
Un înțelept nu plânge o pacoste prezentă, ci prezentul îl folosește spre a nu mai plânge.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!




Sonetul 53
Oare din ce substanță ești făcut,
Că mii și mii de umbre te slujesc?
Căci multe forme goale s-au născut
Ce cu esența ta se-nsuflețesc.
Adonis e un fals necuviincios,
Tu ești originalul imitat,
Elena-n artă are-un chip frumos,
Iar tu veșmânt grecesc, proaspăt pictat.
Și primăvara, toamna, care vin
Prima e umbra-n care ești prezent
Și-a doua e belșugul tău deplin,
Că tu exiști în forme permanent.
Și-n tot ce e frumos te regăsești
Că-n inimă statornic te vădești.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 48
Când am plecat la drum, prevăzător,
Eu după gratii pus-am orice fleac
Să pot să-l folosesc și-n viitor,
Și mâini perfide să nu-l aibă-n veac.
Dar tu ești ca o piatră nestemată
Mă bucuri, dar acum mă simt mâhnit
Că fiind scump, a mea e grija toată
Să nu te fure hoțul nepoftit.
Însă pe tine-n cufăr nu te-am pus
Căci tu lipsești, deși te simt prezent
De parcă-n pieptul meu te țin ascuns
Unde tu vii și pleci în mod frecvent.
Dar și de-aici, mă tem, vei fi furat,
De-așa odor și-onestul e tentat.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 115
Cândva, în versuri eu am cam mințit
Spunând că nu pot să iubesc mai tare,
Dar mintea mea apoi s-a dumirit
Că flacăra devine tot mai mare.
Iar Timpul trece și al lui hazard
Schimbă decrete, ce-ai jurat zdrobește,
Distruge țeluri, spală al feței fard
Și neclintite minți el rătăcește.
Oare de ce, când Timpul e tiran,
N-am zis atunci, "Eu te iubesc fierbinte"
Știind că el se scurge an de an
Și numai la prezent să iau aminte?
Iubirea-i un copil, n-am făcut bine
S-o las să crească mare pentru mine?
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 108
Ce-aș mai putea cu mintea să creez
Când al meu spirit ți l-am arătat?
Nimic nu-i nou, ce să mai consemnez,
Să vezi că te-am iubit și respectat?
Asta e tot, și doar ca rugăciuni
Aceleași lucruri zi de zi rostesc
Simțind că-s noi, ca-n anii aceia buni
Când numele știut-am să-ți cinstesc.
Dar veșnica iubire-n straie noi
Nu ține cont că ești bătrân sau mori
Nu-i pasă nici de riduri și ochi goi,
Ci-adună lucruri vechi ca pe comori;
Și-amorul nostru-l strânge cu efort,
Chiar dacă astăzi pare a fi mort.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 39
Cum să-ți ridic acum în slăvi valoarea
Când tu ești partea bună ce-i în mine?
Și cum să-mi preamăresc singur purtarea?
Nu mă slăvesc când te cinstesc pe tine?
Și-atunci mai bine să trăim departe,
Iar dragostea în noi să fie una
Ca în acest prezent ce ne desparte
Să-ți dau ce meriți tu dintotdeauna.
Absență! Ce tortură, ce mâhnire,
Dacă n-ai fi atât de înverșunată
Să-mi dai tot timpul gânduri de iubire
Ca să mă-nșele dulce vremea toată,
M-ai învăța cum unul doi devine
Când laud omul care nu-i cu mine.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 91
Unii-s făloși cu neamul sau talentul,
Alții cu forța sau cu bogăția
Ori cu veșminte ce desfid prezentul;
Sau șoimi, ogari și cai le sunt mandria.
Și toți își au plăcerea personală,
Ce le oferă marea desfătare,
Dar pentru mine nu-s mare scofală,
Căci eu doresc ceva mai de valoare.
Decât neam nobil, vreau a ta iubire,
E mai de preț decât averi și haine
Sau cai și șoimi ori altă fandosire;
Ești mai presus de-aceste lucruri faine.
Un singur lucru mă nefericește
Să știu că ce mi-ai dat mi se răpește.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la prezent, dar cu o relevanță mică.

Sonetul 105
Iubirea mea nu e idolatrie,
Nici dragul meu nu-i idol târnosit,
Ci în poem slăvit-am cu mândrie
Doar pe acel ce e desăvârșit.
Astăzi și mâine blândă mi-e iubirea
Și trainică e măreția ei,
Iar versul meu păstrează strălucirea
Celui ce nu se schimbă-n ochii mei.
Real, frumos și bun e personajul,
Real, frumos și bun în orice vers;
Și-aceste trei cuvinte sunt mesajul
Acestui minunat și drag demers.
Real, frumos și bun stau separat
Însă acum în tine au intrat.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 123
Nu, Timp, nu te făli că îmbătrânesc,
Că piramide noi ce s-au făcut
Nu-mi par a fi altfel, nu mă uimesc;
Ele imită lucruri din trecut.
Trăim puțin, de-aceea admirăm
Lucruri mai vechi, dar tu ne-ai amăgit;
Și credem azi că noi le ridicăm
Uitând că de-al lor nume-am auzit.
Eu te desfid cu tot ce-ai consemnat,
Nu venerez prezent și nici trecut,
Căci ce vedem și tot ce ai păstrat
Sunt doar minciuni ce-n grabă le-ai țesut.
Eu jur că-n veci voi fi adevărat;
Cu coasa ta nu pot să fiu tăiat.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu William Shakespeare despre prezent, adresa este:
