William Shakespeare despre sclavie

Dă-mi omul care nu e sclavul pasiunii.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i sclav pe lume să nu aibă puterea care sfarmă cătuşa.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arată-mi omul care nu e robul patimii şi îl voi purta în inimă.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 57

Sunt robul tău şi cum să te slujesc
Decât îndeplinind a ta dorinţă?
Căci timpul meu eu nu îl preţuiesc
Fac tot ce-mi ceri, cât este cu putinţă.
Eterna lume nu cutez s-o cert,
Dar eu, stăpâne, te aştept pe tine
Şi-a lipsei tale amărăciune-o iert,
Şi că m-ai părăsit cândva pe mine.
Şi nu cutez să-ntreb cu gând gelos
Cu ce te-ocupi şi unde-ţi este locul,
Ci ca un rob smerit, cuget frumos
La cei ce-mpart cu tine-acum norocul.

Iubirea-aceasta e o proastă, zău,
Căci orice faci, ea nu-ţi pune gând rău.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii câteodată stăpânesc al lor destin; vina, Brutus, nu-i în astre că noi suntem sclavi, ci-n noi.

citat clasic din piesa de teatru Iulius Caesar de William Shakespeare (1599)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotspur: Dar gându-i robul vieţii,
Iar viaţa e paiaţa timpului
Şi timpul, care e măsura lumii,
Se va curma cândva.

replică celebră din piesa de teatru Henric al IV-lea, Actul V, Scena 4, scenariu de William Shakespeare (1597), traducere de Dan Duţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamlet: Arată-mi-l pe acela care nu e sclavul pasiunii şi-l voi purta în suflet, da, în adâncul sufletului, ca pe tine.

replică din piesa de teatru Hamlet, Actul III, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casca: Un rob de rând,—îl ştii chiar din vedere—
Îşi ridică sus mâna stângă, care
Se înflăcăra ca treizeci de făclii.
Şi totuşi mâna-i, fără să simtă para,
Rămase nepârlită.

replică celebră din piesa de teatru Iulius Caesar, Actul I, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Adolf Stern
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suffolk: Spune-mi, nobilă prinţesă, nu crezi c-ai putea fi fericită în captivitate, dacă ai fi regină?
Margareta: A fi regină fără libertate e mai înjositor decât să fii un sclav umil. Capete încoronate sunt doar cei liberi.

replici celebre din piesa de teatru Henric al VI-lea, Actul V, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1590), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 66

Sătul de tot, chem moartea să m-aline,
Căci văd că cel capabil azi cerşeşte
Că puşlamaua umblă-n haine fine,
Că cel onest trădat e mişeleşte,
Cinstirea este dată la întâmplare,
Virtutea pură este siluită,
Desăvârşirea-i terfelită tare
Puterea-i şchioapă şi secătuită,
Celui ce ştie, gura i se-nchide,
Prostul pretinde c-are învăţătură,
Minciuna adevărul îl desfide,
Cel bun e rob la rău în bătătură.

Sătul de tot, aş vrea să plec departe,
Dar dacă mor, de dragul meu n-am parte.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 133

O, inimă lipsită de ruşine,
Ce mă răneşti şi-mi întristezi amicul!
Nu ţi-e de ajuns că mă căzneşti pe mine,
De ce-l faci rob şi îi întuneci chipul?
Ochiul tău crud gândirea-mi fascinează
Şi-al meu amic îşi pierde a sa vrere;
Tu m-ai lăsat, el mă abandonează,
Renunţ şi eu la mine; ce durere..
Din pieptul tău fă temniţă regească
Inima mea s-o ţii în chezăşie;
De-acolo însă ea o să-l păzească
Ca să nu-mi dai pedeapsă aspră mie.

Dar o s-o faci, că-s subjugat de tine
Şi sunt al tău cu tot ce e în mine.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 146

Biet suflet din pământul păcătos,
Care înfrunţi puterile rebele,
De ce te iroseşti şi rabzi zelos
Pictându-ţi inchisoarea-n acuarele?
De ce să cheltuieşti necumpătat
Pe-acest palat ce viaţă lungă n-are,
Care de viermi va fi revendicat
Şi-apoi mâncat, aşa-i sfârşitul oare?
Ei bine, atunci profită de-al tău rob
Şi o să vezi ca o să te răpună;
Pierzi vremea cu prostii, ca un neghiob;
Sporeşte tu, căci trupul e ţărână.

Şi vei învinge Moartea ce desparte;
Când Moartea-i moartă, nu mai este moarte.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 141

De fapt, eu nu cu ochii te iubesc,
Căci ei îţi văd cusururi mii şi mii,
Dar tot ceea ce ei dispreţuiesc,
Cu inima eu îndrăgesc, tu ştii.
Şi-urechii nu îi place vocea ta,
Nici pielii când m-atingi aşa meschin,
Nici gustul, nici mirosul nu ar vrea
Din tine să se-nfrupte la festin.
Cinci simţuri, cinci percepţii, tot nu pot
Să mă convingă să nu te slujesc,
Căci nu mai sunt bărbat, ci un netot,
Vasal şi rob, să scap nu izbutesc.

Cad în păcat, pentru că-s dependent,
Şi-s răsplătit cu chinuri permanent.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!