William Shakespeare despre foc

Laertes: Adio, stăpâne; focul mocnit din flecăreala mea deşartă ar izbucni în flăcări, de nu l-ar stinge desperarea ce năvăleşte din lacrimile mele.

replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul IV, Scena 7, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna este un hoaţă înveterată. Îşi fură focul pal de la soare.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea începe cu timpul, Şi timpul îndreptăţeşte scânteia şi focul său.

citat celebru din piesa de teatru Hamlet de William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurămintele cele mai puternice se consumă în focul pasiunii ca un pai uşor.

citat clasic din William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Benvolio: Hei, dragul meu, prin foc se stinge focul
Şi-un chin de groaza altui chin amar s-alină.

replică celebră din piesa de teatru Romeo şi Julieta, Actul 1, Scena II, scenariu de William Shakespeare (1597), traducere de Şt.O. Iosif
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

eretic

Paulina: Eretic este cel care porneşte focul, nu cea care arde pe rug.

replică din piesa de teatru Poveste de iarnă, Actul II, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1610)
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina: Acum e pradă focului mâniei, încât mai bine-i
Să te supui poruncii lui cu toată răbdarea
La care înţelepciunea te poate îndemna.

replică celebră din piesa de teatru Cymbeline, Actul I, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1611), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorenzo: Asemeni patimi oarbe n-au norocul
Să ţină mult, ca pulberea şi focul
se mistuie-n întâia sărutare.
Cât e de dulce mierea tot dezgustă
Pe-acela ce prea multă miere gustă.
De-aceea nu fi lacom, nici prea dornic
Şi ai să vezi: norocul ţi-e statornic.
Târziu acel ce-i prea grăbit s-alerge
Ajunge ca şi-acel ce prea-ncet merge.

replici celebre din piesa de teatru Romeo şi Julieta, scenariu de William Shakespeare (1597)
Adăugat de nico
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 153

O nimfă a Dianei l-a zărit
Pe-Amor dormind cu torţa lângă el;
Şi focul de iubire l-a pitit
Într-un izvor din vale, mititel;
Şi-acesta din Iubirea sfântă a luat
Căldură vie, ce durează mult,
Şi-n baie pentru oameni s-a schimbat
Tămăduind cu blândul lui tumult.
Şi-Amor în ochi iubitei i-a aprins
Această torţă, iară mie-n piept;
Bolnav de dor, în baie m-am întins
Simţind cumva că sufăr pe nedrept.

Dar nu m-am lecuit, că Amor vrea
Să fie baia-n ochi la draga mea.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 153

Stă Cupidon cu torţa în somnie
până ce iată, i-o răpi o zână
muind cu grabă gingaşa făclie
într-o fântână-a dragostei, fântână
cu pururea învăpăiat, potirul
şi-nfierbântat de flăcări dezmăţate
până ce clocotul devine irul
vindecător al bolilor ciudate.
Din ochii dragei, torţa-şi ia văpaia
iar Cupidon mă pune la-ncercare
paşii, ndreptându-mi-i, să caut baia,
ca un bolnav ce n-are alinare.
Doar ochii ei îmi pare că-mi sunt leacul,
când Cupidon îşi împlineşte placul...

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 154

Zeul Amor dormea în iarba mare
Cu torţa care-n inimi foc aprinde,
În timp ce nimfe, pururea fecioare,
Vin lângă el şi una-n mână o prinde
Şi-o ia cu ea - mândreţe de fiinţă -
Căci legiuni de inimi încălzise;
Şi Generalul, ce sădea dorinţă,
Dormea când ea cu arma lui fugise.
Şi torţa într-un izvor o stinge bine,
Însă din foc el ia căldură vie,
Încât un loc de îmbăiat devine
Pentru bolnavi; dar mintea bine ştie,

C-am fost şi eu, crezând că lecuieşte,
Dar focul din iubire nu-l răceşte.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 115

Cândva, în versuri eu am cam minţit
Spunând că nu pot să iubesc mai tare,
Dar mintea mea apoi s-a dumirit
Că flacăra devine tot mai mare.
Iar Timpul trece şi al lui hazard
Schimbă decrete, ce-ai jurat zdrobeşte,
Distruge ţeluri, spală al feţei fard
Şi neclintite minţi el rătăceşte.
Oare de ce, când Timpul e tiran,
N-am zis atunci, "Eu te iubesc fierbinte"
Ştiind că el se scurge an de an
Şi numai la prezent să iau aminte?

Iubirea-i un copil, n-am făcut bine
S-o las să crească mare pentru mine?

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 1

Frumoaselor făpturi le vrem vlăstare
iar frumuseţii-un spor de dăinuire
şi-n acest chip, plăpând urmaş transpare
purtându-i umbra, florii-n veştejire.
Dar tu ce-n ochii tăi îţi afli rug
hrănindu-l cu-a ta flacără, din greu,
duci foame unde-a fost cândva belşug,
însuţi vrăjmaş al dulcelui tău eu.
Tu, care eşti podoaba blândă-a firii
şi-al primăverii crainic de nădejde
ţi-ngropi în muguri florile iubirii
şi eşti calicul care risipeşte.
Ai milă: ce-i al lumii nu prăda
cu gura gropii şi cu gura ta...

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul unu

Frumuseţii îi dorim copii
chipului ce-o poartă dăinuire,
trezită-n primăveri târzii
de-a pururi gata-i de iubire.

O flacără ţi-e mic dejun
foamea în rucsac rămâne,
şi fumul arată că eşti bun-
în suflet se coace-o pâine.

Eşti astrul din întuneric,
pe buze-i chiar primăvara,
iar binele, de-a pururi sferic,
începe când se rupe sfoara!

Mai crud e cuvântul decât cuţitul
ce-ţi sfârtecă iubirea cu infinitul!

poezie celebră de William Shakespeare din Sonete, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!