
Pledoarie pentru vechii prieteni
Deși ești în deplina vară-a vieții,
Iar vocile din mijlocul unui public numeros
Și noii prieteni sunt meritelor tale cântăreții,
Nu fi neînțelegător și nici orgolios,
Gândește-te la prietenii tăi de-odinioară:
Talazul timpului va mâli floarea de crin,
Frumusețea ta va trece, cum trece-această vară,
Dar pentru ochii vechilor tăi prieteni mai puțin.
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!




Moarte
Nu există speranță, nici frică
În animalul care moare;
Omul sfârșește, la o adică,
Într-o nădejde temătoare.
El a murit de mii de ori
Și pururi a renăscut din propriul praf;
Unui om bărbăția-i măsori
Când înfruntând tâlhari setoși de sânge, jaf,
Nu ia în seama viața-i trecătoare,
Nu se gândește la ziua de mâine și nici la țintirim;
El se-îndreptă spre moarte ca albinele spre-o floare
Omul a inventat moartea, așa cum azi o știm.
poezie celebră de William Butler Yeats din Scară în Spirale (1933), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!



Lamentările bătrânului pensionar [The lamentation of the old pensioner]
Deși m-adăpostesc de ploi
Sub un copac uscat,
Lâng-ale focului văpăi
Cu mulți am discutat
Politică și ce-am iubit,
Dar Timpul m-a sluțit.
Flăcăii suliți pregătesc
Și pun la cale-un plan,
Iar ticăloșii înfloresc,
Că omul e tiran,
Dar eu la Timp m-am tot gândit,
Căci trupul mi-a sluțit.
Nicio femeie nu s-a dus
Spre un copac uscat,
Dar ce-am iubit și a apus
În minte am păstrat;
Iar Timpu-n față-l scuip mâhnit,
Căci trupul mi-a sluțit.
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Un aviator irlandez își simte moartea
Știu, îmi voi întâlni soarta curând abrupt,
Undeva-între norii albastrului ceresc;
Nu îi urăsc pe cei cu care lupt,
Pe cei pe care-i apăr nu-i iubesc;
Din Kiltran Cross eu am venit mai ieri,
Irlandezii mei sunt toți săraci, se știe,
O înfrângere nu le-ar aduce pierderi,
Nici victoria mai multă bucurie.
Nu lege, nici plată mă fac să lupt,
Nici public nici aplauze și flori,
Sunt condus doar de-al sângelui tumult
Când singur zbor departe, printre nori;
Am cântărit tot, am judecat tot,
Anii ce vin n-au însemnătate,
Anii trecuți nu merită un zlot
Cât această viață,-această moarte.
poezie clasică de William Butler Yeats din Lebedele sălbatice la Coole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la flori, dar cu o relevanță mică.

Navigând spre Bizanț
Asta nu-i țară pentru bătrâni. Tinerii stau
Unul în brațele celuilalt; păsările în copaci. Ești
Aici cu-aceste generații care mor cu cântecul lor.
Păstrăvi în cascade, mările pline de pești;
Scrumbii, păsăret și animale laudă vara în cor;
Tu, alături de tot ce-i creat, se naște și moare, trăiești
În această muzică senzuală, unde nu se discern
Printre cețuri monumentele intelectului etern.
Un om bătrân e doar un lucru de prisos,
O fleandură pe băț cât sufletul disperă,
Cât nu aplaudă și cântă bucuros
Pentru fiecare clipă de viață efemeră.
Iar a cânta nu-n școli înveți mai cu folos
Privești-un monument și înțelegi cum măreția trece peste eră.
De-aceea-am navigat prin valuri și brizanți,
Spre-a ajunge aici în orașul cel sfânt, Bizanț.
O, înțelepți în mozaic de aur pe perete
De veghe în lumina Dumnezeului cel Viu,
[...] Citește tot
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt disponibile și traduceri în bască, portugheză, daneză și bulgară.

Deșucheata Jane vorbește cu episcopul
Am întâlnit episcopul pe drum
Și multe-am spus, și eu și el.
"Acei sâni sunt deja căzuți și fleșcăiți,
Iar acele vine vor seca, fir cu firicel;
Locul tău e în paradisul celest
Și nu în nu știu ce bordel."
"Virtutea și păcatul sunt rude bune,
Iar fără necinste n-ar fi cinste,"-am strigat.
"Prietenele mi-au murit demult, dar acest adevăr
Nu poate fi negat, nici în mormânt și nici în pat,
Adevărul e desprins din mlaștinile trupului
Și de mândria unei inimi calde apărat.
O femeie poate fi mândră și neînduplecată
Dacă iubește, iubirii ascultând chemarea;
Dar Iubirea oare nu și-a înălțat conac
În locul unde se află pișătoarea?
Pentru că nimic nu poate fi unic sau întreg
Neîmpărțit, cum nectarul își împarte floarea."
poezie de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu William Butler Yeats despre flori, adresa este:
