
Curajul crește cu împrejurarea.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!




Hamlet: Da, dar vezi tu, "Până crește iarba" aproape c-a putregăit zicala.
replică din piesa de teatru Hamlet, Actul III, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Actorul-Regină: Când dragostea e mare, și cea mai mică îndoială se preface-n teamă; iar atunci când temerile cresc, iubirea are spor mai mult.
replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul III, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt disponibile și traduceri în spaniolă și portugheză.

Dar pe pământ e mult mai fericit un trandafir ce-și dăruie mireasma decât cel ce-n sihastră bucurie trăiește, crește, și-apoi se usucă vegheat de feciorelnicii săi spini.
citat celebru din piesa de teatru Visul unei nopți de vară de William Shakespeare (1596)
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!



- prieten
- Un prieten este cineva care te cunoaște așa cum ești, înțelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit și, cu blândețe, te lasă să crești în continuare.
definiție celebră de William Shakespeare
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 18
Să te compar acum c-o zi de vară?
Tu ești cu mult mai blând și rafinat
Că mugurii de Mai vântu-i doboară
Și vara-și vrea chiria imediat.
Ochiul din cer e uneori fierbinte,
Iar alteori se-ascunde după nori
Și ce-i frumos decade, ține minte,
Din voia sorții oarbe, adeseori.
Dar vara ta eternă n-o s-apună
Splendoarea ei mereu o s-o privești,
Iar umbra morții n-o să te răpună
Că-n ale mele stihuri veșnic crești.
Și-atâta timp cât lumea mai trăiește
Poemul meu o viață-ți dăruiește.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 15
Când mă gândesc că tot ceea ce crește
Doar scurtă vreme-și apără tăria
C-această scenă teatrul îl iubește,
Dar stelele în taină fac regia.
Când văd că omul crește ca o floare
De-același cer slujit sau stânjenit
Apoi îi curge seva hrănitoare
Și măreția-și pierde negreșit.
Atunci, nepermanența viețuirii
Mi-arată că ești tânăr și în fapte,
Iar timpu-aduce degradarea firii
Și tinerețea ți-o scufundă-n noapte.
De dragul tău, toți Timpul îl hulesc,
Că îți ia tot, dar eu te altoiesc.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 11
La fel de repede cum scazi o să și crești
Într-un copil, apoi tu vei slăbi
Și-acel urmaș ce tânăr îl prăsești
Îți aparține când bătrân vei fi.
Aceasta e înțelepciunea dragă
În lipsa ei, doar frig și nebunie
Dac-ar fi toți ca tine, lumea-ntreagă
În șaizeci de ani ar fi pustie.
Lasă-i pe cei ce n-au fost puși deoparte
Să piară dacă-s duri și nefirești
Natura, celor buni le face parte
Tu darul ei din plin să-l prețuiești.
Căci te-a făcut ca pe-o pecete rară
Să facă multe copii, nu să piară.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 115
Cândva, în versuri eu am cam mințit
Spunând că nu pot să iubesc mai tare,
Dar mintea mea apoi s-a dumirit
Că flacăra devine tot mai mare.
Iar Timpul trece și al lui hazard
Schimbă decrete, ce-ai jurat zdrobește,
Distruge țeluri, spală al feței fard
Și neclintite minți el rătăcește.
Oare de ce, când Timpul e tiran,
N-am zis atunci, "Eu te iubesc fierbinte"
Știind că el se scurge an de an
Și numai la prezent să iau aminte?
Iubirea-i un copil, n-am făcut bine
S-o las să crească mare pentru mine?
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 14
Eu nu-mi culeg cunoașterea din stele,
Deși pricep ceva Astronomie,
Dar nu vestesc noroc și nici belele,
Nici foamete și boli și sărăcie.
Și nu pot spune soarta cu-amănunte
Să știe toți dacă e vânt sau ploaie
Ori să prezic la regi, ca să-i încânte,
Privind spre cerul cu sclipiri vioaie.
Ci eu cunosc ce ochiul tău vădește,
În timp ce sus în stele văd prea bine
Că frumusețea cu-adevărul crește
Când procreezi, așa cum se cuvine.
Căci altfel, prevestirea este clară,
Frumos și adevăr cu tine o să piară.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 69
Părțile tale care-s la vedere
Atrag păreri ce izvorăsc din piept;
Glasuri ce ies din suflet cu putere
Rostesc ce și vrăjmașii știu că-i drept.
Pe dinafară toți te-apreciază,
Însă aceleași limbi ce te slăvesc
În alte împrejurări te denigrează,
Căci văd mai mult decât un ochi firesc.
Și frumusețea minții ți-o scrutează
Trăgând concluzii după fapta ta
Îți râd în față, dar pe-ascuns trișează
Și-n buruiană floarea-ți vor schimba:
Dar cei din jur nu-ți pot simți parfumul
Și o să crești, dar nu va ști niciunul.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 24
Eu cu privirea-n pictor transformată
În inimă ți-am zugrăvit splendoarea
Și trupul e o ramă minunată,
Iar perspectiva-i crește mult valoarea.
Căci doar un pictor poate cu-a sa mână
Al tău chip drag în artă să-l imite
Ce-n sânul meu, ca-ntr-un studiou atârnă,
Iar ochii tăi sunt geamuri lustruite.
Și ochii ne-au slujit cum se cuvine
C-ai mei te-au desenat și-ai tăi devin
Ferestre care dau în piept la mine,
Prin care soarele ți-admiră chipul fin.
Dar acești ochi abili pe care îi descriu
Pictează doar ce văd, dar inima n-o știu.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 18
Să te asemăn cu o zi de vară?
Frumusețe și balanță ai mai mult.
În mai, ades furtuni muguri doboară,
Iar verile-s prea scurte, și-n tumult.
De multe ori cerescul ochi prea arde,
Sau cețuri auriul chip l-au șters,
Și ce-i frumos din frumusețe scade
Întâmplător, sau de-al naturii mers.
Dar veșnica ta vară nu se duce,
Minunea chipului tu n-o să-ți schimbi,
Nu te umbrește moartea-ntre năluce
Când în eterne versuri crești în timp.
Cât mai respiră-n lume om, cât ochiu-nvață,
Trăi-va și acest poem și-ți va da viață.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Grete Tartler
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!



Romeo: Vezi, iubirea-i o tortură.
Căci suferința mea ce se răsfrânge
În dragostea ce mi-o arăți, sporită
Mi-o faci prin ea și mai nesuferită...
Iubirea-i fum ce din suspine crește,
Aprinsă foc ce-n ochii dragi zbucnește,
Gustată e izvor de armonie
Ce-ngână-auzul; dar inăbușită
E val clocotitor de mare-adâncă
De lacrimi... Ah, și ce mai este încă?
Sminteală înțeleaptă! Dulce fiere!
Mă duc, iubitul meu, la revedere!
replică celebră din piesa de teatru Romeo și Julieta, scenariu de William Shakespeare (1597)
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 12
Când ceasul care spune ora o să bată
Și ziua dârză va plonja în hâda noapte
Când voi vedea că violeta e uscată
Iar negrele șuvițe sunt albe, argintate.
Când trufașii copaci brusc frunzele-și vor pierde
Sub care se adăpostea cireada încinsă
Iar snopii sunt legați pe-ogorul ce-a fost verde
Și-s puși apoi în car, având mustața ninsă,
Atunci mă voi gândi la frumusețea ta
Care va dispărea, ca tot ce se-nvechește,
Căci ce-i frumos și bun nu poate persista,
Ci o să moară iute privind cum altul crește.
De coasa Timpului zorit nimeni nu scapă,
De-aceea, fă copii, că El te duce-n groapă.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la creștere, dar cu o relevanță mică.

Sonetul 132
Mi-e drag de ochii tăi, le simt privirea
Atunci când tu mă chinui nefiresc,
Cerniți cum sunt, jelesc amar iubirea
Și-n suferință mă compătimesc.
Dar nici măcar al dimineții soare
Pe cerul gri nu e mai luminat,
Nici steaua serii nu-i mai lucitoare
După apus, când s-a întunecat,
Decât e ochiul tău care jelește;
O! Dac-ar fi și inima la fel
Să mă bocească, c-așa slava-ți crește,
Să-ți fie milă de-un amic fidel,
Eu aș jura că negrul e frumos
Și că-i urât tot ce e luminos.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 102
Iubirea-mi crește, deși pare slabă;
Nu e mai mică, chiar dacă n-arată;
Fiindcă iubirea nu e o podoabă
Ca gura s-o slăvească ziua toată.
Iubirea ne-a fost nouă primăvara
Când îi ieșeam cu triluri înainte
Cum cântă și privighetoarea vara
Ce către toamnă tace apoi cuminte.
Nu c-acum vara nu mai e plăcută
Ca-n vremea când cânta privighetoarea,
Dar triluri reci crenguța o frământă
Și ce-a fost bun și-a cam pierdut valoarea.
Și tac și eu, tăcerea mi-e firească,
Cântecul meu să nu te plictisească.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 142
Iubirea mi-e păcat, virtutea ta e ura,
Urăști al meu cusur, iubirea imorală,
Dar dacă ai putea să-mi înțelegi tortura,
Atunci m-ai lăuda, nu mi-ai face morală.
Căci nu aș suporta să mă muștruluiască
Buzele tale roșii care-au călcat un cod,
Ca și-ale mele, false iubiri vrând să stârnească
Și i-au lipsit pe alții de-al patului sfânt rod.
Aș vrea să te iubesc cum inima-ți iubește
Pe-aceia ce-i privești; de ochii mei nu-ți place;
Sădește mila-n suflet, acolo ea va crește
Și într-o bună zi, mila ți se va-ntoarce.
Dar pentru că-ți dorești ce tu ascunzi de mine,
Fie să nu primești ce crezi că-ți aparține!
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu William Shakespeare despre creștere, adresa este:
