de mult uitată
Și tu pe alta o iubești.
Dar acum când stai lângă mine
Și cu dragoste în ochi mă privești
Mă simt atât de bine.
Și înțeleg cât de mult mă iubești.
poezie de Vladimir Potlog (26 mai 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un glas purtat de vânt
Un glas purtat de vânt
Se aude la fereastră.
E glasul tău frumos și blând
Dulcea mea crăiasă.
Și vrea să -mi spuie doar un cuvânt.
Cât îți este dor de a mea privire!
Și mă aștepți să vin cât de curând
Cu sufletul plin de fericire.
Tot pe aripi de vânt,
Îți trimit o dulce sărutare.
Și vreau să-ți spun doar atât, că vin...
Iubirea mea cea mare.
Un glas purtat de vânt.
Zboară peste dealuri și câmpii!
E glasul meu iubito, e glasul inimii.
poezie de Vladimir Potlog (10 noiembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea e o iluzie, dar fără iluzia aceasta lumea ar fi un infern.
aforism de Vladimir Potlog (17 aprilie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
La Putna (550 ani de la sfințire Mănăstirea Putna)
La Putna un clopot bate,
Dangătul lui peste munți răsună.
El ne cheamă la libertate
Și la unitate ne îndrumă.
La Putna toaca se bate,
Ne cheamă să ne rugăm.
Pe mine și pe tine frate
Căci de acelaș sânge suntem!
La putna Ștefan ne cheamă,
Să ne spună cu glasul său bland.
S-o iubim pe a noastră mamă
Cum la iubit el pe domnul sfânt!
La Putna e o frumoasă sărbătoare,
Ea s-a îmbrăcat în alb.
E ziua ei și a lui Ștefan Cel Mare.
Să ne ducem fratele meu drag.
poezie de Vladimir Potlog (1 septembrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus de soare
E ultima zi, e ultima noapte
Când mai stai lângă mine.
Apoi cu dulce șoapte
Ai să-mi spui: Iubitul meu, rămâi cu bine!
E ultima zi, e ultima noaptea
Când îți spun că te iubesc.
Aș vrea să opresc timpul
Dar, din păcate nu reușesc.
E ultima zi, e ultima noapte
Când îți sărut obrazul moale.
Că tu pleci departe, Zeița mea cu chip de floare.
E ultima zi, e ultima noapte
Când se mai leagănă frunza pe ram.
Și eu visez mai departe, că alături te mai am.
Iată a trecut această zi și această noapte
Și tu te-ai dus, afară o ploaie rece cade
Și soarele meu a apus.
poezie de Vladimir Potlog (27 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepoțelul meu
Nepotul meu drag,
bine ai venit pe lume.
A-i trecut al vieții prag. Ți-a fost dat un sfânt și frumos nume.
Să ai o soartă fericită.
Să nu știi în viață ce e durerea.
S-o iubești pe a ta mamă,
Cum albina iubește mierea.
Să crești mare, mare
Nepoțelul meu scump.
Să ajungi până la soare
Și să ai în viață un drum lung.
Un drum presărat cu petale de trandafir.
Ca să ai în viață bucurie.
Să fie dulce ca un zefir
Și s-o trăești cum o să-ți placă ție.
poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Vladimir Potlog despre iubire, adresa este: