William Shakespeare despre gânduri

Cumpăneşte-n gând cuvântul şi în faptă gândul.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu da limbă gândurilor tale, nici acţiune vreunui gând nepotrivit.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-n toiul patimii ne-am pus în gând, când patima s-a dus, s-a stins şi gândul.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 44

Dac-aş avea un trup din gânduri fine
Nu m-ar reţine crunta depărtare
Şi-aş fi purtat prin spaţiu către tine
De la hotarele aflate-n zare.
Şi unde-mi stă piciorul nu contează,
Chiar dac-aş fi la alt capăt de lume,
Căci gândul peste mări şi ţări planează
Când vrea s-ajungă undeva anume.
Dar eu nu-s gând şi-acest gând mă omoară,
Cât trebuie să zbor s-ajung la tine,
Căci sunt pământ udat cu apă chioară,
Iar timpul face ce vrea el cu mine.

Că am primit doar elemente dense
Şi-am lacrimi grele şi tristeţi imense.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stephano: Încep să-mi dea târcoale gânduri sângeroase.

replică celebră din piesa de teatru Furtuna, Actul IV, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1611), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există lucruri rele sau bune; gândurile oamenilor sunt cele care le fac să pară astfel.

citat celebru din piesa de teatru Hamlet de William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polonius: Gândirii tale nu da glas
Şi nici pripit în faptă să nu fii.

replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul I, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamlet: Ei, n-o fi pentru voi. Căci nu există nimic bun sau rău, doar gândirea noastră le face aşa.

replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul II, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599)
Adăugat de Melania Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 77

Oglinda îţi arată urâţirea
Cadranul cum minutele se duc;
Foile albe-ţi vor păstra gândirea,
Iar prin această carte te educ.
Şi-acele riduri multe din oglindă
De gura de mormânt îţi amintesc,
Iar umbra ce cadranul îl colindă
E timpul care trece-n mod firesc.
Şi ce nu poţi păstra în amintire
Aşterne pe aceste albe foi
Şi-acei copii născuţi de-a ta gândire
Peste o vreme-n minte vor fi noi.

Priveşte tot ce-ţi spun în mod aparte
Ca să profiţi şi să mai scrii în carte.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 47

Inima mea, cu ochiul s-a împăcat
Şi reciproc îşi fac numai favoruri;
Când ochiul jinduind te-a căutat
Şi inima s-a sufocat de doruri,
Cu-al tău portret ochiul s-a ospătat,
Iar inima-n tablou benchetuieşte;
Apoi ochiul de inimă-i chemat
Ce gânduri de iubire-i dăruieşte.
Deci prin portret sau prin iubirea mea,
Când eşti plecat, rămâi mereu cu mine
Şi-oriunde ai fi, gândul te va vedea,
Iar eu voi fi cu el când e cu tine.

Dar dacă doarme, ochiul meu priveşte
Al tău portret şi inima-mi trezeşte.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 27

Împovărat, zoresc spre patul meu,
Astâmpăr celui frânt de colindat;
Dar se porneşte-alt drum în capul greu
De gânduri, într-un trup epuizat:

Căci grija mi-e departe de unde zac,
Pelerinaj zelos voind spre tine,
Genele grele-mi stau deschise larg,
Privind în beznă, cum văd orbii bine:

Doar că-n imaginaru-nfăţişat,
Profilul tău mi-e dat vederii, boantă,
Odor, în noaptea hâdă, suspendat
Ce face noaptea neagră captivantă.

Iată cum ziua-i trudă, noaptea-i gând,
Iar tu, nici eu, nu ne-odihnim nicicând.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Laurean Mihai Gherman
Adăugat de Laurean Mihai Gherman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 85

Din bun simţ, Muza mea nu glăsuieşte
Când harurile-ţi sunt elogiate
De-o pană ce dibaci te poleieşte
Cu stihuri de-alte Muze inspirate.
Eu cuget drept, când alţii scriu de bine,
Şi strig "Amin", ca un diacon fraier
Când cei capabili te slăvesc pe tine
Cu-al lor condei ce toarce vers din caier.
Şi când aud cum altul te cinsteşte
Rostesc, "Adevărat", deşi aş spune
Ceva mai mult, c-al meu gând te iubeşte,
Dar vorbele ezită să se-adune.

Unii pun preţ pe ce zice cuvântul,
Pe când eu tainic te slăvesc cu gândul.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este aceasta înfiriparea dragostei? Sânge fierbinte, gânduri şi fapte fierbinţi? Cum, astea sunt vipere, E dragostea o creaţie a viperelor?

citat celebru din piesa de teatru Troilus şi Cressida de William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 46

Inima mea şi ochiul se sfidează
Fiindcă nu vor nicicum să te împartă;
Căci inima vederea înceţoşează,
Iar ochiul vrea de tine s-o despartă.
Şi inima pledează-n ea să stai
Ca într-un scrin ce ochiul nu-l străpunge,
Însă pârâtul se revoltă, vai,
Spunând c-a ta splendoare-n el ajunge.
Ca pricina să fie lămurită
Gânduri din inimă s-au strâns la sfat
Să dea sentinţa cea mai potrivită,
Ochiul cu inima să fie împăcat:
Aşa că trupul tău lui îi revine,
Iar inimii iubirea ce-i în tine.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 46

Inima mea şi ochiul se sfidează
Fiindcă nu vor nicicum să te împartă
Căci inima vederea înceţoşează,
Iar ochiul vrea de tine s-o despartă.
Şi inima pledează-n ea să stai
Ca într-un scrin ce ochiul nu-l străpunge,
Însă pârâtul se revoltă, vai,
Spunând c-a ta splendoare-n el ajunge.
Ca pricina să fie lămurită
Gânduri din inimă s-au strâns la sfat
Să dea sentinţa cea mai potrivită,
Ochiul cu inima să fie împăcat.

Asa că trupul tău lui îi revine,
Iar inimii iubirea ce-i în tine.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 74

Dacă mă prinde moartea, nu fi trist
N-o să-mi dea drumul nici dacă-i plăteşti,
Dar eu în versul meu o să exist,
Prin el de mine o să-ţi aminteşti.
Când îl vei reciti să fii atent
La tot ce-ţi este ţie dedicat
Pământul în pământ dispare lent,
Dar spiritul la tine l-am lăsat.
Numai scursura vieţii o s-o pierzi
Trupul meu mort mâncat acum de viermi,
Ca un cadavru spintecat, cum vezi,
Prea josnic ca în gândul tău să-l chemi.

Valoarea e în conţinutul său
Care-i aici şi este doar al tău.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 148

Ce fel de ochi mi-a pus în cap Iubirea,
Că nu pot să redea realitatea;
Sau dacă pot, unde-a fugit gândirea
Că schimbă ce-i real cu falsitatea?
Şi dacă ochii-mi spun că e frumoasă,
Ce-mi pasă că o lume se îndoieşte?
Căci un iubit o vede pe aleasă
Altfel decât mulţimea o priveşte.
Dar poate al Iubirii ochi să vadă
Când de atâta veghe lăcrimează?
De-aceea poate orişice să creadă;
Soarele-l vezi când se înseninează.

Cu lacrimi vrei să mă orbeşti, Iubire,
Să nu mai văd cât eşti de rea din fire.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 57

Sunt robul tău şi cum să te slujesc
Decât îndeplinind a ta dorinţă?
Căci timpul meu eu nu îl preţuiesc
Fac tot ce-mi ceri, cât este cu putinţă.
Eterna lume nu cutez s-o cert,
Dar eu, stăpâne, te aştept pe tine
Şi-a lipsei tale amărăciune-o iert,
Şi că m-ai părăsit cândva pe mine.
Şi nu cutez să-ntreb cu gând gelos
Cu ce te-ocupi şi unde-ţi este locul,
Ci ca un rob smerit, cuget frumos
La cei ce-mpart cu tine-acum norocul.

Iubirea-aceasta e o proastă, zău,
Căci orice faci, ea nu-ţi pune gând rău.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 39

Oh! cum te pot cânta cum se cuvine,
Când toată eşti tot ce am eu mai bun?
Ce haznă are-o rugă pentru mine,
Când ruga tot de dragul tău o spun?

Chiar şi aşa, trăind-o separat,
Iubirea nu mai poartă-acelaşi nume,
Dar împărţind-o, te-aş fi înzestrat
Cu tot ce numai ţie-ţi se cuvine.

Absenţă, eşti supliciu dovedit,
Când tihna ta nu-mi e-ngăduitoare,
Să destind timpu-n gânduri de iubit.
Sunt timp şi gânduri dulci decepţii oare?

Mă-nvaţă toate cum să fac iar doi,
Ruga-i în van, departea mea rămâi.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Laurean Mihai Gherman
Adăugat de Laurean Mihai Gherman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 64

Când am văzut cum pietre funerare
Din vremuri vechi, distruse sunt de vreme;
Cum la pământ zac turnuri lucitoare,
Iar bronzul veşnic de teroare geme;
Când am văzut oceanul cum râvneşte
Ca ţărmul cel uscat să-l cucerească
Cum apa peste el se năpusteşte
Şi-l roade rău, dar el o să renască;
Când am văzut schimbările depline
Şi că ce-i sus precis se prăbuşeşte,
Ruina m-a învăţat să cuget bine
La Timpul ce iubitul îmi răpeşte.

Acest gând, mie, ca o moarte-mi pare
Şi plâng de teamă, căci voi pierde tare.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!